Home Recenzii carti Stăpânul Muntelui – Anders de la Motte – recenzie

Stăpânul Muntelui – Anders de la Motte – recenzie

Recenzii carti

by Arci - mart. 11, 2024

Stăpânul Muntelui – Anders de la Motte – recenzie

Titlu: Stăpânul Muntelui
Titlu original: Bortbytaren
Anders de la Motte
Crime Scene Press
Traducător: Daniela Ionescu
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 519

“Inspectorul Leonore Asker pare să fie la un pas de poziția de șefă a Brigăzii Infracțiuni Grave din Malmö. Însă exact în toiul unui caz important de răpire superiorii aleg să o „promoveze” în postul de șefă a așa-numitului Departament al sufletelor pierdute, o unitate dedicată cazurilor ciudate, cu sediul la subsolul secției.

În ciuda umilinței, Asker e atrasă de unul dintre cazurile stranii. Cineva plasează figurine înfricoșătoare într-o machetă feroviară, iar una dintre ele se dovedește că o reprezintă pe femeia răpită.

Legătura dintre cazul acesta și diverse locuri abandonate o împinge pe Asker să-l contacteze pe Martin Hill, un profesor de arhitectură cu o pasiune deosebită pentru explorarea urbană. În scurtă vreme, Asker și Hill încep să suspecteze că dincolo de aparențele banale stă la pândă un rău neobișnuit.”

“Un roman de suspans incredibil de captivant”(Lier Horst)
“Se simțea ca un străin.
Era un copil înlocuit de o ființă supranaturală.
O creatură născută din durere și coșmarurile febrei, care semăna cu un om. Dar era, de fapt, un monstru.
Așa începe povestea lui.”(Anders de la Motte)

Și așa începe și povestea celorlalte personaje din romanul “Stăpânul Muntelui”.

Fiecare personaj își spune, pe rând, povestea trecută și actuală, lucru care ar putea poate să pară obositor sau plictisitor. Dar nu… tocmai asta te ține într-o continuă alertă și te ajută să înțelegi de ce povestitorul a evoluat astfel, cum gândește, cum acționează.

Personajul principal, Leo Asker, este cea care ne conduce în poveste, inițial prin firul roșu al amintirilor, apoi de-a lungul investigației făcute. O să vă povestesc câte ceva despre ea pentru că o vom mai întâlni în romanele seriei. Părinții lui Leo s-au despărțit, mama ei o avocată temută a luat fetele, dar Leo își iubea prea mult tatăl și a ales să rămână cu el. La firma mamei ei, Isabel, lucra tot restul familiei: sora ei cu soțul și tatăl vitreg. Alegerea lui Leo, de-a rămâne cu tatăl adorat, aduce după sine multe dezamăgiri, neîmpliniri, dar și o siguranță, o conștientizare a ceea ce este ea, ținând cont că și-a învins trecutul. Sau cel puțin așa crede ea….

Tatăl ei, ofițer în rezervă, inginer, inițial șef de dezvoltare la o companie din munți, “un adevărat Einstein”, cum era considerat de superiori, este concediat după un conflict pentru brevetele care susținea că-i aparțin. Are loc un proces, pe care-l pierde, soția îl părăsește, ceea ce-l afectează foarte mult, și se schimbă. Se spune că “geniul și nebunia merg destul de des mână în mână” și așa se întâmplă și în acest caz. Per Asker se mută la Malmo, cumpără o fermă în inima pădurii, devine profet al Judecății de Apoi (de aici și porecla de “prepper per”) și devine un psihopat paranoic, se temea de autorități, de urmăriri, de conspirații. La început e urmărit de servicii, apoi ajung la concluzia că e doar nebun nu și periculos, așa că îl lasă în pace.

Dar pentru Leo nu a fost atât de ușor. Deși o iubește, Per Asker o crește conform nebuniei lui. O învață să supraviețuiască, să conducă orice vehicul, să folosească orice armă, și fiecare greșeală sau nesupunere atrage după sine o pedeapsă dură. Nu avea voie să aibă prieteni, mergea doar la școală și atât. Și totuși își face un prieten, pe Martin Hill, dar viața îi desparte. El pleacă cu familia în alt stat, și viața lui e destul de ciudată, dar va ajunge profesor la Universitatea din Malmo și scriitor.

După explozia provocată de tatăl ei, acesta ajunge în închisoare, Leo în spital și ulterior la mama ei. Termină liceul, merge la Universitatea de drept în America, dar, spre dezamăgirea mamei, alege calea poliției. După o vreme revine acasă, inspector la Infracțiuni Grave în Malmo, este o foarte bună polițistă și speră să avanseze. Dar greșelile din trecutul apropiat se vor întoarce împotriva ei. După o relație eșuată cu un coleg, îl reclamă pentru agresiune și hărțuire, dar acesta va întoarce totul în favoarea lui. Plecase la Stockholm la Operațiuni Speciale (de… clubul băieților acționase), dar acum se întoarce și preia ancheta lui Leo. Aceasta se referă la dispariția a doi tineri Smilla Holst și Malik Mansur, colegi de facultate și iubiți, care după o excursie la munte nu s-au mai întors. Familia Holst are bani și influență, ei sunt convinși că Malik le-ar fi răpit fiica (din cauza poveștii lor de iubire cu suișuri și coborâșuri), și au și o avocată renumită care face presiuni asupra poliției, Isabel mama lui Leo.

Toate aceste presiuni duc la încredințarea anchetei lui Jonas Hillman, pe care colegii (în special bărbații) îl înconjoară lingușitori. În fond era unul de-al lor, un bărbat și nu o femeie ca șef. Dar trădarea cea mai greu de suportat i se pare lui Leo cea a șefei ei, care, la ordinul Comisarului, o trimite să înlocuiască un coleg la un departament obscur, de care nu auzise aparent nimeni. Cei de sus îi spuneau “Departamentul de Resurse”, dar cei câțiva care erau acolo îl numeau “Departamentul Cazurilor Rătăcite” sau “ Departamentul Sufletelor Pierdute”. Oameni de care șefii de sus se debarasasera, nimeni nu știa ce făceau ei, nu primeau directive păreau ținuți de milă. Sandgren șeful lor, care făcuse infarct, obișnuia să spună:

“Nimeni nu știe cu ce ne ocupăm noi aici, în department. Șefilor de acolo, de sus, nu le pasă ce facem sau de regulile pe care le urmăm atâta timp cât suntem discreți și nu atragem atenția asupra noastră.”

Și totuși Leo va afla că el lucra, în secret, la un caz care se va dovedi legat și de dispariția celor doi tineri. Leo va căuta dosarele cazurilor, va face propriile cercetări, mai ales în privința figurinelor, care apăreau pe neașteptate în macheta trenului de la Clubul de Modelism Feroviar din localitate. O vor ajuta și colegii, pe care reușește să-i motiveze, și-și vor face fiecare partea încredințată. Așa află că este vorba de un criminal în serie, care pictează de fiecare dată aceste figurine, cât mai asemănătoare cu cei dispăruți, și le plasează în macheta trenurilor pentru a fi găsite. E un act de vanitate, o metodă de-a arăta lumii cine este el, cât este de puternic, că este nu numai “stăpânul muntelui” ci și al lor, că intră în viețile lor fără a fi văzut sau simțit, și îi studiază, până îi pune “în insectar”. Dar mai ales transmite că este invizibil și invincibil. Leo găsise dosarele lui Sandgren, care legau între ele cinci cazuri de dispariție, la care ea mai adaugă ultimele două.

Și începe în paralel căutări, interogatorii, discuții, ia legătura cu vechi prieteni printre care și Martin Hill, este hotărâtă și fără frică, urmărind și progresele făcute de cei de sus.

În tot acest periplu cunoaștem o grămadă de persoane, care au mai mult sau mai puțin legătură cu poveștile din trecut și cu cel care a orchestrat totul.

Cine este cel care se crede “Stăpânul Muntelui”? Ce-l motivează? Cine îl ajută? Cum a ajuns să răpească oameni? Ce interes prezintă pentru el și partener cei doi tineri Malik și Smilla? De ce cerceta în secret Sandgren cazul? Cum rezolva Leo disparitiile? Îi găsește pe tineri? Cum scapă din ambuscade și atacuri? Ce cale va alege pe viitor în meserie?

Dar atât!!! Va trebui să descoperiți restul citind cartea. Sincer vă spun că m-a ținut ancorată în poveste de la prima până la ultima filă și, deși mi-a plăcut că lucrurile s-au rezolvat și explicat, mi-a părut rău că s-a terminat.

Aștept următoarele aventuri ale lui Leo Asker, pentru că “Stăpânul Muntelui” este doar primul volum din seria numită chiar Leo Asker.

De altfel Publishers Weekly ne spune: „Un noir scandinav superb… de la Motte jonglează dibace cu un număr substanțial de personaje pe măsură ce trama devine tot mai complexă, ducând suspansul pe niște culmi aproape insuportabile. Acest page-turner extraordinar îi va ține pe cititori treji până târziu în noapte.”

Recenzii cărți