“Era al ei, așa cum și ea îi aparținea lui. Lumina și întuneric... Contraste, abandon, trădare, dorință, iubire, suferință și pericol... funii nevăzute care-i legau strâns unul de celălalt, într-un destin pe care niciunul dintre ei nu și-l dorise.”

   Născuți sub zodia tăcerii, vol.2 al trilogiei Tărâmul Tăcerii, de Raluca Butnariu-recenzie

Editura: Librex Publishing

Data apariţiei: Noiembrie 2017

Număr pagini: 248

Gen: fantasy, romance

Nota mea: 10+

Trilogia Tărâmul Tăcerii: 1. Refugiul, 2. Născuți sub zodia tăcerii, 3. Dulcele sărut al morții

Născuți sub zodia tăcerii continuă povestea Refugiului într-o manieră plină de suspans și neprevăzut, înțesată cu mistere mai vechi decât timpul, plină de personaje surprinzătoare, dotate cu abilități neașteptate. Ocupanții Refugiului încep să dispară, răpiți de un vampir a cărui cruzime și sete de putere desființaseră granițele imaginabilului, promițând să aducă haos și teroare în ambele lumi.
Un singur om ar fi putut să-l împiedice… cu pre
țul unei alegeri cumplite! O poveste despre dragoste, prietenie, loialitate și sacrificiu, derulată într-un ritm năucitor, sunt ingredientele acestei lecturi, care vă va biciu somnul, nelăsându-vă răgazul să respirați până la finalul ei.

    Îmi este foarte greu să descriu ce am simțit citind “Născuți sub zodia tăcerii”. Raluca Butnariu m-a determinat să trec printr-un adevărat montagne-russe al sentimentelor. A reușit să mă ridice până dincolo de nori, dar și să mă azvârle drept în fundul iadului. Am avut momente de fericire de nezdruncinat, alternate cu altele de profundă durere, furie și disperare. Rar mi-a fost dat să simt o asemenea teamă viscerală pentru soarta personajelor, așa cum mi s-a întâmplat acum. Cu toate că mintea îmi spunea că ocupanții Refugiului sunt greu de combătut pentru că sunt puternici, rapizi, letali, nemuritori, inima îmi șoptea cu totul altceva.

     Am îndrăgit “Refugiul”, dar volumul doi mi-a întrecut toate așteptările, m-a fascinat în cel mai frumos mod posibil și m-a determinat să spun la final: “Da domne’, “Născuți sub zodia tăcerii” este cea mai bună carte fantasy  a Ralucăi Butnariu”. După ce citisem primul volum al trilogiei Tărâmul Tăcerii, am crezut că autoarea  îmi oferise exact povestea pe care mi-o doream – o  îmbinare a mai multor genuri și un personaj de care m-am îndrăgostesc iremediabil – și că mai bine de atât nu se putea. Greșit!

    “Refugiul” nu a fost decât introducerea în poveste. Născuți sub zodia tăcerii este un roman pe cât de complicat și complex, pe atât de fascinant și intens. Autoarea ne oferă o cursă plină de adrenalină, o aventură incredibilă, învăluită de misterul unei străvechi profeții, o poveste despre iubire, prietenie, încredere, suferință, sacrificiu, trădare. O carte cu un ritm halucinant, dialoguri uneori surprinzătoare, alteori amuzante, și niște personaje seducător de irezistibile.

     De această dată pătrundem în intimitatea unora dintre ocupanții Refugiului, aflăm mai multe amănunte despre Ordinul celor Aleși sau Ordinul celor Tăcuți și despre originea vampirilor. Totul inspirat din legende străvechi și fapte biblice. Ne confruntăm cu o serie de evenimente precum: subita atracție dintre Marcus și Jessica, fiica lui Max (el – un vampir carismatic, instabil, imprevizibil și volatil, care nu-și cunoaște creatorul, nici câți ani are exact și nici nu are vreo amintire despre începuturile lui; ea – o inocentă cu o putere unică în lume); apariția unui vampir cu puteri neobișnuite care poate pune stăpânire pe voința tuturor semenilor lui; dispariția inexplicabilă a unora dintre ocupanții Refugiului; căutarea stăpânului lui Igor (vampirul care a transformat-o pe Alecsandra în hibrid), atât de către Marcus, cât și de membrii clanului irlandez O’ Flagherty; descifrarea unei misterioase Profeții.

    Acțiunea din “Născuți sub zodia tăcerii” are loc la doi ani după evenimentele din “Refugiu”. Alecsandra și Max sunt la fel de îndrăgostiți ca la început. Cu toate că nu oferiseră niciun credit relației lor, totuși le fusese “sortit să ajungă împreună și să fie ceea ce erau astăzi: un bărbat muritor și o femeie pe jumătate vampir, care se iubeau suficient de mult încât să accepte să-și oficializeze relația”. Max  s-a acomodat destul de repede cu apucăturile ei și ale vampirilor din Refugiu, dar nici acum nu-l poate înghiți pe Marcus, vampirul incredibil de sexy care de ani buni este îndrăgostit de Alecsandra, și detestă înțelegerea pe care cei doi au făcut-o.

 

“Numai că nu suport deloc gândul că după ce eu o să mă înghesui într-o urnă, el o să mă înlocuiască în secunda doi. Mi-l și imaginez, stând în întuneric și pândind momentul ca un păianjen nenorocit! Aproape că-l simt respirându-mi în ceafă…”

    Însă nicio clipă nu s-au gândit ce impact va avea Jessica, fiica lui Max, asupra lui Marcus. Ceva din acea făptură fragilă și surprinzător de frumoasă l-a atras în mod irezistibil, dincolo de puterea lui de înțelegere. Până de curând suferise din cauza că Alecsandra îl alesese pe polițist în locul lui, respingându-i sentimentele și refuzând să-i devină iubită, iar acum se simte atras de fiica polițistului la un alt nivel, unul mult mai personal.

“Nu-i făcea niciun bine să se gândească la acel boboc de femeie, cu ochii de un verde cețos, care trezise în el o foame adâncă și o atracție sălbatică, viscerală, făcând-l să tânjească după… nici el nu era prea sigur ce anume îl stârnea atât de mult la ea: muzica dulce, plină de magie din pieptul ei, care-i ațâța dorința de a o vâna, sau mirosul ei de pădure irlandeză, care-i trezea dorința de a o poseda!“

     Alecsandra înțelege prin ce trece Marcus pentru că și ea a trecut prin iadul acesta cu doi ani în urmă. Sângele fetei este cea mai mare tentație pe care o va cunoaște acesta vreodată, așa cum al lui Max a fost pentru ea cândva. Dar va lupta cu asta, fiindcă nu-și dorește să încalce regulile. Însă nu știe sigur cât va fi fata în siguranță cu el, mai ales că Jessica nici nu știe adevărul despre noi prieteni ai tatălui ei, așa că va trebui să o supravegheze o vreme.

“Dacă Marcus va avea sentimente pentru ea, Jess va fi cu adevărat în deplină siguranță cu el. Nu-i va face niciodată rău și o va proteja întotdeauna… Însă nici n-o va părăsi vreodată. Și va încerca, cu sau fără acordul ei, s-o tragă dincolo de viață, dincolo de lumină, pentru a o păstra lângă el. Este destul de egoist ca să-și dorească asta, să-i ofere nemurirea pentru a fi alături de el pentru eternitate… Dar dacă nu va râvni decât sângele ei, atunci lucrurile se complică. Va trebui să plece cât mai departe, să stea cât mai departe de ea, fiindcă deja s-a stabilit o legătură între ei și el va fi în stare să-i identifice mirosul de la câteva mile distanță. Iar acest miros îl va atrage irezistibil spre ea, mereu…”

     Marcus, în ultimul an și jumătate stătuse departe de Chicago și de Refugiu. Cutreierase trei sferturi din planetă vânând necontenit urme și încercând să adune cât mai multe informații despre cel care fusese stăpânul lui Igor (aflați mai multe amănunte despre el citind primul volum). În plus, grupul lui se confruntă în prezent cu o situație fără precedent. Undeva, în lumea lor, există un vampir destul de puternic și de lacom, care dorea puterea și controlul absolut, sfidând supremația Ordinului celor Aleși. Un demon care dorea să împuțineze efectivul rasei sale pentru a instaura haosul etern. Individul era un caz unic al speciei lui, nu doar datorită puterii sale, ci și circumstanțelor în care fusese creat. Puterea sa se trăgea tocmai din acea anomalie a prefacerii sale. Toți vampirii aveau un singur creator, a cărui venin trecea automat în noul născut, definind astfel liniile de sânge, dezvoltându-i anumite abilități, însă el avusese privilegiul de a fi avut doi creatori, a căror venin se amestecase în venele lui, trezind la viață o putere inimaginabilă. Creatura are un dar cumplit, căruia nimeni nu i se poate opune. Poate subjuga mintea oricei ființe. Poate citi gândurile oricui se afla în prejmă lui în momentul prezent și poate anihila orice voință.

  Printre vampiri circulă vorba că există o profeție care  anunță moartea rasei lor. Profeția spune clar că se va naște cel care-i va supune pe Aleși. Oare asta înseamnă că el este cel pe care Profeția l-a prevestit?

Curând, lumea vampirilor avea să îmbrățișeze o situație fără precedent, deși istoria lor mai cunoscuse domnia unei zeițe-vampir, cea dintâi creatură care zămislise primii originali: întunecata Nehemah. Trecuseră patru mii de ani de la exilarea ei în altă lume, patru mii de ani de când fusese înființat Ordinul celor Aleși sau Ordinul celor Tăcuți. Nehemah construise armate, sedusese regi-semizei, crease  haos și aproape adusese omenirea în pragul extincției. Cel puțin așa spuneau legendele. Din acest motiv se înființase Ordinul, divizând puterea, împărțind teritoriile și îngropând sub tăcere Profeția…”

     Profeția s-a născut în mod spontan, odată cu apariția primilor vampiri. De altfel, toți vampirii sunt descendenții originarei Nehemah – o creatură pe jumătate zeiță, pe jumătate demon – și ai biblicului Cain. Când Nehemah l-a sedus pe Cain, imediat după acesta și-a omorât fratele, și s-a împerecheat cu el, au luat naștere cinci linii de sânge și, implicit, au apărut primii vampiri de rang întâi, care mai târziu aveau să formeze Ordinul celor Aleși sau Ordinul celor Tăcuți. Există multe speculații cu privire la apariția Profeției, iar cea mai acceptabilă dintre ele este aceea care face referire la ultimele clipe de viață ale lui Abel. Se pare că locul unde Cain și-a omorât fratele se afla în apropierea celor doi copaci sfinți: copacul morții și cel al vieții. În clipa în care Abel sângera de moarte, Nehemah, care asistase la scenă, s-a coborât din copacul morții și a șoptit în urechea lui Cain secretul nemuririi. I-a spus că dacă soarbe sângele lui Abel va dobândi viață eternă. Cu ultimele sale puteri, Abel reușise să se târască până la copacul vieții și, cu mâna însângerată, a atins tulpina acestuia. Profeția s-a scris singură, cu litere de foc, pe bucata de scoarță atinsă de  Abel și această relicvă s-a pierdut de-a lungul timpului. Se spune că ea are puterea de a-l ucide pe originar și pe toți urmașii acestuia.

    Sunt mai multe variate ale Profeției, care povestesc sfârșitul apocaliptic care îi paște pe vampiri, însă până acum nu există o dovadă concretă că este și reală, în afară de pergamentele pe care Vivien le deține. Ei i s-a cerut să le încredințeze doar primului fiu a celei dintâi pentru a distruge Profeția. Dar cine este acest prim născut? Ce legătură există între pergamentele lui Vivien și vampirul care face ravagii în rândul semenilor lui?

     Se mai spune că nu relicva în sine este periculoasă, ci persoana care va reuși să activeze puterea care dormitează în ea de mii de ani. Și cine o va face nu va fi un vampir, ci un om. Și nu unul oarecare, ci unul născut pe linia de sânge a lui Abel. Iar cel însemnat de mâna zeului trebuie să aleagă de bunăvoie calea prefacerii.

“ …și se va naște în mare taină cel ce-i va supune pe Aleși. Războiul cel din urmă va porni, dacă cel însemnat de mâna zeului nu va alege calea prefacerii. Adevărata moarte va păși în lumină și va spulbera eternitatea, mistuind-o cu suflarea ei de foc. Nimic nu este făcut să dureze…”

    În curând, o parte dintre ocupanții Refugiului încep să dispară, răpiţi de vampirul a cărui cruzime și sete de putere desființaseră granițele imaginabilului. Au fost transformați într-un fel de marionete, în niște păpuși trase de sfori, lipsite de viață.

   Max se află și el în mare pericol pentru că a fost luat în vizor. Creatura vrea să afle care este natura relației dintre el și Alecsandra, și cum poate folosi acest avantaj în folosul lui. Va începe să-l vâneze, iar mirosul lui Max îl va conduce până la ea. Și Jessica intră în colimatorul acestui vampir. Există ceva în această muritoare care-l intrigă. Nu doar mirosul ei, ci și faptul că nu-i poate controla mintea. Dar cum se face că Jess este atât de specială? Dar cine este de fapt vampirul care provocă frisoane de spaimă? De ce este Alecsandra atât de șocată la vederea lui? Va reuși ea să-i salveze pe toți?  Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

” Frumusețea lui o lovi drept în inimă, șocul înmuindu-i genunchii sub ea. Se agăță orbește cu o mână de speteaza unui fotoliu, clipind năucită, cu inima bătându-i dureros în coaste. Nu!… imposibil! Era imposibil! Incredulă, își acoperi gura cu o mână nesigură, continuând să-l privească năucită “

“Trebuia să ajungă în locul unde erau închiși și să-i scoată de acolo. Trebuiau să iasă cu toții din acel iad cât mai repede, să părăsească acel loc unde răul, în cea mai pură formă a lui, își făurise culcușul, urzind prăbușirea nu doar a lumii lor, ci a întregii omeniri.” 

