Trei ani în labirint de Jay Hosking-Editura Rao-recenzie
Trei ani în labirint, de Jay Hosking-Editura Rao-recenzie
“Jay Hosking a obținut titlul de doctor în neuroștiințe la Universitatea British Columbia, unde a studiat baza neurobiologică a alegerii, fiind interesat în același timp, și de scrierea creativă. Povestirile sale scurte au apărut în publicațiile The Walrus și Hazlitt, situându-se apoi pe lista lungă a nominalizărilor pentru concursul CBC Canada Writers Short Story și primind o mențiune specială din partea editorului în antologia Pushcart Prize. În prezent studiază creierul uman și procesul de luare a deciziilor la Universitatea Harvard.”(Ed.Rao)
“Încercarea unui tânăr de a-și găsi sora dispărută îl catapultează într-un labirint periculos de secrete. După ani de pendulări între diverse joburi, un bărbat se întoarce în orașul tinereții sale, atras de perspectiva de a se afla în preajma surorii sale mai mari, Grace: inteligentă și charismatică, deși rebelă și impetuoasă, aceasta a fost mereu modelul și eroina sa. Ea este acum o promițătoare absolventă de psihofizică și centrul unui grup de prieteni care îl adopta imediat pe „fratele mai mic”, oferindu-i camaraderie, dragoste și chiar un loc de muncă decent. Dincolo de clasicul complot noir sugerat de dispariția unei femei, acest roman oferă perspectiva unei așa-zise realități ce se prăbușește în știința speculativă, amintind de House of Leaves a lui Danielewski. Trei ani în labirint ne oferă, în același timp, un mister care solicită la maximum mintea, punând la îndoială însăși natură timpului, dar și povestea unui tânăr care trebuie să facă față forțelor periculoase de distrugere pe care le purtăm cu toții în noi.”
Sigur că prezentarea cărții mi-a stârnit interesul, deși nu mă prea împac cu poveștile SF. Așa că am început să citesc cu, curiozitate combinația de thriller cu SF.
Cartea este scrisă pe mai multe planuri (ani) care se intercalează și se completează, amintirile lămurind oarecum comportamentul personajelor. Și pentru că nu am cum să vă povestesc acțiunea, care e puțin cam statică, după gustul meu, vă voi vorbi despre personaje.
Naratorul poveștii este fratele lui Grace, omul fără nume, în carte apare cu tot felul de porecle date de prieteni. Nici măcar la întâlnirile de familie nu apare altfel decât “fratele mai mic al lui Grace”.
Prietenii lui Grace: John, Steve, Brian, Lee, Nicole, devin și prietenii lui.Toți sunt puțin ciudați: Steve și Brian cânta într-o formație, John lucrează ca cercetător împreună cu Grace. Nicole este bucătăreasă și va avea o legătură lungă cu fratele lui Grace.Toți sunt excentrici, dar serile cu ei erau deosebite.
Grace și fratele ei au trăit într-o familie disfuncțională, părinții divorţând până la urmă. Îndepărtarea lor de copii se produce atunci când, aflând că fata fusese abuzată de un profesor (avea doar 13 ani) părinții preferă să nu recunoască și să nu accepte necazul fetii, numai ca să nu-i vorbească lumea. Așa că Grace se retrage într-o lume a ei, are o perioada de cădere, băutură, sex, droguri, apoi se redresează și ajunge la facultate la Toronto, mai apoi într-un laborator de cercetare.
Fratele ei stă pe rând când la mamă, când la tată, este și el dat afară din școli și ajunge în final la Toronto la Grace.
John, prietenul lui Grace, crescuse într-o familie normală, oameni cu anumite valori, care nu îi acceptă fanteziile și nici pe iubita lui. Secretoși, cei doi lucrează la un proiect întâi la laborator, apoi acasă, un proiect al trecerii dintr-o lume în alta, într-o realitate paralelă.
Descrierile personajelor, interacțiunile lor, ideile, întâmplările, toate duc la impresia unui grup de ciudați, unii chiar paranoici în comportament, cum era Grace. Și deși încearcă să fie lucid, nebunia îl acaparează și pe fratele lui Grace.
Uneori părerile lui Grace par doar simple gânduri aiurite, dar capătă oarecum credibilitate când o auzi ce susține:
“Exact.<Rezonabil>. Avem un grad rezonabil de informații cum că există într-adevăr o realitate obiectivă, în afara minților noastre. E rezonabil să crezi că arborele este încă în pădure, chiar și atunci când nu e nimeni acolo să-l observe.”
“Nu ne interesează, de fapt, cum influențează lucrurile obiective, experienţa subiectivă, ci ne interesează doar subiectivitatea. Și trebuie să pornim de la timpul subiectiv.”
“La fel ca oricare altă dimensiune, a continuat ea, timpul obiectiv poate fi cuantificat și analizat. Dar când vorbim despre timpul subiectiv, acesta pare să accelereze și să încetinească în funcție de…”
Apoi Grace dispare, iar John lucrează cu îndârjire la un experiment cu șobolani pentru că spune el:
”Șobolanii sunt indiscreţi, încăpățânați, rezistenți. Au mai multe șanse, din punct de vedere al evoluției, pentru că găsesc o modalitate de a face ceva cu orice lucru ai arunca în ei.”
Cu toate căutările Grace nu mai apare decât în mintea lor. Fratele ei se gândește că toată zbaterea, toată agitația ei, au dus probabil la suicid. Singurul care nu crede asta e John. Acesta are o cădere, ajunge în spital, dar reîntors acasă începe un experiment construind un labirint cu oglinzi, puse într-o cutie specială, pe care-l consideră un “portal” spre o lume paralelă. Apoi dispare și el lăsându-i fratelui lui Grace sarcini, instrucțiuni și câteva rânduri ciudate:
“Îmi pare rău că las asta în sarcina ta. A fost din vina mea totul și trebuia să fie doar răspunderea mea. Nu sta acolo prea mult timp. Ia cu tine fotografia, lanterna și unul dintre acești săculeți. Dacă la început nu vezi nimic, acesta poate fi desfăcut în bucăți și asamblat din nou în altă parte. Este singura cale de întoarcere pentru noi. Mulțumesc”
Gândurile unui dement, ale unui om cu remușcări, ale unui vizionar?
Fratele lui Grace nu știe, nu are răspunsuri, dar se execută, duce lucrurile inclusiv carnețelul codat al lui John în locuinţa lui și încearcă din răsputeri să dezlege misterul.
Intră în laborator, ia de pe stick fișierele lui John, decodează carnetul, găsește o grămadă de indicii, dar și mai multe întrebări și nedumeriri. Apoi începe să studieze cu încăpățânare cutia cu oglinzi și principiile ei încercând să afle cum ar putea să ajungă ”pe cealaltă parte” și să-i aducă pe cei doi înapoi.
Sunt momente când parcă se dedublează, intrând și ieșind din “alt timp”, un timp unde prietenii nu-l mai cunosc, un timp unde nu pare că ar avea o soră.
Ce va face? Ce se va întâmplă cu el? Dar cu John și Grace? Care e lumea reală? Care e lumea paralelă?
Fratele lui Grace va ajunge la o concluzie:
“Iar timpul era unul pe care nu puteam nici să-l schimb și nici să-l controlez, ci pur și simplu să-l duc cu mine: trei ani din viața mea pe care îi ridic de multe ori în lumina și îi analizez.”
Dar cititorul își va pune și el întrebările acestea și poate că le va găsi un răspuns sau poate nu…
Uneori crezi într-o lume paralelă, alteori îți pare că e doar în capul naratorului.
Uneori crezi că a fost într-un labirint, că prin el a ajuns în “altă lume”, o realitate paralelă, alteori ești convins că totul este un produs al creierului lui, iar dușmanul este el însuși.
Dar oricum ar fi, cartea te face să-ți pui o mulțime de întrebări unele chiar înfricoșătoare.
Am citit-o cu interes, deși acțiunea pare prea statică pentru un thriller, iar părțile de SF pentru mine sunt chiar dificile și obositoare. Pentru iubitorii de SF romanul va fi foarte atractiv.
Iată și câteva păreri avizate:
“Trei ani în labirint este un thriller ingenios,care te face să pui la îndoială modul în care percepi realitatea.Unul dintre cele mai impresionante române de debut pe care le-am citit în ultima vreme”(Blake Crouch,autorul trilogiei Waynard Pines)
“Inteligent și înfricoșător…Hosking își plasează speculațiile fanteziste și filozofice într-o versiune a orașului Toronto de la începutul secolului XXI,construindu-și complotul cu măiestrie și cu o finețe narativă fără egal”(Publishers Weekly)
“O combinație incendiară de roman sciece-fiction și thriller psihologic”(Kirkus)
Suna interesant! Multumim de recomandare, Arci!
M-ai facut curioasa. O trec si eu pe lista de lecturi viitoare.
E interesanta combinatia de actiune,SF si psihologie
Nici eu nu le am cu SF-ul, dar ideea de lumi paralele sau univers alternativ intotdeauna m-a atras. Asa ca poate o trec pe lista. Felicitari pentru recenzie!
Hei super tentanta prezentarea!Oare va reusi sa ii aduca inapoi?
Nicol are un final interesant.Sorina incearca,poate o sa-ti placa
Un subiect foarte interesant. Mi-ar place sa citesc cartea. Multumesc pentru recomandare, Arci! :*
Interesanta recenzie, Arci! 🙂 Pentru mine are o combinatie de subiecte perfecta! 😀
Multumesc Alina si Marius.
Sunt sigura ca pentru voi ar fi interesante.
Felicitări pentru recenzie, Arci 🙂
Interesantă combinația dintre thriller și SF. Așa cum ai descris-o, pare foarte cinematografică cartea. Nici eu nu sunt un mare fan al SF-urilor, dar ideea unui labirint, al unui portal dintre lumi, mi-a trezit deja curiozitatea.
Felicitări, Arci, pentru recenzie!
Multumesc Rodica,Cosmin.
Da e interesanta si diferita de ce am citit pana acum