Suflet de porțelan, de Andreea Lichi – Editura Creator – recenzie

Suflet de porțelan

Autor: Andreea Lichi

Editura Creator, 2020

Pagini 307

Despre autoare: Această carte spune totul despre Andreea Lichi

   Când am ținut pentru prima oară această carte în mână am avut emoții, am crezut că va fi o carte pretențioasă, după recomandările atâtor oameni importanți, dar emoțiile au venit scrise cu simplitate și durere.  Suflet de porțelan este o frântură de realitate ruptă dintr-un suflet sfărâmat în mii de bucățele care a găsit puterea să cârpească părți mici povestindu-ne și nouă.

    La vârsta de aproape paisprezece ani, în urma unui accident, Andreea este rănită grav la coloană. Într-o fracțiune de secundă, tot viitorul ei atârnă de un fir de ață. Un viitor care promitea multe. E inacceptabil ca la început de drum să se oprească toate căile de acces spre visuri și speranță. Urmează șocul familiei și încercarea de a înțelege diagnosticul pus de medici. Mult timp fata speră că se va vindeca și nu poate accepta ca viața ei să se termine înainte ca aceasta să înceapă.

   Autoarea a decis să împartă cu noi povestea ei și să ne spună ce a însemnat pentru ea această traumă și prin ce a trecut în drumul ei încercând să trăiască decent, încercând să nu depindă în totalitate de părinții ei.

   Nu sunt străină de lipsurile din sistemul de sănătate, dar când boala de care suferă un pacient nu e definitivă îți revii repede după ce ajungi acasă. În situația Andreei pe zi ce trece lipsurile materiale din spitale, dar și cadrele medicale întâlnite o traumatizează mai mult decât o ajută. Lipsa de empatie din sistemul de sănătate și din cel educațional adaugă noi dezamăgiri și acest lucru nu e ușor de trecut cu vederea de un copil de paisprezece ani.

   Suflet de porțelan este cartea care ne arată partea urâtă din sistemul infect în care suntem nevoiți să trăim. O parte pe care vrem să o îngropăm și să trăim fericiți, dar oricât ne încăpățânăm noi să o ignorăm iese la iveală la fiecare nevoie a noastră. Dacă mulți dintre noi găsim puterea să luptăm cu fiecare piedică pusă, trebuie să conștientizăm că nu toată lumea poate. Andreea nu știa să fie pacient, avea aproape paisprezece ani, ea știa să fie copil. Chiar dacă uneori era dificilă și părea un copil răsfățat și egoist, cadrele medicale trebuia să dea dovadă de profesionalism, să o ajute nu doar din punct de vedere medical, ci și psihic, să depășească această traumă. Sigur, sunt și excepții, iar autoarea a mulțumit celor ce au ajutat-o material sau oferindu-i sprijinul emoțional de care avea nevoie. Începând cu părinții ei care i-au fost alături mereu, făcând sacrificii de super-eroi.

   Profunzimea cestui roman nu vine de la acțiunile prezentate, ci de la dezamăgirile suferite de un copil, o adolescentă, o tânără care încearcă să supraviețuiască într-o lume ca o junglă, unde supraviețuiește cel mai puternic. Când ești cu piciorul în groapă, iar din jurul tău toți te afundă mai tare în loc să-ți ofere o mână de ajutor, e greu să te ridici. Andreea a găsit puterea să se ridice și să spună povestea ei, ca un exemplu pentru cei care sunt sau vor fi în aceeași situație. Cu puțin noroc au fost oameni care au făcut tot ceea ce e omenește posibil să încerce și 1 % din șanse pentru ameliorarea stării de sănătate a unui copil inocent care a făcut o greșeală ce a costat-o enorm. Un preț pe care nu trebuia să-l plătească sub nici o formă nimeni niciodată.

   Recomand ,,Suflet de porțelan,, părinților, adolescenților, dar și persoanelor care au un job ce implică comunicarea cu oamenii. O lecție de viață din care se pot învăța multe. Unul din aceste lucruri e să nu judeci un om în funcție de aparențe, nu știi niciodată câtă suferință stă la baza a ceea ce vedem noi la suprafață. Îmi doresc să prind ziua în care, în școală, la pregătirea profesională, să se învețe și cum să fii OM.

   Mulțumim, Andreea, pentru că ai împărtășit cu noi durerea ta și ți-ai pus sufletul pe tavă, pentru ca noi să învățăm din povestea ta de viață. Dumnezeu are pentru tine o misiune și tu trebuie să descoperi care este.

„ Nu știi niciodată cât de tare te poate surprinde viața până nu te pune în fața faptului împlinit. Nu știi niciodată că, poate, vorbele pe care i le-ai spus mamei dimineața, în grabă, sunt, de fapt, ultimele. Îți continui rutina cu care te-ai obișnuit și nu te aștepți să îți fie zdruncinată în vreun fel, iar atunci când se întâmplă, nu te gândești la ceva rău. Refuzi să crezi că ți se poate schimba cursul vieții așa, dintr-odată, fără să fi greșit cu ceva. Nu primești niciodată un avertisment cum că astăzi poate fi ultima zi când simți, iubești, te bucuri și râzi. Nu ești pregătit să reacționezi când pierzi pe cineva drag. Rămâi doar cu milioane  de întrebări fără răspuns și te irosești încet.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți