Sarek – Ulf Kvensler – Editura Crime Scene Press – recenzie

Titlu original: Sarek
Autor: Ulf Kvensler
Traducător: Carmen-Olimpia Tache
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 418

 “Ulf Kvensler are o lungă carieră încununată de succes ca scenarist, regizor și producător de televiziune. La început comediant, în ultimii ani a scris drame, horror și thrillere. Este creatorul și autorul multor seriale cu mare priză la public. “

 “Trei prieteni merg în fiecare an în drumeții în nordul îndepărtat al Suediei. Annei și lui Henrik le e greu să refuze atunci când Milena își dorește ca iubitul ei, Jacob, să participe și el anul acesta. Anna e copleșită de sentimentul că-l recunoaște de undeva, dar nu izbutește să-și dea seama de unde.
  Dar nu trece mult timp și drumeția se transformă într-un coșmar, atunci când se dovedește că venirea lui Jacob a fost o decizie care le va schimba viața tuturor. Un thriller pe care nu-l poți lăsa din mână, cu acțiunea petrecându-se pe culmile înzăpezite ale unui munte pe cât de spectaculos, pe atât de necruțător.”

  Am citit prezentarea editurii, am văzut că este un roman de debut “publicat în peste 20 de teritorii, nominalizat la Premiul Crimetime pentru debut și la Cartea Anului în Suedia, a primit premiul Academiei Suedeze de Literatură de Suspans pentru Cel mai bun debut”, și m-am gândit dacă nu cumva este o carte prea lăudată.

   Dar am ajuns la concluzia exprimată de Kristina Ohlsson: “Sarek este o capodoperă în miniatură care le oferă cititorilor suspans non-stop. Îi invidiez pe toți care nu l-au citit încă. Incredibil de bine scris! “

  Sigur la început descrierile peisajelor, a locurilor parcurse de protagoniști mi s-au părut un pic prea mult, dar fără ele n-aș fi înțeles “unde, de ce, cum” se desfășoară evenimentele. S-o luăm de la început…

  Anna și Milena au fost colege la facultatea de drept de la Uppsala și au rămas prietene bune. Henrik a fost cel mai tânăr lector la facultatea de drept. La început o cunoaște pe Milena și devin prieteni, platonic, deoarece conform politicii universității un profesor nu putea dezvolta o relație personală cu un student. Mai mult, Milena era mai timidă și se mulțumea cu discuții, plimbări, mers la bar sau la concerte.

  Dar Anna îl invită, după un curs, să țină un discurs, la o societate studențească, în cadrul programului “Oratorul de Joi.” Henrik acceptă și, cu toată timiditatea și reținerea inițială, discursul este strălucit, întrebările și discuțiile se prelungesc la masa festivă și apoi la un bar. Pas cu pas Anna se insinuează în viața lui, devin un cuplu, se mută împreună, încercând să fie totuși discreți. Dar se află că Henrik și Anna ar fi fost un cuplu încă din perioada facultății, așa că el pierde niște promovări și chiar are o ușoară depresie. Oare chiar așa era?

  La început cei doi sunt efervescenți, mai apoi intervine rutina și micile plictiseli ale vieții de zi cu zi, dar încearcă să meargă inaninte. Milena a rămas prietena lor, îmi vine să spun că și-a alocat rolul de “a treia roată la căruță”. Fetele se întâlneau să ia masa cât de des puteau, dar cel mai așteptat moment era concediul, în care făceau o excursie anuală pe trasee montane, stăteau la cabane, se relaxau și se simțeau bine. Anna era mai pricepută și mai rapidă, fusese și membră a unui club de escaladă, Henrik se antrena înainte de plecare, la fel și Milena. Totuși Anna încerca să mențină ritmul lor de fiecare dată, le plăcea concediul și se simțeau bine toți trei. Milena mai avusese tentative de a-și face un prieten dar eşuase, până acum. În anul când se petrece acțiunea cărții au amânat excursia din cauza programului Annei, urmând să plece în septembrie în loc de iulie. De data asta Milena aduce cu ea un prieten, Iacob. Se cunoscuseră online, relația evoluase și fiindcă tipul era un împătimit al muntelui și al sporturilor extreme, îl ia cu ea în vacanță.

   Anna și Henrik nu sunt prea încântați, în fond era o excursie serioasă, ei deja erau un grup sudat și nu-l cunoșteau pe noul venit. Anna chiar are impresia că-l recunoaște de la tribunal, face mici cercetări dar nu dă de el nici la firma unde zicea că lucrează, doar câteva imagini pe rețelele sociale cu numele sub care s-a prezentat.

 Totuși pornesc în excursie încercând să se armonizeze. Și spre surprinderea lor Iacob propune, și reușește să-i convingă, o schimbare de traseu, să meargă în parcul Sarak și să urce pe potecile de acolo. Deși Anna mai propusese asta, ceilalți doi nu fuseseră de acord din cauza sălbăticiei și periculozității locurilor. Dar acum acceptă până la urmă, în ciuda tuturor obiecțiilor demontate cu îndemânare de Iacob. Și pornesc în noua aventură.

  Autorul ne prezintă dinamică și interacțiunile grupului, drumul parcurs, greutățile cu care se confruntă, integrarea dificilă. La un moment de ceartă se despart, Anna și Henrik vor să se întoarcă, e prea sălbatic teritoriul, și-i irită și comportarea lui Iacob. Ajung din nou împreună, Henrik are un accident, cade de pe stâncă și Anna îl învinuiește pe Iacob. Evenimentele se derulează cu repeziciune, se întâmplă și alte accidente și până la urmă singura care pare că scapă este Anna, care este găsită și ajunge la spital. Și aici este interogată de inspectorul Anders Suhonen. De altfel povestea se desfășoară în tot romanul pe două planuri, avem desfășurarea evenimentelor văzută mai ales prin ochii Annei, intercalate cu pagini din interogatoriul de la spital.

   Aflăm pe parcurs nu numai povestea grupului dar și părți din viața personajelor, mai ales a Annei. Un tată tiranic, un frate care moare, vina pe care o ascunde de ochii părinților, chiar perioada de internare la psihiatrie după sinuciderea lui Erik (unul dintre frații ei). Toate astea își pun amprenta asupra psihicului ei. Anna își spune cu convingere povestea și întâmplările de pe munte, prin prisma gândirii și observațiilor ei. Află ulterior că Milena a fost găsită și este în același spital. Doar că povestea pe care ea o spune inspectorului, începând de la viața și prietenia lor, până la plecarea în excursie și întâmplările din ea, este foarte diferită de a Annei, și totuși pare mai credibilă datorită rezultatelor criminalistice.

  Totuși ce s-a întâmplat pe munte? Cine a fost vinovat? Ce s-a întâmplat în realitate cu Henrik? Cum a murit de fapt Iacob? Care este realitatea și adevărul?

  Veți afla citind cartea. Stilul autorului, felul în care spune povestea și ne prezintă personajele și interacțiunile lor este deosebit, și mai ales te ține conectat și interesat până la capăt. Finalul neașteptat și exploziv ne va lămuri totul, după cum spune Dagens Nyheter: “Ulf Kvensler are un simț foarte clar pentru ambianțele horror, ritmul acțiunii, agresivitatea omenească și pericolele necontenite ale naturii, reușind în același timp să introducă mai multe răsturnări de situație spre final.“

  Și-i dai dreptate Camillei Grebe care afirmă: “Unul dintre cele mai bune romane de suspans pe care le-am citit vreodată.“

Recenzii cărți

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Sarek 

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu