Reykjavík – Ragnar Jonasson, Katrin Jakobsdottir – Crime Scene Press – recenzie
Reykjavík – Ragnar Jonasson, Katrin Jakobsdottir – Crime Scene Press – recenzie
Titlul original: Reykjavík
Traducător George Arion Jr.
Editura Crime Scene Press
Număr pagini: 312
Anul apariției: 2023
“Ragnar Jónasson s-a născut la Reykjavík în 1976. Lucrează ca avocat și predă legislația privind drepturile de autor la Facultatea de Drept a Universității din Reykjavík.
Cărțile lui Ragnar s-au vândut în peste 4 milioane de exemplare în toată lumea. Au fost răsplătite cu numeroase premii și distincții în Islanda, Marea Britanie și Statele Unite.
Cele două serii care l-au consacrat pe Ragnar sunt Dark Iceland (care îl are în centru pe tânărul Ari Thór) și Hulda (cu detectiva care poartă același nume). Drepturile pentru cărțile lui s-au vândut în 34 de teritorii.”
”Katrín Jakobsdóttir este prim-ministru al Islandei din 2017. A fost membră a Parlamentului Islandez încă din 2007, dar mai înainte a lucrat în domeniul editorial și în învățământ. A fost Ministru al Educației, Cercetării și Culturii din 2009 până în 2013. Provenind dintr-o familie de poeți și universitari de prestigiu, a scris o disertație de master pe tema literaturii islandeze de suspans.”
“Ce s-a întâmplat cu Lára?
Islanda, 1956. Lára, în vârstă de 14 ani, hotărăște se petreacă vara lucrând pentru un cuplu pe mica insulă Videy, în apropierea coastei, lângă Reykjavík. La începutul lunii august, fata dispare fără urmă. Timpul trece, iar misterul devine cel mai notoriu caz nerezolvat din toată Islanda. Ce a pățit fata? Mai e în viață? A plecat de pe insulă sau i s-a întâmplat ceva acolo?
Treizeci de ani mai târziu, în timp ce Reykjavík sărbătorește bicentenarul, ziaristul Valur Robertsson își începe propria anchetă în cazul Lára. Dar pe măsură ce se apropie de adevăr, și cu ochii întregii capitale asupra lui, devine limpede că dispariția fetei e un mister pe care cineva îl dorește neelucidat cu orice preț…”
„Un mister minunat construit, scris de doi parteneri la crimă superinteligenți.”(Anthony Horowitz)
Doi prieteni, un scriitor și un politician, se hotărăsc, în perioada pandemiei, să scrie o carte bazată pe o întâmplare reală, o dispariție veche, pe o mică insulă, dar să și vorbească, cu plăcere și nostalgie, despre situația socială și politică a anilor în care și-au trăit copilăria și tinerețea. Fiecare a venit cu cunoștiințele sale, acumulate de-a lungul vieții. Sigur că este și fantezie, dar o fantezie bazată pe fapte și întâmplări reale, pe comportamente de grup, care ar fi valabile și azi. Povestea își găsește rezolvarea abia după 30 de ani, ani în care diferite persoane și mai ales poliția au încercat să deslușească misterul, cu toată opoziția unor forțe puternice.
În august 1956, Lara, o tânără de 15 ani care lucra ca menajeră la o familie, pe mica insulă Vioey, aflată în apropierea coastei lângă Reykjavik, a dispărut. Accesul pe insulă se făcea cu barca și uneori cu un feribot care circula destul de rar. Insula avea un aer părăsit, niște clădiri vechi: o școală, o mică bisericuță, un cimitir și o casă veche, în care-și petreceau a doua vară singurii locuitori, o familie bogată, el un avocat de succes Ottar și soția lui Olof.
Când Kristjan, un polițist tânăr, îi sunase i-au spus că Lara plecase înainte de încheierea contractului. Pentru că nimeni n-o văzuse în oraș sau pe feribot, Kristjan hotărăște să facă cercetări pe insulă. Nu găsește nimic, dar Ottar e deranjat de investigații și șeful poliției îi cere agentului să renunțe. Tânăr, neexperimentat, la prima lui anchetă, polițistul este nevoit să execute ordinul, deși este convins că cei doi ascund ceva, că insula are secretele ei și că Lara nu o părăsise. Este totodată conștient că totul e un pact al celor bogați, un pact al celor puternici.
Și așa trec 30 de ani, în fiecare an un ziarist, o revistă, un post de televiziune, relua povestea cu aceleași rezultate. La început Kristjan se folosise de orice prilej pentru a căuta noi indicii, dăduse chiar un interviu, dar fără nici un rezultat.
Acum, deși mai în vârstă cu niște ani, retras într-o căsuță mai izolată, încearcă să se detașeze și să uite, cu toate că întrebările și eșecul îl bântuie în continuare.
Se împlinesc 30 de ani de la dispariția Larei și, îndemnat de Dagbjartur – redactorul șef al ziarului Vikubladid, tânărul reporter Valur reia povestea. Redactorul șef voia să vândă ziarul, dar Valur este motivat de două întâmplări: un telefon de la o femeie, care se prezintă cu numele de Julia și care-i spune că Lara a murit atunci cu 30 de ani în urmă și ar trebui să i se facă o înmormântare decentă, deși se odihnește în pământ sfânt, apoi de-o scrisoare primită la redacție, care conținea un singur nume Arfrindur Leifsdottir.
Cercetările lui Valur îl duc la diferite persoane, potente financiar și cu rang social înalt, și parcă începe să vadă unele piste. Mai mult îi cere lui Katrin, care lucra la Registrul Național, și era prietenă cu iubita lui, Margrit, să caute femeile cu numele de Arfrindur, care ar avea vârsta potrivită.
Nerăbdător și făcându-și calculele de rigoare, redactorul șef anunță la televiziune că reporterul lui va face curând o dezvăluire importantă. Deși șocat Valur îi confirmă totuși că are o pistă promițătoare. Dar în seara aceea, o seară de sărbătoare pentru oraș, Valur moare, împins în fața unui autobuz, și servieta lui, de care nu se despărțea niciodată, cu toate notițele cazului dispare.
Și totuși sora lui, Sunna, se ambiționează și ajutată de Margrit, relansează cercetările, mai ales că polițistul Snorri îi confirmă că un martor văzuse cum fratele ei fusese ucis, dar n-a putut identifica cealaltă persoană.
Deși se izbește de prejudecăți, de răutate, de tăcerea găștii băieților de bani gata, acum persoane importante în comunitate, Sunna o găsește pe fata care a lucrat înaintea Larei la familia de pe insulă, discută cu fiecare bănuit, fără să țină cont de avere sau poziție socială. Mai important află de la Kristin că o femeie, care poartă numele menționat în plicul primit de fratele ei, este îngropată în micul cimitir de pe insulă. Punând cap la cap toate indiciile Sunna și Margrit găsesc cadavrul, mai bine zis scheletul Larei, dar îl identifică inițial pe baza lănţişorului cu medalion, de care, după spusele părinților, nu se despărțea niciodată. Cu ajutorul poliției îl demască și arestează pe criminal, și-i identifică pe fiecare dintre cei care l-au ajutat prin tăcerea lor.
Cine a omorât-o pe Lara? De ce ? Cine mai era în noaptea fatidică pe insulă? Cine era Julia, cea care-l ajutase pe Valur? Cine l-a omorât pe tânărul reporter și de ce? Ce se întâmplă cu personajele în continuare?
O poveste interesantă, pe fondul vieții anilor 1950-1980, o poveste, nu doar despre o dispariție, dar și despre amestecul politicului în cercetările poliției.
O poveste despre “clubul băieților” care se cred deasupra legii, se ajută și se sprijină unii pe alții, legați de pactul tăcerii și convingerea că ei sunt deasupra rânduielilor sau al muritorilor de rând.
Romanul îi este dedicat scriitoarei Agatha Christie, ale cărei mistere au declanșat dragostea autorilor pentru povești polițiste.
Cum spune Kirkus Reviews: “Un mister fermecător, cu ardere lentă. Agatha Christie, căreia îi este dedicat romanul, ar fi mândră.”
Iar Financial Times afirmă: „Nordic noir în toată puterea cuvântului.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Reykjavík
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
Imi place tare mult cum scrie Ragnar! 🙂 Super-recenzie! 🙂
Multumesc Marius! Si mie.
[…] Literatura pe tocuri […]
[…] urmatoarele site-uri: Cartile mele si alti demoni; Falled; Biblioteca lui Liviu; Ciobanul de azi; Literatura pe tocuri; Anca si […]
Ma tentează povestea