Teoria iubirii – Ali Hazelwood – Editura Litera – recenzie
Teoria iubirii – Ali Hazelwood – Editura Litera – recenzie
Titlu original: Love, Theoretically
Autor: Ali Hazelwood
Editura: Litera
Data apariției: 2023
Număr de pagini: 432
Ali Hazelwood este pseudonimul unei autoare italiene, profesoară de neuroștiință. A locuit în Japonia și Germania, iar acum s-a mutat în Statele Unite pentru a urma un doctorat în Neuroștiință. Romanul ei de debut, Ipoteza iubirii, a apărut în 2021 și a fost un besteller New York Times. Teoria iubirii este un roman apărut în 2023, ce are ca personaj principal tot o femeie ce lucrează în zona științelor, fapt care se întâmplă în majoritatea romanelor sale.
Elsie Hannaway este o fiziciană teoreticiană ce duce o viață dublă. În principal, este asistent universitare, iar ca și susținere financiară de ocupă și cu jobul de falsă iubită. Nimeni nu știe de fapt cu ce se ocupă. Nici elevii sau profesorii săi, nici cei cu care se întâlnește. Însă lucrurile se întâmplă în așa fel încât viața ei ciudată este dată mai rău peste cap.
Elsie obține un interviu pentru o slujbă mult dorită la MIT, prestigiosul institut, însă unul din examinatori va fi, surpriză, Jack Smith, fratele iubitului său ”ipotetic”. Bineînțeles că problema e în almbele părți, deoarece nici el nu știe cine este Elsie, de fapt. Amalgamul de informații e copleșitor, dar între cei doi (inevitabil!) se naște o atracție nestăpânită, deși Jack este cel care i-a distrus reputația îndrumătorului lui Elsie. Pentru că da, Jack este un fizician experimentalist. Adică opusul ramurei cu care se ocupă Elsie. Deși ea rămâne cu impresia că Jack are ceva împotriva ei, dimpotrivă, el face tot ce e posibil pentru a o convinge de contrariul.
Sincer vorbind, Teoria iubirii nu mi-a plăcut extrem de mult. Nu sunt nici pudică, nici nu am ceva împotriva relațiilor și cărților mai siropoase, însă Elsie… e un personaj principal pe care nu aș fi vrut să-l întâlnesc. E o ființă extrem de nehotărâtă, de ciudată și de încăpățânată. Nu acceptă nici atunci când Jack îi spune că postul de la MIT deja este alocat cuiva, nu acceptă nici atracția sa pentru el, ba complică lucrurile din toate direcțiile.
”- N-ai avut nicio șansă, Elsie! îmi spune el pe un ton care e departe de a fi răutăcios, dar care nu e nici plin de compasiune, ca și cum ar ști că n-aș suporta nici una dintre variante. Volkov și echipa lui n-ar fi votat niciodată ăentru tine, fiindcă…
Mă foiesc în jurul lui, dar mă apucă de încheietură.
– … fiindcă întrecerea n-a fost corectă nicio clipă. Ți-am spus că George avea să primească slujba…
– A fost o prefăcătorie!
– N-a fost. Ți-am spus cât de mult am putut, fără să divulg informații confidențiale. Întregul proces de recrutare a decurs de o manieră greșită, iar Monica a comis o mare eroare oferindu-ți informații în legătură cu celălalt candidat…
– Ei bine, îți dai seama că habar n-am avut cine era în realitate George!
Jack expiră zgomotos.
– Elsie! exclamă el, iar un fulg i se așază pe obraz, chiar sub ochi, și se topește imediat. Elsie, n-ai avut nicio șansă!”
Alt lucru care mi-a displăcut complet este exagerarea din timpul relațiilor intime. Eu înțeleg că vorbim de ficțiune, însă mereu trebuie să fie ”atât de mare” și de viguros, încât zici că l-a câștigat la loto. Nu îmi plac așteptările nerealiste pe care le setează astfel de cărți.
Cartea este ușoară, de vacanță, se citește repede, însă cred că multe pagini sunt în plus. Cred că mergea să fie scurtată destul de mult și probabil nu mai avea timpi morți. Însă acțiunea e cursivă. De data asta, personajul feminin, chiar dacă e o femeie foarte inteligentă, din această arie a științelor, nu îmi place deloc, cred că favoritul meu e personajul masculin.
Jack e mult mai diplomat, mai sincer și mai cu capul pe umeri. Jack e acolo când ai nevoie de el, își iubește fratele, iar cei din jur par să îl aprecieze. Dintre cei doi, Jack pare a ști ce anume să facă și când să facă. Relația dintre cei doi e destul de clișeistică, doi oameni total opuși, ce par a duce un război pe plan profesional, pare că în plan personal sunt extrem de compatibili. Am mai văzut asta. Dar repet, nu cred că își aveau rost detaliile intime, și mai ales cele supraevaluate. Nu sunt pudică, însă chiar nu îmi dau seama cum a îmbogățit asta cartea.
Apreciez totuși că autoarea a introdus în cartea sa și științele exacte. Mediul academic, lupta pentru o slujbă mai bună, problemele de zi cu zi, înfrângerea, atracția, toate se împletesc în paginile acestei cărți. Nu am avut așteptări mari, însă nu cred că mi-au fost îndeplinite toate. Dar poate sunt eu prea pretențioasă. Pentru cine vrea o carte ușoară, cu flirt, dragoste și pasiune, cred că Teoria iubirii e o alegere potrivită.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti
