Sânziene – Narcisa Cîrligeanu – recenzie

Titlu: Sânziene
Autor: Narcisa Cirligeanu
Nr. pagini: 158

“Născută în Bacău, în anul 1961, Narcisa Cîrligeanu trăiește un anotimp al schimbărilor, fiind protagonist activ al sfârșitului de secol și de mileniu, al trecerii de la comunism la capitalism, purtând o luptă permanentă de adaptare și integrare într-un prezent rezultat dintr-un amalgam de experiențe și dezamăgiri.
Autoarea debutează în plină maturitate cu romanul, Unde plecăm atunci când plecăm, apărut în noiembrie 2020, încununare a unei experiențe de viață tradusă în mod subtil prin acțiunea unor personaje în care fiecare dintre noi se poate ușor regăsi.
Narcisa Cîrligeanu abordează un stil clasic într-o transpunere modernă, cu accente umaniste, dragostea pentru oameni fiind laitmotivul care stă la baza concepției.
În seria pentru copii, Vreau să știu, apărută în luna septembrie 2021, autoarea ne transpune în versuri și cu umor într-o lume a inocenței, punând în evidență o latură ludică a imaginației sale creative.
În decembrie 2021 apare romanul, Cercul – un sfârșit cât un început, care propune o viziune evolutivă a vieții, ce converge spre o stare de desăvârșire spirituală.
În vara anului 2023 autoarea publică romanul, Sânziene, armonizând inedit realitatea cu basmul și moștenirea străbună cu tendințele ultramoderne.
În anul 2024 apare romanul, Vreau să zbor, centrat pe dragostea pentru înalt a profesioniștilor aviației.”

  ”Toți oamenii au ceva de spus, dar pentru a fi auziți trebuie să îi pună cineva la ureche, ca pe o scoică. Atunci ar auzi sunetul furtunilor din marea sufletului și clinchetul paharelor de șampanie ciocnite în extaz. Ar auzi geamătul neputințelor și strigătul victoriilor. Doar că sunt puțini cei care în graba de a trăi își fac timp să asculte”, ne spune Narcisa.

  Ar fi trebuit până acum să fiu obișnuită cu poveștile Narcisei Cîrligeanu, dar de fiecare dată mă lasă parcă fără suflare și cu o mie de gânduri. Este cu atât mai interesant cu cât poveștile ei îmbină iubirea și viața cu obiceiurile strămoșești, legendele și miturile neamului. De data asta un loc central ocupă semnificația Sânzienelor, florile care duc cu ele legenda iubirii și ursitului, dar dau și titlul romanului.

  Personajul principal Ileana este o fată simplă a cărei viață se desfășoară cu părinții la Sighet dar și în satul bunicilor, la Maieru. Ajunge la facultatea de arhitectură la București. Nu s-a gândit că primul an va fi unul de coșmar, oboseala și neatenția o costă, o operație la cap, părul ei frumos ras, o iarnă cu pansat și tratamente, ratarea taberei de la Costinești, pentru că nu “putea defila pe plajă ca un deținut proaspăt eliberat din arest și să devină ținta tuturor ironiilor sau a privirilor pline de milă“. Nu vrea să meargă nici acasă, hotărăște să rămână în București, să lucreze la licență, dar acceptă invitația lui Ghiulfer/Feri, o infirmieră de la spital cu care se împrietenise. Merge cu ea la Năvodari la părinții ei și apoi la Capul Midia, la casa bunicii Aghiul, o tătăroaică aprigă.

  Casa, odinioară o stână, era destul de izolată de sat. Feri merge la logodnicul ei, Ileana rămâne cu bunica, învățând de la ea multe taine ale meșteșugului popular, făcând plimbări lungi pe plajă, sau stând la soare, însoțită doar de Talik, câinele familiei.

  Acolo îl va întâlni și cunoaște pe Matei Vianu, student ca și ea la București, în ultimul an la Arte Plastice –sculptură și tot aici va înflori și prima ei iubire. Se vor reîntâlni la București și Ileana va petrece din ce în ce mai mult timp în mansarda lui. Matei sculpta, restaura fresce, ca să facă un ban, ultimul proiect fiind cel de la spitalul de geriatrie Ana Aslan. Totul pare idilic dar Ileana află că e gravidă. Spre surprinderea ei, Matei nu are reacția pe care ea o aștepta, din contra îi spune rece să se gândească să scape de povară.