 “In fiecare zi oamenii mor, răpuși de boli, foame, vicii, accidente, cataclisme, războaie sau acte de terorism. Mai bine de trei sferturi din populația acestei planete este depresivă. Habar nu au să trăiască și sunt conduși numai de himere. Visează la bogății și la iluzia unei fericiri viitoare, niciodată prezentă. Dragostea ar putea fi salvarea lor, dacă nu ar fi motivată de egoism, posesivitate și frică. Teama și ignoranța sunt cele care le confiscă valorile și le nivelează gândirea. Firele acestea de nisip, schiță el un gest leneș, disprețuitor, spre grupul din fața localului, se vor pierde în cenușa timpului. Vor fi jeliți, apoi uitați. Acesta este darul și blestemul rasei lor: uitarea. Și acest lucru îi va conduce într-un final glorios spre propria lor extincție. Fiindcă nu au învățat nimic din istorie, repetând la nesfârșit aceleași greșeli.”

“Era al ei, așa cum și ea îi aparținea lui. Lumina și întuneric… Contraste, abandon, trădare, dorință, iubire, suferință și pericol… funii nevăzute care-i legau strâns unul de celălalt, într-un destin pe care niciunul dintre ei nu și-l dorise.”

“Tu ești lumina din tot acest întuneric și te voi apăra cu prețul veșniciei mele.”

        NOTA 10+                                              

                                                       Mulțumesc Raluca Butnariu!

Cartea Născuți sub zodia tăcerii, de Raluca Butnariu poate fi comandată de pe site-ul Librex

Review overview
5
Alina Geambaşu (Alina)-Redactor pentru informaţii de interes permanent /Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

20 COMMENTS

  1. Superbă recenzie! Abia aștept să citesc și eu seria! Să sperăm că nu vom aștepta prea mult pentru volumul al treilea.

  2. Ce rapida ai fost! Se pare ca mananci pe paine cartile Ralucai Butnariu :)) Felicitari pentru recenzie!

  3. Alinaaaaaa ce ma ispitesti. Pe lista deja, dar asa fain vorbesti tu despre cartile Ralucai!!!!!! Felicitări

    • Vero, chiar nu pot fi obiectiva cand vine vorba de cartile Ralucai. Abia astept sa citesti cele doua volume si sa discutam pe tema lor. Multumesc!!! :*

  4. Alina, si eu vad in rapiditatea cu care ai pescuit si-al doilea volum din lista personala de serii in desfasurare, ca pe o dovada clara a cat de mult ti-a placut autoarea, daca cumva nu reuseam sa deducem asta din frumoasele recenzii insufletite si cele cinci stelute acordate. 😀

    • Marius, sa stii ca incerc sa imi astampar curiozitatea si sa nu citesc pe banda rulanta toate cartile autoarei. Iti dai seama ca as intra in panica la final. Cu ce m-as mai “hrani” pe urma? :))))

  5. Super recenzie, Alina! Te-a prins aceasta serie si ai transmis cu brio acest lucru, felicitari!!! Si mie imi place stilul autoarei, atat la fantasy, cat si la historical-romance!

    • Multumesc, Oli! Seria aceasta mi-a mers la suflet. Stiu ca o voi reciti de nenumarate ori. De fiecare data cand imi va fi dor de personaje. Si mai ales de Marcus!

    • Eva, nici nu se pune problema sa nu fii acaparata de seria Ralucai. Stiu cat de mult iti plac autorii romani 😀

  6. Alina faci tu ce faci si ma determini sa citesc recenziile cu drag chiar daca nu prea citesc genul.Felicitari Alina!Felicitari Raluca!

  7. Daaa,ma bucur ca am terminat inaintea acestei recenzii volumul 2,altfel eram nevoita urgent sa il citesc!Sunt intru totul de acord cu ce ai scris in aceasta recenzie!

  8. Cu siguranta voi ajunge sa citesc si eu cărțile acestea, dar mai au puțin de așteptat… Felicitări! Ca de obicei, o recenzie frumoasa!

  9. Citesc recenziile Alinei și nu-mi vine să cred că încă nu am reușit să mă delectez cu scrierile Ralucăi 🙂

    Trebuie să remediez situația!

    Felicitări, ispită dragă locco_smiley_37

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.