Terapie senzuală –  Nadia A. Linette – recenzie

Titlu: Terapie senzuală

Autor: Nadia A. Linette

Editura Petale Scrise

An apariție – 2020, Nojorid

Nr. Pagini – 176

  Când vorbim de literatură erotică, vorbim în primul rând despre atracție și chimia dintre două sau mai multe personaje. În schimb, când vorbim despre romanul “Terapie Senzuală”, pășim dincolo de scenele pasionale menite să ne delecteze și descoperim o poveste cu o intrigă și o evoluție a personajelor capabilă să te mențină curioasă până la final, deși știi dinainte cum urmează să se termine povestea.

  Melania este sexolog și are o metodă proprie de terapie prin care încearcă să ajute cuplurile să-și rezolve problemele de intimitate. Este sigură pe ea, inteligentă și suficient de stăpână pe situație încât să nu se lase impresionată prea ușor de bărbații care intră în cabinetul ei cu senzația că lumea se învârte în jurul lor.

“Face mutarea și e previzibilă. Mut și eu imediat, iar din a treia mișcare îmi dă șah. Râd amuzat de neatenția mea. De fapt, de felul în care am evaluat-o, cu superioritate. Îmi apăr regele și rămân fără regină. Asta da lovitură! Nu sunt obișnuit să pierd, așa că stau și rumeg fiecare posibilă mișcare. Își pune picior peste picior și mă simt frustrat de faptul că își dă seama de încurcătura în care mă aflu. O fixez tăcut, iar ea îmi susține privirea.”

  Ovidiu este exact genul de bărbat care ar putea să scoată din sărite o femeie ca Melania. Avocat de succes, arogant, sigur pe farmecul lui și cu o reputație de cuceritor care tratează femeile ca pe niște aventuri cu termen de expirare. Are bani, statut, încredere în propriile calități și, evident, convingerea că nu prea există femeie care să-i reziste.

 Evident, aici începe distracția pentru că Melania nu pare deloc impresionată de Ovidiu, iar Ovidiu descoperă destul de repede că femeia din fața lui nu joacă după regulile cu care era obișnuit. Între cei doi apare o chimie evidentă, iar tachinările lor sunt, probabil, printre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la carte. Replicile sunt mature, directe și au naturalețea aceea care face ca atracția dintre două personaje să fie credibilă, fără să pară că autoarea a așezat cu forța fraze intrigante în discursul lor.

  Ovidiu începe, treptat, să descopere că Melania nu este doar încă o femeie pe care o poate cuceri și abandona când se plictisește, iar Melania, la rândul ei, ajunge să vadă dincolo de imaginea de playboy pe care bărbatul și-a construit-o. Când Melania este răpită de un gangster de cartier care vrea să-l forțeze pe Ovidiu să-i câștige libertatea într-un proces penal aflat pe rol, lucrurile devin ceva mai complicate decât o simplă aventură.

“Nu vreau să-l implor, pentru că știu că nu va avea milă. Brutele îmi prind rochia și trag de ea până materialul cedează, rănindu-mi pielea. Apoi desfac și sutienul și îmi trag chilotul. Rămân goală în fața individului care mă privește lasciv, iar cele două gorile râd în dreapta și în stânga mea. Mă prind de brațe și mi le imobilizează la spate.

Leo se apropie din nou și mă prinde de un sân, strângându-l. Mă doare, dar nu spun nimic, ca să nu-i dau vreo satisfacție. Apoi își bagă mâna între coapsele mele și, oricât de mult strâng genunchii, îi simt degetele în mine și scâncesc de durere.”

 Autoarea a alocat timp și energie pentru a construi personajele. Ovidiu nu este doar un bărbat bogat și nenorocit care trebuie reparat de o femeie inteligentă. El are propriile vulnerabilități, frici și lucruri nerezolvate, iar transformarea lui vine treptat, fără a fi forțată. Melania, la rândul său, nu este construită ca o femeie perfectă, care are răspunsul pentru orice și pe care nimic nu o poate destabiliza, ci dimpotrivă, căci pe măsură ce relația lor avansează, și ea ajunge să fie prinsă în propriile emoții.

 Evident, romanul nu se zgârcește la partea erotică. Avem pasiune, atracție, tensiune și suficiente momente fierbinți pentru ca titlul să nu fie doar o metaforă pretențioasă. Ce mi-a plăcut mult este faptul că autoarea iese din sfera sexului traditional și nu manifestă opreliști când vine vorba de a se juca cu scene senzuale cu tentă gay și ușor bdsm, toate fiind integrate perfect în povestea dintre cei doi. 

  Avem parte de secrete, tensiuni și momente în care lucrurile par să se complice, ceea ce împiedică povestea să devină o simplă succesiune de întâlniri pasionale între doi oameni care manifestă atracție unul pentru celălalt. Nu este genul de roman care să lase personajele să se descurce singure cu toate traumele lor și apoi să închidă cartea într-o notă amară. Avem happy-end, pentru că până la urmă acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii citesc astfel de povești: vor să vadă că, după toate complicațiile, personajele ajung într-un loc bun. Și, cine știe, poate uneori e nevoie și de asta.

  “Terapie senzuală” este o lectură ușoară, senzuală, cu suficientă intrigă încât să nu depindă exclusiv de scenele erotice și cu personaje care reușesc să fie mai interesante decât lasă impresia la început. Dacă căutați o poveste de dragoste condimentată, cu replici bune, atracție, conflicte, câteva răsturnări de situație și, foarte important, un final fericit, acest roman poate fi o alegere inspirată.