O radiografie subtilă a rasismului: Trezirea leilor de Ayelet Gundar-Goshen-Nemira
O radiografie subtilă a rasismului: Trezirea leilor, de Ayelet Gundar-Goshen-Nemira-recenzie
Editura Nemira, 2018
Colecția Babel
Titlu original:
432 de pagini
Traducere din limba ebraică de Any Shilon
Premiul Jewesh Quartery Wingate (2017)
Porunca a VI-a: Să nu ucizi!
Am citit la un moment dat o maximă aparținând lui Mahatma Gandhi despre morală (Absența fricii e prima cerință a moralității; lașii nu pot fi niciodată morali) care s-ar potrivi mănușă ca motto romanului Trezirea leilor. Israelul modern, țara cu o populație formată din evrei surghiuniți de-a lungul veacurilor, devine țara în care situația imigranților africani este dramatică, repetându-se parcă istoria. Există o conștiință a neamului? Se adaptează acesta spiritului veacului? După cum susține Gundar-Goshen, nu prea. Căci dincolo de povestea propriu-zisă, romanul acesta are un substrat; este o relatare sensibilă despre moralitate și rasism, despre alegeri între bine și rău, despre o lume a vinovăției, minciunii și a dorinței de autoconservare.
Eitan Green este un tânăr neurochirurg recent stabilit în orașul Beer Sheva, căsătorit cu Liat, detectiv de poliție, alături de care își trăiește visul, într-o casă imensă. Nu se consideră o persoană rasistă și ține la ceea ce este corect (aflăm că a fost transferat din spitalul din Tel Aviv deoarece a vrut să demaște un caz de luare de mită), însă atâta timp cât nu este el cel implicat în conflicte. După părerea mea, nu este decât un laș.
Se întreba uneori ce urăște mai mult – praful sau pe locuitorii din Beer Sheva? Probabil că praful. Locuitorii din Beer Sheva nu i se depuneau pe jeep în fiecare dimineață. Praful da.
Într-o noapte cu lună plină (cea mai frumoasă lună pe care am văzut-o vreodată, își spunea), după o gardă lungă și istovitoare, Eitan face o plimbare prin deșert, în viteza jeep-ului și lovește un african, pe care îl lasă agonizând pe marginea șoselei, fiind conștient că leziunile provocate sunt incompatibile cu viața (Acum e chiar sigur că rănitul îi zâmbește, cu ochii închiși, că-i aprobă hotărârea întru totul). A doua zi, la ușa casei apare o femeie care-i înapoiază portofelul pierdut la locul accidentului. Dacă inițial este șantajat pe bani mulți, ulterior Eitan ajunge să lucreze într-un spital clandestin, improvizat într-un garaj părăsit de la periferia orașului Beer Sheva și să trateze refugiați eritreeni, pe care îi disprețuiește fără să vrea, deși vina că a omorât un om îi apasă greu pe umeri și este conștient că nu ei îl șantajează ci ea, Sirkit.
,,Au început să vină în masă. Zvonul despre tratamentul medical secret s-a răspândit mai repede ca o epidemie. Soseau din deșerturi și wadi-uri, din restaurante și de pe șantiere, de pe șoselele pe jumătate construite, de la munca de curățenie din autogara centrală. Tăieturi mici, care se infectau de la praf și murdărie și ajungeau să le pună viața în pericol. Ciuperci la organele genitale, care nu le periclitau viața, dar fără îndoială le-o făceau amară. Infecții intestinale de la hrana săracă. Hernii de la eforturi fizice și de la mersul nesfârșit. Dr. Eitan Green, neurochirurg de mare viitor, îi trata pe toți.”
Cazul cel mai dramatic, care m-a făcut să plâng, este cel al lui Samar, o femeie ce a născut un copil provenit dintr-un viol. Copilul moare (mereu mă afectează poveștile triste în care sunt implicați copii) și Eitan încearcă în zadar să îl aducă în simțiri.
Sirkit, personaj fascinant și cu un caracter puternic, este soția celui ucis de Eitan. Frumoasă și hotărâtă, conduce spitalul clandestin cu mână de fier și-și dorește să scape de viața grea pe care o duce. Ceea ce nu știe doctorul ei este că ea percepe taxă de consultații, iar banii îi ascunde sub tufele de trandafiri pe care îi îngrijește. Sirkit este o victimă care a refuzat să-și asume destinul; nu mai are puterea nici să empatizeze cu ceilalți eritreeni, nici să se lase impresionată de povești dureroase.
Relația dintre cei doi este oarecum ciudată, se urăsc dar sunt atrași fizic unul de celălalt, au fantezii erotice, însă fac parte din lumi diferite, iar societatea nu poate accepta așa o asociere.
Liat, soția lui Eitan, anchetează cazul accidentului și refuză să creadă că vinovatul ar fi un hoț de mașini adolecent. Precum în cazul lui Sirkit, viața a transformat-o într-o forță. Sunt la fel, doar societatea din care fac parte le diferențiază: Liat – femeia albă, cu posibilități materiale, independentă și educație universitară, Sirkit – femeia neagră, săracă, supusă și aproape analfabetă. Amândouă sunt niște luptătoare care-i vor schimba viața lui Eitan.
Vorbeam mai devreme despre un substrat, pe care l-aș numi, dacă nu îndrăznesc prea mult, o monografie a Israelului contemporan, un stat al contrastelor, în care conviețuiesc albi bogați și minorități sărace, care fac munca de jos și nu au acces nici la educație, nici la sistemul medical. Între ei există adevărate rețele de traficanți de droguri, de mașini furate, de carne vie față de care autoritățile nu prea iau măsuri. Astfel, finalul corect din punct de vedere moral, dar incorect din punct de vedere juridic cunoaște o justificare. De ce? Pentru că Eitan este alb, iar Sirkit este neagră.
În Trezirea leilor, roman realist, de analiză psihologică, descoperim cum poate un eveniment accidental să schimbe vieți și să sape prăpăstii între oameni, dar și cum se pot rezolva probleme vechi, grave, că păcătoșii sunt pedepsiți mai devreme sau mai târziu, dar și că în viața reală, lucrurile bune nu li se întâmplă întotdeauna oamenilor buni. În sufletul personajului, pe care eu îl văd ca pe un alter ego al autoarei, s-au trezit leii, și acum urlă furioși, promițând atacuri feroce.
- Ayelet Gundar-Goshen s-a născut în Israel și a studiat psihologia și cinematografia. A lucrat ca jurnalistă. A debutat cu O noapte, Marcovici (Nemira, 2016), roman recompensat cu Premiul Sapir pentru debut și tradus în treiprezece limbi.
Cartea Trezirea leilor de Ayelet Gundar-Goshen poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii Cărţi Editura Nemira
O radiografie subtilă a rasismului: Trezirea leilor de Ayelet Gundar-Goshen-Nemira
Radiografia pare argumentul suprem din panoplia anti-rasista. Pentru ca toate scheletele arata la fel. 😀
Nu stiu sigur daca am inteles ideea: recenzia mea este o panoplie?
Well, ar fi fost un compliment fain! 😀 Dar eu numai meditam asociativ asupra partizanatui metaforelor. :p Foarte interesanta si recenzia! 😀
*partizanatului
3 zile mi-a luat ca să pricep mesajul :))
Andreea, am descoperit și eu foarte multe titluri interesante în colecția Babel a editurii Nemira. După o astfel de recenzie, trec și eu „Trezirea leilor” pe listă.
Daa, și mie imi plac titlurile din colectia Babel.
Mi-a plăcut și mie foarte tare romanul, iar recenzia ta e extraordinară, dacă nu citisem deja romanul, aș fi făcut-o acum. Felicitări!
Mulțumesc, Oana! NU ți s-a părut finalul puțin intrigant?
Frumoasa si pertinenta recenzia!Rasismul a fost si ramane un subiect controversat.
O carte care merita citita.
Felicitari Andreea!
Mulțumesc, Arci! Intersant e că rasismul nu dispare niciodată. E ca sifilisul.
Imi place subiectul si ma tenteaza sa citesc cartea. Multumesc pentru impresii!
Mulțumesc! Lectură plăcută!
Felicitari pentru recenzie! Pare o carte dura, nu prea cred ca e de mine. Am mai citit ceva de autoare, subiectul mi-a placut, cu stilul am avut o problema.
Nu e așa dură. Eu zic să încerci, poate stilul autoarei a cunocut ceva îmbunătățiri.
Pe mine m-ai convins că merită citită. Multumesc pentru recomandare!
cu drag!
Prezentarea frumoasa,dar,nu o sa ii acord sansa la citit!
poate pe viitor te vei răzgândi. 🙂
Colecția Babel e încântătoare, părerea mea! Iar această recenzie te îmbie la lectură 🙂
[…] Trezirea leilor, de Ayelet Gundar Goshen, roman recomandat de New York Times, cu o intrigă de thriller pe care autoarea explorează subiecte dificile precum moralitate, emigrație, culpabilitate, dorințe ascunse și secrete în viața domestică. […]