Protocol 9 – Monica Ramirez – Editura Tritonic – Seria Emma Moss...

Protocol 9 – Monica Ramirez – Editura Tritonic – Seria Emma Moss – recenzie

Protocol 9 - Monica Ramirez - Editura Tritonic - Seria Emma Moss
Literaturapetocuri.ro Autori români Thriller

Protocol 9, de Monica Ramirez – Editura Tritonic – Seria Emma Moss – recenzie

Protocol 9

Monica RAMIREZ

Editura Tritonic

Număr pagini: 393

An apariție 2019

Seria Emma Moss: Protocol 9, Modus 7, Darknet 3, Addenda 12

Monica Ramirez – autoarea seriilor Alina MARINESCU şi Gemini

   ,,Protocol 9” o combinație între thriller și roman polițist construit cu dibăcie și virtuozitate de Monica Ramirez.

   Emma Moss, agent special FBI, profiler, în acțiune….poliția în alertă…criminal în serie în acțiune…victime măcelărite, decapitate, băgate în saci de plastic, aruncate în tomberoanele cu ulei din spatele unui local sau diverse locuri, dar oarecum la vedere, ca și cum criminalul ar fi vrut să arate că poate, și chiar poate. Se simte vedetă și îi crește inima când se vede la știri, când polițiștii discută despre el sau când oamenii sunt în alertă că un nebun este prin zonă. Pentru prima dată în viața lui se simte în atenție, iese din umbre și este mulţumit.

   Înclin foarte mult către thrillerul psihologic pentru că, cu ajutorul imaginației diabolice a autoarei intrăm în mintea criminalului, îi cunoaștem trăirile, îi simțim privirea, îi urmărim mișcările și suntem, noi, cititorii, la un pas de a-l prinde, dar ne scapă printre degete. Urlăm la polițiști și la Emma Moss: Uite-l, este aproape de voi! Vă privește fraierilor! Este cu cinci minute înaintea voastră, ce naiba vă ia atât să vă prindeți? Vă dați cu stângul în dreptul și ăsta își alege următoarea victimă.

   Chiar am urlat la cartea asta. Și ca să fie totul și mai ,,frumos’’ de creepy, dăm de capitolul 40. AVERTISMENT CAPITOLUL 40. Aici, autoarea m-a lovit rău. Dacă ești o persoană mai de finețe și nu stai bine cu stomacul sau cu fricile, ai grijă cum citești acest capitol. Dacă ești o persoană căreia îi plac chestiile horror, cred că ai să iubești acest capitol. Oricum ar fi, este scris excepțional, deși este oribil în esența lui.

   Bine, mai sunt episoade de genul acesta în carte, dar ăsta mi s-a părut cireașa de pe tort. Chiar m-am gândit atunci: Băi, asta-i Monica cea care scrie? Plus că, pe tot parcursul capitolelor în care este prezentat criminalul, pe lângă faptul că autoarea a intrat în mintea lui, simți mirosul, serios vă spun – simți mirosul de mortăciune, descompunere, pentru că domnul criminal este puțin bolnăvior și îi cam place să doarmă cu anumite părți din corpul victimelor, le plimbă prin oraș, chiar vorbește cu ele, purtând un monolog adresat, le mai cade mandibula, le mai leagă cu sârmă, li se scurge cărnița, pielea, le mai bagă puțin în congelator, le sărută deși îi vine să vomite, dar putrefacția este mirosul iubirii și îl excită, plus alte chestii din astea scabroase. Scuze, dar dacă este să fim creepy o ducem până la capăt și scriu cuvinte.

   Nici nu vreau să mă gândesc la faptul că autoarea s-a jucat cu mine și m-a făcut să cred că știu cine este criminalul, ca la final să am o surpriză. Adică, după ce citesc despre toate chestiile bolnave ale ăluia, nici măcar nu sunt fericită că am reușit să îl prind eu ca și cititor, că vine Monica și îmi dă cu tifla. Hai, ia d-aci. Credeai că eşti deșteaptă? Lasă…tura viitoare. Acum ţi-ai luat țeapă!

   Fac o săritură: să știți că am vrut să scriu recenzia asta foarte literar, analiză pe text și cu expresii din alea pe care să le căutați în dicționar, dar la cât de excepțională este cartea, cred că nu ar fi avut farmec să scriu ceva care poate nu ar fi avut efectul de a vă transmite, plus că vreau să fiu rea și să simțiți și voi mirosul, să treceţi și voi prin ce am trecut eu, doar avem în față un criminal în serie, pe care eu am crezut că l-am prins din prima, dar…Așa că nu vorbim despre love story, clar de lună și liliac înflorit. Adică de ce să sufăr numai eu, voi ce aveți?

Avem un criminal cu  minte bolnavă, dar inteligent și o anchetă în desfășurare.

   FBI și poliția lucrează împreună și este foarte interesant să asistăm la cum este construit profilul criminalului, la strategiile adoptate de poliție, la discuțiile care au loc, astfel încât să își dea seama cum acţionează, cum va acționa criminalul. De ce o face și multe alte întrebări, interogatorii, supravegheri într-un orășel mic, la micile șicane dintre FBI și poliţiştii locali. Mie mi-a plăcut și acestă parte. A…să nu uit, avem și un polițist la orizont – Rainer…genul de bărbat care face reclamă la boxeri sau la periuța de dinți, și, evident, nu poate Emma să rămână neimpresionată, cum nu am rămas nici eu imună la el.

   Pe scurt despre subiectul cărții: Agentul special FBI Emma Moss primește un caz important, poate cel mai important din cariera sa. Într-un orășel din statul Oregon s-au găsit bucăți secționate dintr-un corp uman. Ambalate în saci de plastic bucățile sunt aruncate în diverse locuri din oraș. Un criminal bolnav, dar inteligent, cu un comportament diferit de tot ceea ce întâlnise. Locuitorii vor va fi oripilați, zguduiți, mai ales că pe parcurs încep să apară și alte cadavre. Dovezile pe care le au atât cei din poliția locală, Emma și colegul ei agentul Galloway sunt insuficiente și nu prea au material de lucru, iar cei câțiva martori nu prezintă încredere, contrazicându-se în declarații. Un caz greu de rezolvat, pe care trebuie să îl rezolve repede pentru că sunt contra timp. Ucigașul poate lovi oricând și la orice oră. Brutal, posesiv, crud, acesta își calculează fiecare mișcare și așteaptă momentul propice urmărind totul prin intermediu mass media, conștient că este vedeta locală și nimic nu-l poate opri.

   Un roman fabulos, creepy, scris impecabil de inteligent. O incursiune terifiantă în mintea criminalului. Un roman ambițios, oribil de strălucitor, prin intermediul căruia descoperim o altă latură a autoarei Monica Ramirez – autorul psiholog care poate sufla în ceafă autorilor de romane poliţiste/thrillere suedeze.

   P.S.: Citesc cartea ,,Victimă fără chip”, de Ștefan Ahnhem și vreau să vă spun un secret. ,,Protocol 9” este de 10 ori mai bun decât romanul autorului suedez. Nordicii sunt cunoscuți ca fiind maeștrii ai acestui gen, dar iată că și un autor român poate să le dea clasă. Da, Monica Ramirez reușește să învingă un autor străin, romanul ei fiind mult mai bine construit atât din punct de vedere literar cât și din punct de vedere al acțiunii și al psihologiei.

Cartea Protocol 9, de Monica Ramirez o găsiţi pe site-ul Editura Tritonic 

Autori români

Recenzii cărţi thriller 

Verificaţi disponibilitatea şi în librăria Mihai Eminescu

33 COMMENTS

  1. Monica Ramirez este genială! Am tras cu ochiul în carte la câteva scene, creepy indeed. Felicitări pentru recenzie! Citim cu drag și fiori.

  2. Acum chiar ca sunt tentata!Trebuie sa citesc cartea.
    Felicitari Iasmy pentru recenzie!
    Felicitari Monica!

  3. Din recenzie. îmi dau seama că e o carte bună, sub toate aspectele.
    Sunt sigură că mi-ar plăcea să o citesc!
    Felicitări pentru recenzie!

  4. O recenzie genială! You made my day, Iasmy, mulțumesc din suflet! Mulțumesc mult tuturor pentru aprecieri și interes, vă pup cu drag! 🙂

  5. Auuu ma Iasmy!vezi ca sunt m-ai finită la stomac!Acu sunt curioasă tare!Felicitări pentru o recenzie minunată!

  6. Waw, ce impresii. Stiam de capitolul 40 din conversatiile noastre, ai dreptate, de-a dreptul creepy, imi ajunge ca l-ai povestit, nici nu vreau sa-l retraiesc.
    M-ai facut foarte curioasa, sigur ca voi fi tentata sa citesc cartea.

  7. Wow! Geniala recenzia.Foarte, foarte buna! M-ai convins sa citesc cartea. Ti-am citit recenzia de trei ori si nu ma opresc.Felicitari Iasmy! Esti fenomenala si unica! Felicitari Monica Ramirez pentru cartea asta si pentru tot ceea ce ai scris!

  8. ma tot mint de ceva vreme ca voi lua toate cartile monicai, am citit atat de multe recenzii faine la adresa ei, ca pana la urma ii dedic un raft in biblioteca!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.