Iubire în Decembrie ’89 – Stelian Țurlea – recenzie
Iubire în Decembrie ’89 – Stelian Țurlea – recenzie
Titlu: Iubire în Decembrie ’89
Autor: Stelian Țurlea
Editura INTEGRAL
Colecția Nod
Anul apariției: 2023
Număr de pagini: 248
“Romanul lui Stelian Ţurlea este o carte împotriva uitării. Tocmai pentru că ridică o mulţime de întrebări, tocmai pentru că face să fie revăzute (secvenţele de Revoluţie sunt cinematografice, cu o impresionantă forţă a detaliului; de altfel, totul este pus sub incidenţa neliteraturizării, a autenticului), retrăite acele zile ale sfârşitului de an ori de lume. Atâta timp cât nu vom uita, mai avem o şansă. Imaginile nu trebuie să dispară, pentru ca răul să nu dispară din mintea oamenilor!”(Constantin Stan)
Așa este !!!!
Povestea de bază este cea a unor tineri ca alte mii, aflați la vârsta primelor iubiri și a speranțelor.
Personajul principal, cel care ne spune și povestea, Popeye, a fost un copil și un tânăr obișnuit. Școală, vacanțe la bunici, gașcă de prieteni. Cochetează cu sportul, joacă și footbal, dar un accident îi distruge visul. Așa că, după recuperare, se reorientează, urmează facultatea de litere, se angajează la o revistă cunoscută și devine un tânăr jurnalist cu speranțe și vise. Cu viața personală stă ceva mai prost. Adolescent fiind se îndrăgostise de o fată din gașcă, Anamaria, dar ea îl iubea pe Vladian, un rocker, așa că Popeye se mărginește să le fie prieten, păstrându-și sentimentele pentru el. Apoi, după accident, în timp ce era în spital, prietena din acel moment îl părăsește, dar nu suferă în mod deosebit, erau prea diferiți. Este mai necăjit și intrigat că nu știe nimic de Anamaria și Vladian.
Anamaria, sătulă de familia ei care o ignora și de comportarea lor arivistă, pleacă cu Vladian la Timișoara, un oraș mai modern ca gândire, unde intră la facultate amândoi și el va înființa cu niște colegi o trupă rock. Degeaba încercase Popeye să afle ceva de la familia ei pentru că nu mai țineau legătura. De altfel tatăl și fratele ei erau prea preocupați de evenimentele zilnice și de salvarea carierelor lor. Tatăl fusese comunist, cu un post relativ important, iar fiul militase încă din facultate împotriva celor din partid.
După Revoluție, prin anii ’90, Popeye este trimis, de cei de la revistă, la Paris, la niște evenimente jurnalistice, organizate de reprezentanți ai ambasadei române cu cei din Franța, și mai ales la o conferință a celor de la “Le Nouvel Observateur” cu tema: ”România, cine a mințit”, pentru că toate ziarele străine, mai ales cele din țările din jur, disecau revoluția din România și urmările ei. Sigur interpretau totul prin viziunea și înțelegerea lor.
În Paris, Popeye o reîntâlneşte pe Anamaria, și în cele câteva zile petrecute împreună află povestea fugii ei din țară și cum a murit Vladian, în timpul evenimentelor de la Timișoara..
Dar fundalul acestei povești de dragoste a tinerilor sunt evenimentele din ’89, ’90, chiar ’91, văzute prin ochii lor.
Totul a început cu Timișoara, cu ieșirea tinerilor în stradă, represaliile autorităților, arestări, bătăi, crime, gropi comune, sau chiar transportarea și incinerarea cadavrelor la București, fără a se consemna undeva numele morților, o mulțime de cruci fără nume sau nici măcar atât. Aici Anamaria este închisă, Vladian ucis, fără ca ea să-i mai găsească corpul, sau măcar o urmă a lui, urmează frica și teroarea, până ce izbucnește conflictul și la București. Totul culminează cu plecarea tinerei din țară, și viața în Franța. Nu aflăm cine a dus-o acolo, ce face la Paris, doar dezamăgirea ei și frica că în România lucrurile sunt la fel, că tot cei vechi s-au cocoțat la putere.
Apoi Popeye ne vorbește despre Revoluție, Piața Universității, despre bătăi, teroriști, milițieni, arestări, anchete, reacțiile oamenilor, ordine și conversații contradictorii. Aflăm cum a fost la Mineriadă și cum li se punea oamenilor “pumnul în gură”, cum și după doi ani lumea se întreabă dacă a fost “lovitură de stat”. Ne descrie cum s-au cocoțat unii în fruntea statului, cum au fost sprijiniți de armată și chiar de securitate, cum cei ce erau “lupi” în comunism, și-au schimbat de azi pe mâine convingerile și părerile, propovăduind capitalismul și noile idei.
Citind cartea mi-am reamintit acei ani, am reanalizat comportarea celor aflați de atunci la conducere, mi-am amintit întâmplări, conspirații, dezinformări, care dacă n-ar mai fi existat câțiva oameni deștepți și curajoși, puteau duce la și mai multe morți inutile.
E adevărat că deja de atunci, auzind și văzând atâtea, mulți ne-am pus întrebările pe care și le pune Popeye. Și din păcate, chiar și după atâția ani, rămânem tot cu versurile lui Victor Socaciu în minte “pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca prostii”.
Trebuie să citiți cartea lui Stelian Țurlea, pentru că este o pagină de istorie reală, și pentru a împiedica să se aștearnă uitarea.
Romanul a apărut prima dată în 2002 la editura Meronia, în 2019 la editura Tritonic și acum a treia ediție la editura Integral.
Felicitări Domnule Stelian Țurlea și mulțumesc!
Verifică disponibilitatea cărţii Iubire în Decembrie ’89 în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti
