Un an fără tine de Nina de Pass - Editura Corint

Un an fără tine, de Nina de Pass – Editura Corint – recenzie

Un an fără tine de

Nina de Pass 

Titlul original: The Year After You

Traducere: Pavel Cazacu

Editura: Corint

Colectia: CorinTeens

Anul apariţiei: 2020

Nr. de pagini: 352

Gen: Young Adult, Romance

   Ai dorit vreodată să te așezi la o masă și să stai la un pahar de vorbă cu personajul tău preferat dintr-o carte? Să ai suficientă răbdare încât să-ți explice partea lui/ei de poveste? Să auzi cum s-a desfășurat totul din perspectiva lui/ei? Ei bine, asta mi-am dorit să se întâmple, după ce am ajuns să o cunosc pe Cara, protagonista cărții de față. Am simțit-o atât de zdruncinată după accidentul cumplit suferit, chinuită de durere – de faptul că prietena ei cea mai bună a murit, iar ea a supraviețuit -, măcinată de un secret întunecat care ar putea distruge o relație abia clădită. Indiferent de scenariu, autoarea a făcut o treabă tare bună, aceea de a o aduce pe Cara aproape de sufletul cititorului.

    Deși plină de clișee și cu o acțiune uneori previzibilă, Un an fară tine este o carte încărcată de sute de emoții și trăiri intense, o poveste despre durere, pierdere, speranță și iubire, despre felul în care vinovăția te mănâncă de viu, îți distruge amintirile și distorsionează totul, dar și despre puterea vindecătoare a prieteniei.

   Mi-a plăcut scrierea autoarei Nina de Pass – un stil de scriere care face ca acțiunea să curgă fluid și te ține conectat până la ultima filă -, dar în mod special personajele secundare. Ren și Hector au o influență puternică asupra evoluției personajului central, fiind capabili să ofere sprijin moral și înțelegere.

   Cara a avut destul ghinion încât să fie implicată într-un accident de mașină. Era la volan, venind de la o petrecere de Anul Nou cu G, cea mai bună prietenă a ei. Un camion a intrat greșit pe drumul de acces, iar Cara se afla în punctul lui mort. Maşina lor s-a răsturnat, G a murit, dar Cara a supraviețuit. Rănile ei fizice au fost relativ minore, însă ea a suferit o formă de stres post-traumatic. Durerea fizică de a-și fi rupt mâna în patru locuri a fost o nimica toată comparată cu cealaltă durere pe care a experimentat-o în următoarele opt luni. Lumea ei s-a spulberat.

   Înainte de accident, Carei nu-i păsa de reguli, era cea mai deșteaptă și cea populară fată din liceu; cea pe care lumea încerca să o copieze. Acum, când vede și știe ce a făcut, nimic nu mai contează pentru ea decât să treacă neobservată. Este scârbită de felul în care s-a comportat în trecut. Se consideră groaznică și își dorește să nu fi supraviețuit.

 

,,Urăsc să recunosc că unei părți din mine îi plăcea puterea pe care o dețineam, de a defini ce este și ce nu este acceptabil în anul nostru. Cealaltă parte acum vrea să le spună amândurora că puterea este fragilă. E dureros de ușor să ajungi în coloana lucrurilor inacceptabile, cum am făcut-o eu, iar apoi lucrurile se destramă.“

   Interesant este faptul că noi, cititorii, nu vedem nimic din ceea ce s-a întâmplat în viața Carei înainte ca mama ei să o trimită la o școală cu internat din Elveția, așa că trebuie să  ne bazăm pe micile informații furnizate de Cara, atunci când începe să se destăinuie noilor ei colegi de la Hope Hall (,,Școala Fără Speranță pentru cauze pierdute”), însă ea păstrează pentru sine un secret întunecat, pe care ar prefera să-l dea uitării.

 

,,Nu va mai dura mult până când voi fi cuprinsă de neantul fără durere. Cu toate astea, somnul nu pare să fie destul de aproape aici; mintea îmi vuiește, aproape plină de întrebări. Cum voi putea să-mi maschez tristețea aici? Cum le voi răspunde întrebărilor despre cum de am ajuns aici abia în ultimul an de școală? Ce se întâmplă dacă vom merge undeva cu mașina din nou?”

  Fred, Ren și Hector simt că ea ascunde ceva anume dar, din cine știe ce motiv, ei perseverează în încercarea de a o integra în activitățile lor. Cel puțin, Hector, băiatul care are un interes romantic față de Cara, speră să declanșeze ceva în sinea ei, probabil un fel de psihanaliză. Partea bună e că disputele lor verbale, arată că ea nu a pierdut complet spiritul de luptătoare.

    “La cất de arătos este, îmi și imaginez un șir întreg de răspunsuri de la fete care s-au confruntat cu aceeași întrebare. Sunt sigură că nu e adevărat… Tu doar te prefaci că ești un nemernic pentru a ascunde cine esti de fapt... Nu-i dau satisfacția de a cădea în capcana lui.”

   Mi-au plăcut foarte mult relațiile de prietenie formate în această carte, progresul pe care îl face Cara datorită noilor ei prieteni – tineri care la rândul lor au destule probleme. Nici Ren nu-și face viața mai usoară la internat. Până să vină Cara, era retrasă, și nu a arătat niciodată nimănui cât este de minunată și de altruistă.

 

,,Brusc, mă întreb dacă de asta a fost Ren atât de răbdătoare cu mine. Eu îmi ziceam că e datorită faptului că îi era milă de mine, pentru că sunt nouă și din cauza inabilității mele de a fi socială. Trebuia să-mi dau seama până acum că și ea este la fel de bucuroasă ca și mine să se distanțeze de restul lumii – nu stă retrasă din cauza mea, o face pentru ea.”

   La rândul lui, Hector îi joacă pe toți pe degete, își petrece viața ținându-i pe toți la distanță și poate fi destul de brutal câteodată. Nu are prea multă răbdare pentru secretele oamenilor și poate fi uneori prea direct, însă are grijă de prietenii lui. Iar în preajma Carei pare că se înseninează. Oare pentru că o vede ca pe o provocare, un fel de proiect? Sau simte ceva pentru ea? Cât de diferită este viața Carei față de cum era cu un an în urmă? Ce secret ascunde ea? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Există două tipuri de minciuni, a zis ea. Albe și negre. Mciunile albe sunt justificabile, pentru că le spui pentru a-i proteja pe alții, însă nu poți să le justifici pe cele negre – acelea sunt spuse doar pentru a te proteja pe tine.”

,,Oamenii îi rănesc tot timpul pe cei la care țin. De aceea doare atât de tare.”

,,Poți simți o vinovăție groaznică și copleșitoare chiar și când un lucru anume nu a fost din vina ta.”

,,Nu poți merge înapoi acum, doar înainte. Timpul este relevant numai pentru cei vii.”

,,Poate că prietena ta nu mai este, însă tot ce ai construit cu ea trăiește. Ea e un punct de reper pentru tine – pentru ce aștepți de la prieteni. Pentru modul în care te comporți când experimentezi lucruri noi, lucruri pe care nu puteai să le faci cu ea. Pentru modul în care iubești. Ea va fi cu tine, în sufletul tău, pentru tot restul vieții.”

,, E mult mai ușor să te urăști decât să te ierți.”

,,O poveste înălțătoare și sfâșietoare despre vindecare după pierderea cuiva drag și despre adevărurile întunecate pe care alegem să le ascundem de ceilalți, dar și de noi înșine, perfectă pentru fanii autoarelor Cynthia Hand și Jennifer Niven.

San Francisco. Ajunul Anului Nou. Cea mai promițătoare petrecere se sfârșește cu o tragedie. Cara supraviețuiește. Dar G, cea mai bună prietena a ei, își pierde viața.
Nouă luni mai târziu, Cara e încă zbuciumată, chinuită de durere și de un secret întunecat pe care ar prefera să-l dea uitării. Sperând să-i ofere un nou început, mama ei o expediază la o școală cu internat din Elveția, unde nimeni nu știe ce s-a întâmplat — și unde Cara intenționează ca lucrurile să rămână așa.
Însă noii ei colegi de clasa, Ren și Hector, nu îi vor îngădui să se închidă în ea. Ba mai mult, cei doi sunt hotărâți să doboare zidurile pe care Cara le-a clădit cu atâta grijă în jurul ei. Și poate că tânăra își dorește ca ei să reușească… Mai ales Hector, care pare s-o înțeleagă așa cum nimeni altcineva n-o face.
Dar cu cât se apropie mai tare de Hector, cu atât amintirea lui G pălește. Să meargă mai departe înseamnă să renunțe la trecut — și să recunoască ce-a făcut în acea noapte fatidică —, dar Cara nu știe cum. O așteaptă acum o a doua șansă, dar numai dacă va găsi în ea puterea de care are nevoie.,,

Carte disonibilă pe site-ul Libris.ro

recenzii cărți

Un an fără tine de Nina de Pass – Editura Corint – recenzie

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.