Roma. Pasiuni Întunecate - Rodica Mijaiche - Cadranul autorului

Roma. Pasiuni Întunecate – Rodica Mijaiche – Cadranul autorului

Roma. Pasiuni Întunecate

  Cu privirea pe fereastra unde soarele deja își trimite razele spre mine, mă întind cu putere și imediat atenția îmi este atrasă de bărbatul minunat ce intră în cameră. Aș putea să stau o viață să-l privesc pe Alexander și știu că nu m-aș plictisi.

  Corpul înalt, subțire și atletic, ce se mișcă sinuos ca al unei pantere, mă face să-mi chircesc degetele de la picioare de dorință. Mă mișc nerăbdătoare sub așternuturi, încercând să nu bag în seamă ușoara senzație incomodă din umăr și întind brațele spre el. Nu mă mai doare așa de rău, dar este acolo, ca un ghimpe.

  Mișcarea lui elegantă este mai periculoasă ca oricând pentru simțurile și inimioara mea, acum că vine spre mine doar cu prosopul atârnându-i periculos de jos pe șolduri. Dar când ajunge lângă pat, Alexander arcuiește diabolic din sprâncene și-și trage de pe el prosopul, iar corpul lui este perfect.

Absolut și indubitabil, perfect.

  La naiba cu durerea din umăr! Dau la o parte cuvertura de pe mine și-i văd ochii plini de dorință când dă cu ochii de goliciunea mea. Nările îi freamătă de dorință, iar albastrul ochilor lui devine atât de fierbinte, încât simt că toată această lavă mă va devora înainte de-a ajunge în brațele lui. Mă cuprinde în brațe imediat ce mă ridic pe genunchi, trăgându-mă spre el.

— Oh, Lys, te iubesc atât de mult.

Vorbele lui sunt ca un balsam pentru sufletul meu. Atâtea nopți la rând am vrut să aud aceste cuvinte, iar acum parcă-mi trăiesc visul cu ochii. Nu vreau să mă mai trezesc din acest vis minunat.

— Te iubesc, Alexander. Pe tine. Cu totul.

  Gurile noastre se unesc în cel mai pârjolitor sărut și este ca și când ar fi pentru prima dată. Toată pasiunea, dorința și dragostea izvorăsc din și în acest sărut. Îi simt palmele calde de-o parte și de alta a coastelor și apoi îmi mângâie sânii. Aerul îmi iese mai repede din plămâni. Suspinul meu se aude ca un ecou în cameră.

  Îl cuprind cu brațele pe după gât și-mi afund degetele în buclele negre ce încep să se usuce. Sunt copleșită de senzațiile ce mă învârt ca într-un carusel. Cu grijă pentru umărul meu, mă lasă pe spate și se apleacă peste mine. Îmi place greutatea lui. Dulcea lui atingere. Respirația lui fierbinte pe fața mea în timp ce se lasă în jos și-mi sărută maxilarul, pielea gâtului unde pulsul bate ca nebunul. Coboară până-și reazemă bărbia pe valea dintre sânii mei, privindu-mă cu foame în ochi.

— Trebuie să te am, spune cu glasul răgușit și plin de dorință.

  Dau din cap pentru că este singurul gest coerent pe care mai pot să-l fac. Creierul m-a părăsit demult în această luptă a dorințelor. Respirațiile noastre devin greoaie și prin razele soarelui ce ne spală cu lumina lui, ne trăim dragostea la cele mai înalte cote. Ochi în ochi ne jurăm iubire fără a fi nevoie ca și cuvintele să ne părăsească buzele, să se elibereze în eter.

Simțim. Trăim. Visăm. Împreună. Întotdeauna împreună.

  Stăm lungiți pe pat, față în față. Palma lui îmi mângâie ușor obrazul. Să spun că nu-mi vine să cred nici acum ce se întâmplă, este puțin spus.

— Ce este? îi simt îngrijorarea în glas când mă vede încruntându-mă.

Clatin din cap și câteva șuvițe îmi acoperă obrazul, iar el le dă după ureche.

— Nimic, mă gândeam doar.

— La ce?

— Ah, nu mai poate o fată să aibă secretele ei! exclam, prefăcându-mă indignată.

— Nu și fata asta, răspunde pe un ton înfumurat, ridicându-se din pat.

— În regulă, dacă vrei să știi, mă gândeam de ce eu?

— Cum adică de ce tu? Este evident, nu? comentează în timp ce merge spre baie și aud apa de la duș. Mă ridic și mă îndrept spre baie. Mă reazem de chiuvetă și aștept să iasă și-i înmânez prosopul la care el doar zâmbește, dar îl ia.

Mă sărută scurt și continuă:

— Deci? și-i văd privirea întrebătoare în oglindă.

— Exact, cum ai auzit. Din atâtea femei, de ce eu?

El se întoarce spre mine și-mi cuprinde fața între palmele lui și spune fără echivoc.

— Pentru că ești TU.

  Îmi dă drumul și iese din baie. Îl urmăresc și-l găsesc în fața dulapului plin de costume scumpe din trei piese. Toate foarte elegante. Toate de la case de modă de care eu doar am citit. Eleganță. Stil. Putere. Tot ceea ce-l reprezintă pe iubitul meu.

— Ce vrei să spui cu asta? apuc un halat și-l trag repede pe mine.

— Pisicuță, vrei să avem o disertație pe această temă, sau vrei să-ți mai demonstrez încă o dată de ce? rânjetul ca al unui pirat îi apare pe fața frumoasă.

— Nuuu! râd și mă retrag din calea lui. Am treabă, așa cum cred că ai și tu.

— Da, și deja m-ai făcut să întârzii, tonul îi este amuzat.

  Îl privesc și simt cum inima mea crește de bucurie la vederea acestui bărbat puternic care mi-a făcut loc în inima și în lumea lui. Mă sărută lung și pleacă nu fără a-mi arunca încă o privire plină de pasiune și de promisiuni.

  După ce rămân singură mă îndrept spre baie și dau drumul la duș. Oare ce-a vrut să spună cu acele vorbe: Pentru că ești tu. Mă bag sub jeturile puternice și calde ale dușului și las ca apa să-mi pătrundă prin toți porii. Nu mai pot să-mi las gândurile să cutreiere pentru că o bătaie scurtă în ușa camerei mă face să ies cu regret de sub duș. Mă înfășor în prosopul alb ce mă acoperă cu totul și-l simt pufos și fin pe piele.

  Deschid ușa și găsesc o Clarice a cărei privire este plină de rugăminți. Ochii ei albaștri sunt plini de regrete și deodată sare pe mine, cuprinzându-mă într-o îmbrățișare puternică.

— Îmi pare rău, Lys, cuvintele-i sunt astupate de prosopul ce stă să pice de pe mine.

O dau la o parte și cu o mână îmi țin prosopul, iar cu cealaltă o mângâi pe față.

— Prostuțo, râd ușor și-și lasă privirea în jos. M-ai speriat când n-ai ajuns la întâlnirea noastră, era târziu și nu erai acasă.

— Oh! Da! Știu și-mi pare rău. Să știi că mi-a ținut și Soledad o morală de și acum îmi țiuie urechile.

— Haide, îi cuprind umerii slăbuți cu brațul sănătos. Putem vorbi în timp ce mă îmbrac.

— Perfect! sare Clarice direct în patul pe care n-am reușit să-l aranjez după ce m-am despărțit de Alexander. Aici ai dormit cu unchiul? mă întreabă, arcuindu-și sprâncenele de un blond mai închis decât părul ei frumos și auriu.

Mă pufnește râsul dar nu pot să nu-mi rețin îmbujorarea ce-mi cuprinde fața.

— Hai, Lys, râdem împreună, să știi că am aproape șaptesprezece ani, știu și eu ce se petrece între un bărbat și o femeie. Și mai ales între doi oameni frumoși ca voi.

— Ok, dar nu cred că vrei să vorbim despre mine, ci despre tine, îi spun în timp ce ies din cameră, îndreptându-mă spre a mea să-mi iau schimburi.

  N-am reușit să-mi aduc lucrurile în dormitorul lui Alexander așa că acum bat holurile. Noroc că încăperile sunt față în față, așa c-o văd și pe Clarice cum se ridică și merge spre fereastra mare din camera lui Alexander de unde poate să vadă Empire State Building în toată splendoarea. Mă întorc în cameră cu hainele pe braț și intru în baie. Mă îmbrac cu viteză pentru că vreau să-l prind și pe Carlo, mai ales că mi s-a părut un pic cam agitat seara trecută. O aud pe Clarice cum se plimbă precum leul în cușcă. Cred că nu știe cum să abordeze întreaga situație.

— Lys, tu când ai vrut să faci ceva în viață, ai lăsat pe cineva să-ți dicteze? mă întreabă ea cu vocea slabă.

Ies din baie și cu jacheta pe braț merg spre ea, răsucind-o cu fața spre mine.

— Ce este, Clarice? Este vorba despre pasiunea ta pentru dans?

Mă privește uimită și tot trupul îi devine țeapăn.

— Stai liniștită, Alexander nu știe nimic, încă. Dar lucrurile nu vor rămâne așa și tu știi asta. Banii pe care-i dai la cursuri sunt ai lui și tu ești în custodia lui.

— Da, răbufnește cu patetismul specific adolescenților, știu asta pentru că și eu am fost ca ea. Dar când va auzi îmi va interzice asta, continuă ea, cu atitudinea rebelă.

Știam de dorința lui Alexander de a-și ajuta sora. Dar nu știu de unde aversiunea asta a lui Clarice de-a vorbi cu unchiul ei despre pasiunea ei.

— Încearcă, s-ar putea să ai o surpriză, o sărut ușor pe obraz, întorcându-mă și-mi caut o pereche de pantofi, dar îmi aduc aminte că i-am lăsat tot în fosta mea cameră.

— Știi, o aud pe Clarice vorbind mai tare din cealaltă cameră, mă bucur că vei fi mătușa mea.

Nici dacă îmi punea piedică nu cădeam mai repede. Sunt eu în căutarea perechii mele preferate de pantofi, cadoul de la Carlo, dar nici așa. Încerc să mă adun de pe jos și merg înapoi în camera lui Alexander.

— Îhm, îmi dreg glasul, cred că ne pripim, emoția se simte în vocea mea la gândul că el chiar ar putea să mă ceară în căsătorie. Nu s-a pus problema așa, continui pe un glas timid.

— Ce?! exclamă Clarice. Tu chiar crezi că te-ar aduce în casa lui și în patul lui de altfel, gesticulează cu mâinile în jurul ei, fără să se fi gândit la acest aspect? Oi fi eu prea tânără, Lys, dar tu nu-l cunoști pe unchiul Chase. Îți spun eu că nu va mai trece mult și te vei trezi cu o cerere în căsătorie. Ascultă la mine, spune ea și mă sărută pe ambii obraji acum. Bine-ai venit în familia noastră nebună, Lys, râde cu acel clinchet tineresc în voce și mă strânge în brațe cu grijă pentru umărul meu.

Cărțile autoarei Rodica Mijaiche le găsiți pe site-ul Librex

Cadranul autorului

Autori români

 

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.