Cu respirația tăiată de Jennifer Niven – Editura Trei - recenzie

Cu respirația tăiată, de Jennifer Niven – Editura Trei – recenzie

Cu respirația tăiată

Jennifer Niven 

Titlu Original: Breathless

Traducator: Mihaela Apetrei

Editura: Trei

Anul aparitiei: 2021

Nr. pagini: 480

Gen: young adult, romance

  Cu toate că o apreciez foarte mult pe autoare, pentru că reușește să transmită emoție și pentru că știe cum să ofere sfaturi și încurajări cititorilor – cât mai delicat și într-o notă pozitivă -, am păreri împărțite despre cărțile ei. Dacă ,,Universul pe umerii tăi” mi-a dat o stare de bine și optimism, prin mesajul pe care mi l-a transmis la final (trăiește, bucură-te, fii cea mai bună versiune a ta, fără să-ți pese de ce cred sau zic cei din jurul tău), nu același lucru pot spune despre ,,Toate acele lucruri minunate” – o poveste care mi s-a părut mult prea deprimantă din cauza temelor abordate.  Așadar, înțelegeți motivul pentru care, la aflarea veștii că s-a lansat romanul ,,Cu respirația tăiată”, am fost entuziasmată și dornică să văd despre ce este vorba în carte, dar și puțin temătoare. Trebuie să recunosc, că am fost destul de rezervată în privința lui, chiar dacă multă lume mi l-a recomandat cu căldură. Abia acum, după ce l-am citit, pot spune cu mâna pe inimă că mi-a plăcut tare mult și mi-a depășit așteptările.

  ,,Cu respirația tăiată” este o carte vibrantă, plină de emoții, bine scrisă și cu personaje parcă desprinse din realitate. O poveste foarte realistă despre pierdere și regăsire, despre schimbări și secrete, despre prietenie, dragoste, trădare, speranță, dar și despre experiențe de viață, care te forțează să reflectezi și să-i înțelegi pe cei din jur.

  Povestea nu a fost cu nimic spectaculoasă, dar mi-a plăcut, în mod special, pentru nota personală, întrucât mare parte din ea conține evenimente și oameni din viața autoarei. De altfel, chiar Jennifer Niven mărturisește, în cadrul rubricii ,,Mulțumiri”, următoarele: ,,Cu respirația tăiată este cartea pe care n-am crezut că o voi scrie vreodată. Este, în multe feluri, și mai personală decât Toate acele locuri minunate. Este cartea de care am avut nevoie la 16, 17 și 18 ani. O abordare sinceră despre sex și dragoste, despre divorțul părinților, regăsindu-te în loc să te pierzi, și importanța de a-ți scrie povestea. De a-ți scrie viața”.

  ,,Această carte este personală și într-un alt mod. În 2018 am călătorit spre o insulă îndepărtată din Georgia, cu laptopul în mână și cu ideea din Cu respirația taiata conturându-mi-se în minte. În prima mea zi acolo l-am întâlnit pe actualul meu sot, Justin Conway – Jeremiah Crew din viața reală -, care m-a răpit și m-a urcat in camioneta lui. Mă dusesem acolo în căutarea unei cărți și am găsit, în schimb, varianta în carne și oase, aurie, desculță și de vârstă apropiată a personajului pe care mi-l imaginam de vreun an sau poate mai mult.

  E drept că povestea de față prezintă o porție consistentă de introspecție, ceea ce am și apreciat, dar personajele – felul lor de a fi – m-au încântat peste măsură. Jennifer Niven a făcut o treabă formidabilă scriind despre toate trăirile și sentimentele protagonistei, Claudine Henry. Pe tot parcursul romanului, ea se confruntă cu frământări și stări conflictuale provocate de schimbările neașteptate din viața ei. Lucrurile pe care spun părinții ei sau Saz, prietena ei cea mai bună, și modul în care se simte ea, sunt în contradicție, iar schimbările care au loc în viața ei  o fac să se simtă nesigură, confuză și trădată, deoarece nu înțelege ce a făcut să nu mai fie iubită de tatăl ei și nici de ce Saz  a început în ultimul timp să păstreze anumite secrete față ea. Simte că a devenit genul de persoană de care oamenii simt nevoia să ascundă chestii și toate lucrurile despre care a crezut că sunt adevărate nu sunt de fapt adevăruri.

 

„Ce face pe cineva să nu te mai iubească? Într-o zi este iubire; în următoarea nu mai este. Unde s-a dus? Ceva ce a trăit și a respirat așa – cum se poate evapora, pur și simplu, de parcă n-ar fi existat niciodată? Îmi imaginez o cameră sau poate o planetă întreagă unde se duc toate iubirile să trăiască, odată ce noi terminăm cu ele. Ca un fel de cimitir de vechituri. Mici rămășițe de iubire împrăștiate peste tot. Oameni care aleg câte ceva de acolo, adună bucățile cele mai puternice și mai mari și încearcă iar să facă ceva din ele. Nu așa facem de fiecare dată când cunoaștem pe cineva sau ne îndrăgostim de cineva sau începem să iubim pe altcineva? Nu adunăm resturile încercate din noi înșine și ne mai dăm silința încă o dată?”

  De asemenea, mi-a plăcut faptul că ea și-a propus să se cunoască pe sine și să experimenteze lucruri noi, să se lase purtată de val pe timpul relației de-o vară cu Miah, să se simtă sfâșiată de toate sentimentele incerte cu care se confruntă adolescenții. Într-o perioadă scurtă de timp, cei doi se maturizează împreună și încearcă să-și rezolve problemele lor personale. Ceea ce experimentează în compania lui Miah o face să pună la îndoială totul despre vechea ei viață. Discuțiile pe care le poartă despre sex, dragoste și virginitate sunt interesant prezentate fără a fi abordate într-un mod grosolan.

 

,,Saz spune că mă simt în siguranță în virginitatea mea, ca Rapunzel în turnul ei. Că mi-am lăsat destul cosița în jos, că m-am bucurat de strălucirea ei în soare și de felul în care îi orbește pentru câteva clipe pe bieții amărâți care așteaptă la poalele turnului, înainte de a le-o trage de sub nas. Și poate chiar așa mă simt, nu doar pentru că mă păstrez pentru Wyatt Jones, ci și pentru că viața mea este în siguranță și Saz și cu mine suntem cele mai bune prietene, pentru că părinții mei îmi plac cu adevărat și nu trebuie să dovedesc nimic nimănui. Este vorba de trupul meu și fac cum vreau eu.“

  Deși poate părea un clișeu, povestea are un mesaj puternic și pozitiv pe care adolescenții trebuie să-l cunoască: trebuie să-ți amintești că viața e scurtă, așa că obține tot ce e mai bun de la  fiecare secundă.

  ,,Important este să facem ce putem noi mai bine, întotdeauna, să nu fim prea aspri cu noi înșine când nu reușim și să lăsăm regretele deoparte.”

  ,,Putem vedea binele dincolo de rău. De obicei dacă te uiți atent, vezi binele ascuns acolo, în oameni.”

  Povestea se concentrează în jurul adolescentei Claudine Henry, care va ajunge în curând absolventă de liceu. Ea nu are decât patru preocupări: sexul, facultatea, să devină o scriitoare cunoscută și să plece într-o călătorie cu mașina, împreună cu cea mai bună prietenă, Saz, explorând tot statul Ohio. Cu toate acestea, lumea ei se prăbușește după ce află că părinții ei se despart cu o săptămână înainte de sfârșitul anului școlar. N-are voie să spună nimănui despre despărțire, nici măcar celei mai bune prietene, ceea ce face situația și mai dureroasă.

Planurile de vacantă sunt anulate, iar Claudine ajunge să locuiască peste vară, împreună cu mama ei, pe o insulă îndepărtată de pe coasta Georgiei, unde ,,nu sunt mașini și nu există servicii de telefonie și unde aligatorii și caii sălbatici mişună în libertate”. Nimic altceva decât un han, rulote, natură și câteva magazine. Dar aici întâlnește alt fel de oameni decât cei cu care era obișnuită și devine prietenă cu majoritatea dintre ei.

  Însă viața Claudinei ia o întorsătură neașteptată după ce întâlnește un fel de ghid local, pe nume Jeremiah ,Miah” Crew. Un tânăr chipeș, plin de viață și cu un trecut misterios despre care nu-i place să vorbească. Acesta încearcă să o ajute să accepte prin ce trece familia ei și care o învață că dragostea poate veni sub diferite forme și că suferința se poate doveni benefică.

  Claudine nu caută să aibă o relație, dar Miah pare să fie singurul om care  o vede exact așa cum este ea. Amândoi fac un fel de pact, să se distreze, fără să se atașeze prea mult unul de altul. De altfel, Miah este genul de băiat supărat pe viață, un nesăbuit care bușește, de cele mai multe ori intenționat, lucrurile bune din viața lui, pentru că e de părere că nu le merită. Va putea Claudine să se bucure în liniște de această poveste de dragoste de-o vară? Va reuși ea să nu se atașeze de Miah? Ce secrete ascunde Miah?

 

,,Mama spune câteodată că trebuie să scriem despre sentimentele noastre, dar nu trebuie neapărat să le și împărtășim – fiindcă poate că persoana pe care suntem furioși pur și simplu nu pricepe sau nu dă doi bani pe asta, iar trimiterea unui mesaj sau a unui e-mail lung n-ar face decât să inrăutățească lucrurile. Dar măcar scoți sentimentele astea din tine.”

  ,,Ma gandesc la sinceritate si la faptul ca nu conteaza cat de deschis esti si cat de mult iti pui sufletul pe masa – oamenii tot te vor minti.”

  ,,Așa se întâmplă când te protejezi, ca să nu-ți pese prea tare. Fiindcă, inevitabil, oamenii te vor răni și este mai bine să-ți amortizezi căderea. În felul ăsta, tot vei cădea, dar nu foarte de sus și poate nu te vei lovi aşa tare când vei atinge pământul.”

Carte disponibilă pe Libris

recenzii cărți

Cu respirația tăiată de Jennifer Niven – Editura Trei – recenzie

 

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

9 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.