   A doua zi când Ileana vrea să mai vorbească cu el găsește doar un plic cu 2000 de lei, cu mențiunea împrumut pentru avort, și chiar cheia lui pe care să o dea administratoarei, după ce-și strânge lucrurile, dar el era de negăsit. Ca o mică răzbunare Ileana va preda cheia doar după ce acolo va avea loc chiuretajul, făcut clandestin de un doctor, cu multă durere și necesitatea de păstrare a liniștii. Era epoca în care erau interzise avorturile și medicii care totuși le făceau erau deseori arestați.

  Distrusă Ileana pleacă la bunici la Maieru, încercând să-și revină nu doar după avort dar și după pierderea a ceva ce crezuse că era iubire împărtășită. Acolo află de fuga lui Ceaușescu, de revoluție. Se întoarce la București dar are loc Mineriada. Ileana era la facultate când au intrat minerii peste ei, au bătut băieții, au atacat fetele. Disperată se aruncă pe geam, își rupe mâna, dar este salvată și dusă la spital de o doamnă frumoasă și elegantă.

  Era creatoarea de modă Zora Dumitru, care o va lua oarecum sub patronajul ei. Așa va începe drumul ei în lumea modei, apoi va urma prezentarea ei în cadrul săptămânii modei de la Paris. În timp ce se ocupă de organizare vede în apropiere o galerie și expusă lucrarea unui sculptor român, Matei Vianu, o lucrare superbă –o statuie cu trăsăturile ei. Cu toate problemele inerente prezentarea ei de modă, numită Sânziene, este un succes, parizienii fiind încântați și curioși, pentru că parada era cu costume de inspirație folclorică, iar în fundal se auzea Ciuleandra.

  De altfel în interviu Ileana spune:

“Deși tot timpul se aleargă după nou, se pare că oamenii își iubesc mai mult rădăcinile decât sunt dispuși să recunoască. Magia mea se numește bunica. Ea mi-a pus acul în mână și acolo, în micul sat din munții Rodnei, din inima țării, am învățat frumusețea acestui meșteșug. Căsuța din inima mea e locuită de iubirea bunicii. Acolo durerea își găsește alinare, dorul se joacă în pridvor cu speranța, iar lacrimile sunt din flori de lămâiță, ca cele din cununa miresei. În căsuța din inima mea amurgul are aromă de pâine coaptă, iar diminețile aleargă printre zăpezi cu zurgălăi de sanie. …
În tot acest timp acul meu coase amintiri. Dumneavoastră o numiți creație, eu îi spun zestre”

  Reîntoarcerea în țară, la mare, îi aduce o întâlnire cu Matei, îi ascultă explicațiile închizând astfel ușa trecutului:

“Nu încerca să recompui ceea ce nu mai poate fi restaurat oricât de talentat ai fi. Istoria nu mai poate fi rescrisă, dar rămâne un reper pentru noile generații. Nu ne vom putea reconstrui viețile, Matei, decât acceptându-ne rănile și acordându-le respectul cuvenit.”

  Apoi urmează surpriza venirii în țară a lui Julien, renumitul fotograf francez, cu mama lui Ivette, cazarea la țară la bunici, prietenia acesteia cu mama Ilenei și cu Zora. Neavând altă familie Zora o “adoptase “ pe a ei, lăsându-i Ilenei atelierele, buticul și brandul. Prietenia celor mai importante femei din viața ei va debuta cu o afacere cu producătorii locali din zonă, cu bradul “Amintiri cu arome”.

  Dar, cel mai important, vara aceea aduce cu ea iubirea ei cu Julien Morel, și căsătoria lor, deși îi mărturisise marea ei povară – în urma acelui avort medicul îi spusese că e posibil să nu mai aibă copii. Dar viața are surprizele ei și “cineva acolo sus “o iubea. Așa că prezentarea colecției Rogue, la București, unde se vor întâlni mulți dintre protagoniștii noștrii va aduce și încheierea trecutului și vindecarea rănilor.

   Ce s-a întâmplat pe vremuri cu Matei Vianu? Ce drum a luat viața lui? Cum se va derula viața Ilenei cu Julien? Ce surpriză le va aduce destinul?

  Trebuie să citiți cartea pentru a putea înțelege și descrierea de pe copertă :

  “O poveste de iubire plasată într-un cotidian ce nu exclude zânele și darurile lor și care împletește destine, armonizând inedit realitatea cu basmul și moștenirea străbună cu tendințele ultramoderne, într-o notă de firesc cu rădăcini ancestrale.
  Va reuși Ileana să ierte și să-și vindece sufletul? Vor asculta Sânzienele dorința ei cea mai tainică?”