Prima și ultima libertate de Jiddu Krishnamurti - Editura Herald - recenzie

Prima și ultima libertate, de Jiddu Krishnamurti – recenzie

Titlu: Prima și ultima libertate

Autor: Jiddu Krishnamurti

Editura: Herald

Anul publicării: 2020

Pagini: 256

  Unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii din toate timpurile, Krishnamurti nu a promovat nicio religie, ci mai degrabă a etalat celorlalți o perspectivă originală de raportare a omului la condițiile lumii moderne, la societatea în care fenomene precum violența și corupția au o frecvență foarte ridicată. În acest decor al unei lumi care în teorie pare sofisticată și atentă la nevoile fiecărui individ, Krishnamurti propune eliberarea de poverile care apasă umerii omenirii, îndepărtarea de frică și de alte umbre menite să țină mințile ocupate, în detrimentul adevăratei lumini.

  Astfel, marele gânditor explică de ce este important ca mintea să se elibereze, punctând rolul esential al trăirii în spatiul spiritual.

  Fără să fi aderat la nicio organizație religioasă, Krishnamurti nu a aderat nici la o ideologie politică, considerând că partidele politice sau organizațiile religioase reprezintă o parte din factorii decisivi în procesul de divizare umană, fiind generatoare de conflicte. Iată părerea sa despre religii:

În oameni se află speranța, nu în societate, nici în sisteme, nici în sisteme religioase organizate, ci în tine și în mine”.

  Convingerile sale au fost mereu în afara sistemelor confecționate de către societate de-a lungul timpului. Învățăturile sale pline de sens și cu o direcție precisă, au și acum relevanță în contextul lumii modern.

  Născut pe 11 mai 1895 în Madanapalle, un sat din India, Jiddu Krishnamurti a avut o copilărie destul de grea, însă a tratat toate evenimentele din viața sa cu o înțelepciune uimitoare, devenind apoi unul dintre speakerii celebri ai lumii, un om cu o gândire impecabilă, un suflet care și-a făcut un scop din a împărtăși lumii întregi ceea ce contează cu adevărat în existența umană.

  Până în anul 1986, atunci când a părăsit această lume, Jiddu Krishnamurti a călătorit mult, ținând discursuri și generând schimbări radicale în gândirea omenirii.

  Cartea „Prima și ultima libertate” este o culegere de scrieri și convorbiri în care cititorul este invitat să descopere singurul mod prin care problemele fundamental umane pot fi rezolvate. Astfel, Krishnamurti subliniază faptul că fiecare are abilitatea de a rezolva și de a acționa singur, rezultatul acestor schimbări individuale având astfel, efecte asupra întregului.

  Obținerea unei clarități interioare individuale determină o percepție mai clară asupra vieții, iar detașarea față de stări precum durerea, sunt elemente care duc spre iluminare.

  Așa cum spuneam, învățăturile lui Krishnamurti sunt și acum aplicabile. Trăim într-o epocă în care oamenii au tendința de a eticheta, de a judeca pe semenii lor, plasându-se astfel, într-o poziție de autoproclamată superioritate, însă sunt prea puțini cei care se uită doar în interiorul lor, contemplându-și fiecare durere în scopul de a se ridica în poziția de observator chiar și a propriei existențe. Din poziția aceasta de observator, poți descoperi ceea ce se află dincolo de dureri. Contemplându-le îți creezi oportunitatea de a le minimiza, conștientizând, așa cum spune Aldous Huxley în „Cuvânt înainte” că  „Omul este o ființă amfibie, care trăiește simultan în două lumi – cea dată și cea creată de el, lumea materiei, a vieții și a conștiinței, pe de o parte, și lumea simbolurilor, pe de altă parte”.

  Krishnamurti încurajează atitudinea de autocontemplare, de percepție a minții așa cum este ea și nu așa cum ar trebui să fie. Încercările sau rezistența nu fac altceva decât să accentueze procesul de pierdere a simplității, iar simplitatea în percepția asupra a tot ceea ce există duce la un nivel înalt de înțelegere.

  Impedimentul obtineri stării de pace este egoul, acest neîncetat nemulțumit. Prin simpla conștientizare a existenței și a implicării sale, totul se va transforma, totul va căpăta o altă nuanță.

  Să nu uităm că egoul nu poate fi distrus prin disciplină, pentru că disciplina nu face altceva decât să îl întărească, însă absența sa determină starea de iubire pură.

  Observarea în liniște poate duce la conștientizarea faptului că noi nu ne identificăm cu trupul fizic, ci ne folosim de acesta pentru a avea o experiență umană.

  Egoul poate să ne țină captivi în ideea de apartenență exclusivă la trup, iar stările pe care le vom experimenta în această situație sunt de nesfârșit vid.

  Atenție la episoadele de introspecție! Acestea au ca motivație tot egoul, nu starea de observație detașată.

  Gândul și gânditorul sunt una. Nu există eu și ceilalți. Krishnamurti explică faptul că cel care face efortul și obiectul asupra căruia se exercită acesta sunt una, iar conștientizarea acestui lucru presupune un nivel de înțelegere foarte înalt.

  Citind cartea veți descoperi numeroase noi perspective asupra existenței. Veți afla că îmbunătățirile aduse societății sunt determinate de disponibilitatea fiecărui individ de a trece de stadiul de încercare și de a acționa asupra propriei ființe crescându-și nivelul de înțelegere. O revoluție la nivel global ar însemna, potrivit marelui gânditor, un proces de schimbare individuală, de evadare din limitările impuse de către societate și de dobândire a primei și ultimei libertăți, aceea de a scăpa de ego și de a redobândi iubirea.

  Veți mai afla și despre ascultare ca artă în procesul de comunicare cu ceilalți, iar citind, mi-am amintit numeroase articole care vehiculează ideea că trăim în plin secol al comunicării. Ei bine, se pare că doar teoretizăm asta, dar în realitate, relațiile interumane au devenit mai anevoioase ca niciodată. Nu mai știm, nu mai avem disponibilitatea de a-l asculta pe celălalt și iată că Krishnamurti spune că a asculta este o artă menită să creeze circumstanțe propice relaționării optime cu aproapele.

  Cartea este structutată in două părți. Prima prezintă 21 de capitole în care sunt explicate concepte precum credința, eul, simplitatea, dar mai ales ce se află în spatele acestora, care sunt pericolele de a aluneca în alimentarea ego-ului și care sunt elementele care ne scot deasupra acestei situații. A doua parte este o colecție de interviuri, de întrebări la care marele gânditor răspunde, în scopul de a populariza căutarea esențială a adevărului pur și a libertății desăvârșite.

  Recomand cartea celor care sunt în proces de căutare a armoniei propriei ființe, dar și scepticilor… iar aici subliniez faptul că au existat oameni care citindu-l pe  Krishnamurti, au descoperit o perspectivă nouă asupra vieții.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.