Supravietuitorii. Orasul pustiu-de Erin Hunter-Editura All

Supraviețuitorii. Orașul pustiu de Erin Hunter

Titlu original: Survivors. The empty city
Traducere: Ramona Cordoș
Editura Galaxia Copiilor (All)
Anul apariției: 2015
Număr pagini: 266
Nota mea: 9/10

Semnătura Erin Hunter este prezentă pe trei serii de romane pentru copii inspirate de J. R. R. Tolkien, J. K. Rowling sau William Shakespeare: „Pisicile războinice”, „Supraviețuitorii” și „Exploratorii”. De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă.

La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 5 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

Volumul de față reprezintă începutul seriei ,,Supraviețuitorii” ce are ca scop călătoria cititorului într-o lume așa cum este ea văzute de ochii câinilor. Pentru aceștia oamenii sunt niște labe-lungi și reușesc să găsească tot felul de denumiri și explicații pentru ceea ce văd în jurul lor. Asemenea oamenilor au sentimente, dețin o rațiune canină și au propria lor religie, crezând în zeități ce iau înfățișarea unor câini atotputernici.
Protagonistul este Norocel, născut într-o familie cu numeroși frați și surori. De când erau mici mama lor le vorbea despre zeitățile lor, despre vremurile ,,apocaliptice” ce vor veni odată ș-odată. Familia se destramă, iar Norocel devine un Câine Singuratic. Învață să se descurce de unul singur, să își procure hrana și să evite pericolele, printre care se numără și labele-lungi. În ciuda eforturilor sale ajunge să fie băgat în Casa Închisă, într-un adăpost pentru câinii fără stăpân. Într-o zi se produce Marele Mârâit (un cutremur), iar Norocel reușește să scape. Orașul este acum pustiu, întrucât majoritatea labelor-lungi au fugit.
,,Drumul ce li se întindea înainte era distrus, grozav de înclinat și crăpat. Apa țâșnea spre cer dintr-o țeavă lungă ce ieșea de sub pământul surpat, desenând curcubeie în aer. Și nu doar acolo, ci și pe străzile înclinate ale orașului, cât vedeai cu ochii, lumina de răsărit a Câinelui-Soare scânteia peste o încâlcitură de fiare. Un luciu de apă acoperea locul în care își amintea că existaseră odată grădini, iar casele de labe-lungi, care înainte păreau înalte și trainice, erau acum prăvălite de parcă fuseseră spulberate de pumnul uriaș al unei labe-lungi.”
La un moment dat, se află în pericol și este salvat de o așa-zisă haită de câini. Câini diferiți, din rase diferite, printre care se numără și Belle, sora lui Norocel. Cei doi sunt extrem de fericiți să se reîntâlnească. Deși lui nu-i plac haitele acceptă să-i însoțească. și împreună părăsesc orașul. Norocel le este învățător, întrucât ei au fost niște Câini Legați (de companie) și nu se pot descurca singuri. Au parte de momente vesele, dar și de necazuri, din care Norocel reușește mereu să-i scoată și prin urmare cu toții reușesc să supraviețuiască.
,,Belle părea mai liniștităm aproape abătută, deși dădea încă din coadă când își lipi fața de cea a lui Norocel.
Îmi pare rău, Norocel. Îmi pare atât de rău că nu te-am ascultat.
Se uită la ea, adulmecându-i fața, incapabil să vorbească.
Ai avut dreptate și trebuia să te ascult, îi zise ea încet. N-o să mai fac greșeala asta.
Lui Norocel îi crescu inima în piept.
Nu contează, zise, lingându-i fruntea. Nu-ți face griji, Bella!”
Vă recomand din toată inima această cărțulie pentru copii. Aștept cu nerăbdare să citesc următoarele volume. Cu siguranță veți râde alături de Norocel și de prietenii lui și veți sta cu sufletul la gură în situațiile extreme. Pe mine m-au impresionat legăturile strânse dintre căței, sentimentele lor și faptul că de multe ori sunt mai curajoși decât oamenii, riscând orice pentru a-i salva pe cei dragi.
Pentru a fi mai convingător vă voi oferi câteva citate:
,,Pe măsură ce își trăgea sufletul, Norocel simți un junghi de orgoliu rănit. Norocel- Câinele Singuratic, Câinele Vagabond, Câinele Străzii -, speriat de răcnetul unei cuști-urlătoare! Ce bucuros era că Bătrânul Vânător nu văzuse nimic din ceea ce se întâmplase! Curând însă gândul îi zbură din minte. Era reflexul unui adevărat Câine Singuratic. Rușinea de moment lăsă loc mândriei. Era încă pe labele lui, la fel de deștept și descurcăreț ca întotdeauna. Niciun Mârâit, fie el mic sau mare, nu putea schimba asta.”
,,Cățeaua care semăna cu Norocel nu zise nimic la început. Sări pe tejghea și, deși Norocel făcu o mișcare instinctivă să își apere hrana, ea ignoră carnea cu desăvârșire. În schimb, îl adulmecă șovăitor. Ochii lor se întâlniră și inima lui Norocel zvâcni în piept.
Ceva se declanșă în interiorul lui, scoțând la iveală senzații și imagini familiare. O cunoștea.
Ea clipi din ochii întunecați și blânzi și își frecă botul de fața lui.
Ești chiar tu! lătră ușor. Dragul meu Ham-Ham, tu ești! Bine te-am regăsit, fratele meu!”
,,- Bine, zise, o să vin cu voi. Deocamdată!
Bella scheună de bucurie, dansând, iar ceilalți izbucniră în hămăituri fericite. Daisy se învârti pe labele din spate, până când se răsturnă. Norocel îi privi, măgulit că stârnise o asemenea vâlvă.
Însă Norocel tot nu era câine de haită și nu avea să fie niciodată. Dar putea cineva, întreg la minte, să numească adunătura aceea <<Haită adevărată>>?”
,,Apoi se întoarse și țâșni pe drumul pe care venise, gonind printre copaci. Ocolea și sărea peste ramuri căzute, spre locul în care își lăsase prietenii. Erau în pericol. Aveau nevoie de el și trebuia să se întoarcă la ei. Nu avea timp de pierdut.
Era conștient de un singur lucru, când își încreți botul și își dezveli colții, gata de luptă. Ei erau Haita lui. Haita lui Norocel. Și dăduseră de necaz.”

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Supraviețuitorii. Orașul pustiu de Erin Hunter este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.