Regatul inocenților, de Theo Anghel – Quantum Publishers – recenzie

Titlul: Regatul inocenților

Autor: Theo Anghel

Seria: Regatul inocenților, cartea 1

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 352

Regatul inocenților de Theo Anghel fantasy.

  Sunt o privilegiată. Călătoresc mult. Eram copil când mi-am descoperit această pasiune. În ultima vreme, călătoriile mele s-au intensificat. Uneori sunt pline de farmec, alteori îmi lasă o plăcută nostalgie… însă de data aceasta, călătoria pe care tocmai am încheiat-o a fost una cu adevărat fascinantă. Regatul în care am fost plecată e un spațiu mirific, cu oameni și cu creaturi fabuloase.

  Cu siguranță, ați intuit că fiecare carte pe care o citesc este o călătorie și găsesc în lectură un minunat mod de a evada din rutină și de a experimenta evenimente din viața personajelor.

  Anul 2019 a fost foarte productiv, s-a scris foarte mult, s-a publicat în aceeași măsură, iar genul fantasy s-a cizelat în mod remarcabil. Mă bucur să constat că scriitorii români au o deschidere atât de mare către lumea imaginarului, mă bucur că își fructifică atât de frumos darurile cu care sunt înzestrați. Faptul că există mai mulți scriitori foarte buni în stilul fantasy nu naște competitie, dimpotrivă, fiecare roman cu elemente noi, fiecare scriere plină de originalitate contribuie semnificativ la construcția și fortificarea unui stil literar din ce în ce mai iubit de către cititori – fantasy.

  Theo Anghel a lansat pe piața românească scrieri fantasy la vremea în care eu abia începusem să rezonez cu acest stil literar și asta datorită faptului că citisem foarte puține scrieri bune în acest stil. Pe fundalul acesta, prima carte din seria „Am murit din fericire” m-a făcut să descopăr că stilul fantasy poate cunoaște mai multe nuanțe, iar unele din ele pot fi de-a dreptul uluitoare. Așa am căpătat eu dependență față de călătoriile fantasy.

  Fără îndoială, seria „Am murit din fericire” a fost un succes, la fel și „Păcatele fiului”, iar a scrie o carte care să aibă un succes egal cu cel anterior, dar să se ridice și la înălțimea celorlalte scrieri cu același stil ale altor autori… e o adevărată provocare. Așa pare din exterior… pentru că Theo Anghel își păstrează mereu prezența concentrată pe ceea ce are de transmis publicului și o face cu o deosebită naturalețe… și mai ales lăsându-și talentul să se exprime liber.

  „Regatul inocenților” e un roman care explică relevanța stilului fantasy în contextul literaturii actuale. E o carte cu un ritm alert, care atinge tematici profunde, precum puterea familiei, sublimul iubirii ca forță inegalabilă de depășire a tuturor obstacolelor (indiferent de natura lor), dar creionează și portretul caracterului uman în diversele sale fațete, cu paleta sa de sentimente care modelează fiecare existență.

   Subiectul. O familie numeroasă și frumoasă atât ca întreg, cât și individual, locuiește într-un spațiu mirific, numit Arnor. Familia Toril are paisprezece personae: părinții și doisprezece copii. Fiecare personaj are un caracter aparte, însă dincolo de toate aspectele cu care traiul zilnic al unei familii se întâlnește, există un liant care menține unitatea… și acel liant este iubirea. Dincolo de imaginea feerică pe care ne-o oferă această frumoasă familie, într-un spațiu menit parcă să se asorteze curățeniei sufletelor lor, există, totuși, unele secrete care, odată dezvăluite, construiesc o intrigă din care țâșnește o acțiune cu un ritm halucinant.

   Liniștea conferită în paginile de început ar putea induce cititorii care nu au mai citit altceva de Theo Anghel spre ideea unei cărți romantice, cu o acțiune temperată, cu un ritm cuminte, așezat. Nu durează mult această liniște… și asta pentru că Nayan (personajul care relatează întreaga poveste) pășește exact acolo unde îi fusese interzis. Dincolo de spațiile feerice în care aveau suficientă tihnă și lejeritate, dar și posibilitatea de a-și desfășura pasiunile, exista o pădure unde tatăl, Ishaan Toril le spusese să nu pășească. Pădurea de Smarald era terenul interzis.

„Tata era indulgent și ne ierta boacănă după boacănă, dar am simțit o rigiditate anume în tonul său când ne-a poruncit să nu punem un picior în Pădurea de Smarald. Desigur, să-mi interzici mie, Nayan Toril, să fac un lucru, era ca și cum m-ai fi zgândărit anume ca s-o fac.”

  Cei care au citit și alte cărți scrise de Theo Anghel știu că personajele sale au o predispoziție spre a face lucruri interzise și a se expune unor circumstanțe cu un grad mare de periculozitate. Nayan e prima care pășește în această pădure, aici găsește o fată care pare rănită, o aduce în satul lor și de aici acțiunea izbucnește într-un ritm amețitor.

   Știți momentul acela când viața pare să se fi așezat de o bună bucată de vreme într-un șablon unde totul e bine și totul e liniște și confortabil… și oamenii par fericiți? Ei bine, într-o singură clipă se poate schimba totul. Tot ce părea atât de palpabil și de bine stabilit, toate coordonatele unei vieți se pot schimba într-o singură clipă… pentru că o singură constantă are omenirea de la începuturile sale… și acea constantă e schimbarea.

  Pentru Nayan, această schimbare este una bruscă. Căldura familiei și starea de bine sunt înlocuite de frici și neliniște.

„Lumea mea era la un pas de a se schimba din temelii, iar noutatea se profila la orizont în culori sumbre.”

   Pentru că în viață funcționează întotdeauna principiul compensației, Nayan îl cunoaște pe Raeran, un luptător elf care face din această poveste una în care înfloresc mugurii unei noi iubiri și mai ales a speranței că viața poate redeveni frumoasă. Ce se va întâmpla cu Nayan? Va cădea pradă disperării cauzate de schimbările bruște ale vieții sale sau va regăsi în propriile forte o modalitate de a răzbate? Veți afla, cu siguranță, citind „Regatul inocenților”.

  Personajele. Cei 12 copii ai familiei sunt: băieții – Chandan, Kalian, Kiran, Rimal, Chaka, Aghot și Ishaan; fetele – Gita, Yanti, Nayan și Satya. Desigur, pe lângă aceștia, mai sunt și multe altele, care fie aparțin lumii umane sau lumii elfilor. Indiferent de tabăra din care face parte, fiecare personaj este o nuanță importantă a întregului tablou. Complexitatea și mai ales diversitatea paletei de personaje, împreună cu ritmul alert al acțiunii fac din această carte una pe care nu ai cum să o lași din mână… decât după ce cartea însăși te eliberează din poveste.

   Construcția romanului. Cartea are cinci capitole, fiecare din ele sunt țesute pe ritmul halucinant al unei acțiuni detensionate periodic prin replici ironice sau pline de umor, stil specific lui Theo Anghel. Dacă ar fi să descriu romanul într-un singur cuvânt, acesta ar fi „uragan” și asta pentru că ceea ce se întâmplă atunci când începi să citești este similar cu a fi prins într-un astfel de fenomen al naturii… de unde ieși – cu siguranță – altfel.

   Dacă am fost fascinată de seria „Am murit din fericire” și „Păcatele fiului”, iată că și această primă carte din noua serie demonstrează faptul că o nouă poveste Theo Anghel nu e decât începutul unei noi dependențe literare.

Recomand cartea celor care vor să citească fantasy românesc de calitate.

Iată câteva citate:

„Armele elfilor sunt strașnice. Vom face cu ele mai multă treabă decât cu ale noastre.

-Vrei să furăm? Am făcut ochii mari.

-Vom fura, Nayan, mă fulgeră Aghor cu privirea. Vom face chiar mai mult decât atât ca să ne salvăm familia. Vom ucide dacă va fi nevoie.”

„-Nu putem apărea împreună, am spus. Și ăn niciun caz în halul ăsta. Ai o mânecă ruptă, ești ciufulit și arăți ca un țicnit cu jacheta aia atârnându-ți pe un umăr… eu am părul vâlvoi și… Pantofii mei! Am urlat când mi-am simțit tălpile goale atingând pielea armăsarului.”

Cartea o găsiți pe site-ul Editura Quantum

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Autori români

Recenzii cărți fantasy