Scandal în înalta societate – Sophie Irwin – recenzie

Scandal în înalta societate – Sophie Irwin – recenzie

by -
0
Scandal în înalta societate - Sophie Irwin - recenzie

Scandal în înalta societate – Sophie Irwin – recenzie

Titlu: Scandal în înalta societate

Autor: Sophie Irwin 

An apariție: 2023

Editura Bookzone

Nr. pagini: 432

Gen: historical romance

  După ce i-a luat 12 săptămâni pentru a cuceri un lord, autoarea de bestsellere Sophie Irwin pornește un adevărat Scandal în înalta societate, invitând cititorii în lumea Elizei Balfour, o eroină romantică și visătoare, care vrea să trăiască după propriile sale reguli.

  Îmi plac romanele de dragoste, mai ales cele din genul historical romance, ale căror pasaje descriptive sunt alese cu grijă, fiind puse în valoare de un limbaj cizelat, din care nu lipsesc duelurile și balurile, intrigile palpitante și scandalurile, iubirile imposibile și mariajele aranjate. Și apreciez în mod deosebit personajele feminine care îndrăznesc să încalce regulile impuse de societate. Până în momentul de față, puține povești historical romance m-au dezamăgit și, din păcate, printre ele s-a numărat și ,,12 săptămâni pentru a cuceri un Lord”, romanul de debut al Sophiei Irwin. N-am fost încântată de modul în care era construit firul narativ, povestea mi s-a părut ternă și nici nu am reușit să îndrăgesc vreun personaj. Totuși, atunci când a apărut ,,Scandal în înalta societate”, al doilea volum din seria ,,A Lady’s Guide to Scandal”, am luat decizia să îi dau o șansă acestei cărți, tentată fiind de faptul că povestea ar fi o reinterpretare a romanului Persuasiune, scris de Jane Austen.

  Acum, după ce am citit cartea, mă bucur că i-am acordat o șansă, pentru că am avut parte de o lectură interesantă. Cu toate că acțiunea a decurs puțin mai lent pe alocuri, povestea mi s-a părut că este bine scrisă, are umor și replici pline de duh, redă atmosfera din opera lui Austen, pare să fie inspirată de Persuasiune, dar are și elemente de originalitate. Având în vedere perioada de timp, personajele acționează în concordanță cu felul în care ar trebui să se comporte, așa că există doar câteva sărutări furate. În același timp, pe lângă povestea de dragoste principală, există și una secundară, între două femei, precum și personaje anglo-indiene. Așadar, nu avem de-a face cu o poveste de dragoste tradițională din perioada Regenței. Autoarea duce lucrurile un pic mai departe și chiar dacă nu toată lumea apreciază interpretarea ei, mie personal mi-a plăcut această notă modernă pe care i-a dat-o cărții.

  Povestea nu m-a dezamăgit deloc, poate doar anumite personaje, dar asta înseamnă că au fost creionate cât se poate de credibil, sunt cât se poate de umane, supuse greșelilor. Nu pot spune că am îndrăgit-o pe Eliza de la început, ci mai degrabă am compătimit-o, pentru că mi se părea mult prea timidă, supusă, tăcută și indecisă, mai mereu pendulând între cei doi bărbați, contele de Somerset și lordul Melville. Însă, pe parcursul lecturii, părerea mea despre ea s-a schimbat, mai ales din momentul în care a luat decizia să-și schimbe comportamentul, să aibă un caracter ceva mai îndrăzneț.

 ,,Într-o viaţă petrecută încercând să-i facă pe plac unui om care avea o înclinaţie naturală către nemulţumire, Eliza fusese nevoită să găsească plăceri mărunte, bucurii tăcute. Până ce începuse să se îngrijoreze că ea însăşi devenise atât de mică şi de tăcută, încât ar fi putut să fie ascunsă într-un dulap, alături de oalele pentru gătit – şi lăsată acolo până ce trebuia să îşi ocupe din nou locul la masă.“

  Nu-mi plac triunghiurile amoroase pentru că nu vreau să văd cum nesiguranța, îndoiala și suferința își fac loc în sufletele personajelor, dar aici nu m-a deranjat deloc, pentru că nu am observant nicio stare tensionată sau conflicte între cei doi oponenți, iar Eliza nu mi-a dat impresia că ar suferi în vreun fel. Pentru mine a devenit clar că ea dorește să rămână cu bărbatul care iubește femeia puternică și cu spiritul liber de acum. În definitiv, asta e și ideea, faptul că ea învață să-și trăiască viața după propriile sale reguli și are puterea să facă asta, indiferent de părerea celorlalți.

  

,,Iar Eliza, care nu încălcase nici măcar o dată în viața ei limita către obrăznicie, îi întoarse spatele, ferindu-și în mod intenţionat şi evident privirea, de parcă voia să-i nege existenţa. Îl ignorase ostentativ.

  Pe când făcea asta, Elizei nu-i venea să creadă că era în stare de atâta îndrăzneală. Pulsul se iuți, iar palmele începură s-o furnice. În douăzeci şi şapte de ani, nu mai ignorase astfel pe nimeni în public. Lăsase nenumărate insulte și jigniri să treacă neobservate, ignorate, înghițindu-și mândria din nou și din nou, in timp ce zâmbea pașnic întregii lumi, dar… Gata. Destul”

  În urmă cu un deceniu, căsătoria domnişoarei timide, de șaptesprezece ani, Eliza Balfour cu sobrul conte de Somerset, mai mare decât ea cu douăzeci și cinci de ani, fusese evenimentul sezonului, iar soții Balfour culeseseră roadele acelui mariaj cu vârf şi îndesat. Dar nimeni nu se așteptase ca vigurosul conte să fie răpus atât de repede de o inflamație a plămânilor, primăvara trecută. Iar acum, poziţia Elizei era mai mult decât ingrată, rămasă văduvă la douăzeci și șapte de ani şi fără un copil care să moștenească titlul. 

  Totuși, regretatul conte a făcut ceva de neconceput și i-a lăsat Elizei moştenire toate proprietăţile sale din Chepstow, Chawley şi Highbridge, să se folosească de ele după cum doreşte. Dar există o clauză de moralitate (să nu aducă dezonoare asupra numelui de Somerset), ceea ce înseamnă că noul lord Somerset, nimeni altul decât nepotul regretatului ei soț și prima ei dragoste, este însărcinat să judece dacă respectă clauza.  Acest lucru o face pe Eliza să se simtă prinsă în capcană ca și înainte.

  Mama ei o presează să se întoarcă acasă, dar pentru prima dată în viață, Eliza nu se supune și își propune să trăiască după propriile sale reguli. Având în vedere că nu poate merge la Londra cât timp este în doliu, ea se decide să-și petreacă timpul în Bath, alături de verișoara ei, Margaret. Iar acolo găsesc oportunități și moduri plăcute de a se distra în mijlocul unui cerc de noi cunoștințe, printre acestea numărându-se lordul Melville și sora lui, Caroline, care, la rândul lor, au venit în Bath din cauza unui scandal.

  În scurt timp, bârfele din Bath devin frenetice, alimentate de veştile că lady Somerset se plimbă cu o trăsură pe drumurile rurale, participă la serate şi jocuri de cărţi, cumpără jumătate de Milsom Street şi flirtează cu Melville, cunoscut ca fiind un afemeiat notoriu, ale cărui aventuri romantice apăreau aproape săptămânal în fițuicile cu bârfe.

  ,,Cele doua saptamani petrecute în Bath fuseseră mai pestrițe și mai interesante decât întreaga lor viaţă de până atunci, însă apariția lui Melville în oraș… Era ca și cum un vin deja delicios devenea deodată spumant, şi deborda şi ea de entuziasm, deşi flirtul lui Melville ar fi trebuit să îngrijoreze o persoană a cărei existenţă depindea de o conduită imaculată.”

  Comportamentul ei nesăbuit ajunge la urechile noului conte de Somerset, care își face apariția în Bath ca să o avertizeze pe Eliza să acționeze cu mare prudență în preajma unor astfel de persoane. Controversele asociate cu numele lor sunt multe, diverse şi recente – umblă vorba că a avut loc o aventură amoroasă între lordul Melville și lady Paulet timp de ani întregi, iar soțul respectivei femei tocmai a aflat că a fost înșelat. Dar când ajunge să se afle din nou în prezenţa Elizei, noul conte de Somerset nu este pregătit pentru sentimentele care îi revin, își dă seama că încă o iubește și are de gând să o ceară în căsătorie după ce ea își va încheia perioada principală de doliu. Totuși, lucrurile se complică pentru că familia lui cere ca el să-i revoce moștenirea, având în vedere comportamentul ei din ultima vreme. Ce va alege Eliza, libertatea sau averea? Are de gând să-și lase viața condusă pentru totdeauna de judecățile arbitrare sau capriciile cuiva? Pe cine iubește ea cu adevărat? Pe Somerset sau pe Melville?

  ,,- Ah, da, ar fi mult mai simplu să dai vina pe mine, nu-i aşa? ripostă el. Spune-mi, ce parte din viaţa ta am năruit? Partea în care ai petrecut ani întregi jinduind după un bărbat care nici măcar nu te vede? Sau partea în care ai aşteptat cuminte permisiunea societăţii ca să fii fericită?”

  ,,Scandal în înalta societate– un savuros historical romance care ne dezvăluie peripețiile unei tinere văduve aflată în primul an de doliu, care vrea să trăiască după propriile sale reguli.

Recenzii cărți

Cartea este disponibilă pentru comandă pe cartepedia.ro

 

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.