Roman pentru doamne de Michal Viewegh-recenzie

Titlul în limba cehă: Román pro ženy
Număr pagini: 230
Editura ALLFA
Anul 2015
Traducere: Mircea Dan Duţă

Michal Viewegh s-a născut la Praga, în 31 martie 1962. În 1981 este admis la Universitatea de Studii Economice din Praga, dar renunţă după trei semestre şi timp de câteva luni se întreţine lucrând ca paznic de noapte. În 1983 este admis la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Caroline din Praga, cu specializarea Pedagogia Limbii şi a Literaturii Cehe. În 1989 se angajează ca profesor de limba şi literatura cehă la şcoala generală din cartierul Zbraslav.

Din 1995 devine scriitor cu normă întreagă, trăind exclusiv din scris. Scrie romane, proză scurtă, scenarii de film şi articole săptămânale pentru diverse publicaţii. Cărţile sale s-au vândut în peste un milion de exemplare şi au fost traduse în peste douăzeci de limbi, unele dintre romanele sale fiind chiar ecranizate. Výchova dívek v Čechách (Cum se educă fetele din Boemia, Editura ALLFA, 2012) s-a tipărit în 90.000 de exemplare şi a fost ecranizat în 1997.  În 2001 a publicat Román pro ženy (Roman pentru doamne) ecranizat patru ani mai târziu.

„Cărţile lui Michal Viewegh au depăşit de mult timp graniţa literaturii. Înainte de a întoarce prima pagină, ştii că ai în faţă nu numai un text, ci, într-un anumit sens, o instituţie culturală.” – Miroslav Balaštík
„Fără discuţie, Michal Viewegh reprezintă unul dintre fenomenele apărute în proza cehă după căderea comunismului.” – Jakub Jarina
„Michal Viewegh este succesorul lui Milan Kundera. Cărţile lui sunt inteligente, dar uşor de citit.” – Der Spiegel

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva personajului feminin principal şi este o retrospectivă, aceasta reamintindu-şi evenimente care au avut loc deja.

Laura este o tânără de douăzeci şi doi de ani care lucrează ca editor la o revistă – ”Femeia echilibrată”.
Mama ei, Jana, o persoană foarte sofisticată, lucrează ca traducătoare liber-profesionistă. Se îmbracă numai în haine de firmă, are o ţinută de manechin, adoră călătoriile, zborurile cu avionul şi are legături numai cu bărbaţi străini, asta pentru că singurii doi bărbaţi cehi din viaţa ei au dezamăgit-o cumplit. Primul bărbat din viaţa ei, pe când avea optsprezece ani şi era studentă în primul an la Facultatea de Litere, a fost Arpagică, după cum îl pomenea ea.

Deşi a fost o mare iubire, nu a durat decât un an. Arpagică era sărac, prost îmbrăcat şi nu se gândea decât la propria satisfacţie, astfel că alături de el ea nu şi-a găsit-o niciodată pe a ei. S-au despărţit într-o seară când trebuiau să se ducă la teatru şi ea s-a îmbrăcat într-o rochie elegantă, de seară şi el a venit într-un pulover vechi de schi şi încălţat în adidaşi. În aceeaşi seară l-a cunoscut pe tatăl Laurei, care la început părea răspunsul la toate dorinţele ei – îmbrăcat elegant, politicos, cult. Marea ei eroare a fost să creadă ca acela e modul lui permanent de a fi. Când s-a lămurit de realitate, era deja prea târziu, fiind însărcinată cu Laura. După ce s-au căsătorit, nu mai avea bani, dimineaţa îşi sufla nasul în chiuvetă, refuza să spele vasele, avea o viaţă dezordonată, mânca pe apucate şi numai lucruri nesănătoase, astfel că la treizeci şi doi de ani a murit de cancer de colon, Laura având pe atunci doisprezece ani. Jana l-a urât din cauza acelui cancer, iubindu-l în acelaşi timp, cea mai cumplită combinaţie.

Întâmplările care sunt derulate în carte încep când Laura avea nouăsprezece ani. La insistenţele mamei, se înscrie la nişte cursuri de perfecţionare a limbii engleze. Acolo se îndragosteşte de profesorul de limba engleză, Jeff, un american. Acesta părea tot ce îşi visase întotdeauna. Este primul bărbat din viaţă ei, delicat, tandru, fin şi atent şi părea îndrăgostit sincer de ea. Mama ei era încântată de această relaţie şi o încuraja să oficializeze relaţia.

Jeff primeşte o slujbă ca editor la o revistă sportivă la New York, iar Laura îl urmează. Acolo Jeff era ocupat de dimineaţa până seara iar Laura începe să se plictisească. Nu înţelegea prea bine limba, o deranja că Jeff trebuia să îi traducă de multe ori când se întâlnea cu prietenii lui, de parcă era retardată, îi reproşează lui că nu înţelege expresii ca ”situaţia e gravidă” sau ”e clar cu ce se lasă”. Aşa că, spre stupoarea lui Jeff şi disperarea mamei, rupe relaţia cu acesta pentru a începe o alta cu Rickie Kabicek, un tânăr ceh mai mic cu doi ani ca ea, care vindea telefoane mobile. Mama ei o dezaprobă făţiş, dar o perioadă Laura este fericită alături de el, până când, într-un concediu, remarcă un bărbat de vreo patruzeci de ani, Oliver, venit singur, despre care află că lucrează într-o cunoscută agenţie de publicitate, pe post de creator de reclame.

”Avea pe el nişte pantaloni scurţi şi un tricou lăbărţat pe care se puteau vedea câteva pete; era ciufulit şi se vedea clar că încă nu se bărbierise. La mâna stângă avea un ceas pentru copii, cu figura răţoiului Donald imprimată pe centrul cadranului. Acel ceas arăta destul de ciudat pe antebraţul lui bronzat şi musculos.”

Laura se simte din ce în ce mai atrasă de el şi găseşte ocazia să îi strecoare numărul ei de telefon. La întoarcerea din concediu, Oliver o sună şi îi dă întâlnire la un restaurant. Laura este în culmea fericirii. Totuşi, în timpul mesei, este cuprinsă oarecum de remuşcări gândindu-se la Rickie şi vrea să mai comande încă o sticlă cu vin. Oliver o opreşte.

”Pe scurt: dacă vrei să mă atingi, atinge-mă, dar nu pe furiş! Dacă într-adevăr vrei să îl înşeli pe Richard cu un alcoolic de aproape patruzeci de ani, fă-o, dar asumă-ţi acest gest! Fiind conştientă de ceea ce faci. Nu încerca să scapi de răspundere şi nu da vina pe vinul băut, pe lumânărica romantică de pe masă sau pe bietul şofer de taxi… Asumă-ţi realitatea că, dacă fac semn către un taxi, acesta o să ne ducă direct în patul meu. Doreşti acest lucru?”

Confruntată astfel, Laura se hotărăşte:
”- Taxiul o să ne ducă în patul meu, spun eu încet.”
În camera ei, Oliver se uită cu uimire la colecţia ei de personaje de pluş: cangurelul, căţeluşul, bebeluşul urecheat şi alţi… Laura se justifică jenată că sunt talismane care îi aduc noroc.

Dimineaţa, Laura se simte mulţumită şi deloc vinovată că şi-a înşelat prietenul. Se aude cheia în broască. Mama ei se întorsese mai devreme din călătorie şi este stupefiată când îl vede pe Oliver – acesta era chiar Arpagică!
În ciuda opoziţiei mamei şi a faptului că l-a rănit pe Rickie prin despărţirea lor, Laura continuă relaţia cu Oliver, cu care se simte din ce în ce mai în largul ei.
Totuşi, ceva s-a întâmplat şi cei doi s-au despărţit, întrucât cartea începe cu a ne aduce la cunoştinţă că Oliver închiriase toate spaţiile de publicitate din metrou pe o perioadă de şase luni şi le împânzise cu scrisori de dragoste către ea, în care o implora să se întoarcă la el, aducându-i aminte de toate momentele frumoase petrecute împreună şi asigurând-o ca iubirea lui pentru ea va dăinui în permanenţă.
Ce s-a întâmplat în relaţia lor? Se va întoarce Laura la Oliver?
Veţi afla răspunsul în carte, care vă asigur că este cu happy-end.

Cartea se citeşte foarte uşor, este scrisă într-un stil lejer, umoristic, cu accente ironice şi hilare. Dialogurile dintre personaje sunt pline de vervă şi te binedispun. Personajele evoluează pe parcursul cărţii.
Laura este veselă, amuzantă, optimistă, se poartă natural. În acelaşi timp este copilăroasă (dovadă toate animăluţele de pluş pe care le poartă peste tot cu ea) şi nu ştie nici ea prea bine ce vrea. Asistăm până la sfârşitul cărţii la maturizarea ei, la acceptarea faptului că bărbatul perfect nu există. De altfel, în carte vom întâlni la un moment dat un astfel de personaj, care va avea o influenţă notabilă în desfăşurarea evenimentelor. Bogat, carismatic, atent, cu un corp bine lucrat, pare întruchiparea bărbatului perfect. Totul se dovedeşte a fi o himeră. De altfel, Laura nici nu îi spune numele când se referă la acesta, îi spune doar ”El”. Iar la începutul cărţii, când enumeră personajele principale pe care le vom înâlni, ne spune doar atât:
”Deocamdată nu v-am vorbit despre un singur personaj – nici eu nu ştiu de ce.
Poate fiindcă uneori mă îndoiesc eu însămi de existenţa lui.”

Mama Laurei, Jana, este o femeie inteligentă, atractivă, independentă, care ştie ce vrea de la viaţă. Îi place luxul, străinii şi călătorile. Sub aparenţa cinică şi uneori sarcastică se ascunde un suflet sensibil şi singuratic, iar viaţa a rănit-o de multe ori. La sfârşitul cărţii asistăm la schimbarea ei, la acceptarea faptului că îmbătrâneşte, la depăşirea unor traume şi la învingerea aversiunii faţă de bărbaţii cehi, invitându-l chiar pe vecinul lor, domnul Chiflă, la petrecerea de Crăciun.

Oliver este un bărbat ironic şi sarcastic, iar replicile lui sunt pline de duh. Nu este nici pe departe ce ai numi bărbatul ideal. Are început de chelie, nu este într-o formă fizică de invidiat, se îmbracă neglijent, bea prea mult şi îi miros picioarele toată vara, pentru că poartă aceleaşi sandale. Realizează că a greşit neglijând-o pe Laura şi declanşează o companie agresivă pentru a o aduce înapoi, împânzind toate panourile de reclamă din metrou cu scrisorile lui de dragoste, ajungând subiect de discuţie pe buzele tuturor.

Cartea îţi oferă câteva teme de meditaţie:

Relaţia Laurei cu mama ei. Deşi poate inconştient, Laura respinge felul de a fi al mamei ei. Astfel că de multe ori face exact pe dos faţă de ce ar dori aceasta. E un caz de psihologie inversă.
”Dar în principal aveam senzaţia că mama şi Jeff se pregătesc de nuntă – mai precis, pregăteau nunta mea. Şi asta nu-mi plăcea deloc. Aproape că-mi doream să fi avut un prieten care să n-o entuziasmeze atâta pe mama.
Well, chestia asta mi-a reuşit perfect cu Rickie Kabicek.”

De ce sunt atraşi bărbaţii de femeile mai tinere?
Oliver recunoaşte sincer că îi plac tinerele. La reproşurile Laurei că îi fug ochii după acestea şi nu după femei de vârsta lui, el îi ofera o explicaţie.
”– Ştii ce a răspuns Brigitte Bardot când a fost întrebată de ce preferă bărbaţii tineri, chiar dacă a trecut de patruzeci de ani? mă întreabă Oliver. A zis că întotdeauna i-au plăcut tinerii şi că nu înţelege de ce ar trebui să-şi schimbe gusturile numai din cauză că îmbătrâneşte…”

Bărbatul ideal există? Femeile încearcă să îl găsească din răsputeri. Vor reuşi oare?
”Asta e atitudinea clasică a femeii faţă de viaţă! Vă împăcaţi cât de cât cu imperfecţiunea vieţii: asta e viaţa, trebuie să o luăm aşa cum e. Dar nu vă împăcaţi niciodată cu imperfecţiunile bărbaţilor. Îl căutaţi în permanenţă pe Mr. Perfect, ba mai şi aveţi pretenţia că vi se cuvine să-l găsiţi şi să-l aveţi. Aveţi impresia că bărbatul perfect este un drept inalienabil al femeii. Iar dacă nu găsiţi un asemenea individ, vă simţiţi, pe bună dreptate, iritate…”
”- Dumnezeule mare! izbucneşte Oliver. Iar? Bărbatul ideal nu există! Bărbatul ideal este numele unui virus care atacă raţiunea feminină – în măsura în care există ceva asemănător cu raţiunea feminină…”

Este posibilă o relaţie care să dureze între o femeie tânără şi un bărbat cu douăzeci de ani mai mare? Poate că da.

”Dormim împreună în fiecare seară. Nu facem dragoste atât de des ca înainte, dar în pat cu Oliver poate fi plăcut şi dacă nu ne iubim. În general, mă cuibăresc la subsuoara lui, iar el îmi încălzeşte mâinile şi picioarele reci sau îşi plimbă încetişor degetul pe faţa mea (ador acest gest).
Suratelor, ştiţi ce-i aia iubire?
Când cineva vă mângâie mâna înainte de culcare în mod dezinteresat.”

Cartea Roman pentru doamne de Michal Viewegh poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL.