Un cal într-o mare de lebede – Raluca Nagy-Nemira-recenzie
Un cal într-o mare de lebede de Raluca Nagy – Nemira – recenzie
Un cal într-o mare de lebede
Autor: Raluca Nagy
Editura: Nemira, 2018
Pagini. 175
Colecție coordonată de Eli Bădică
Despre autoare
„Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este doctor în științe sociale al Universității Libere din Bruxelles și al SNSPA București. A debutat în limba română în anul 2005, la Revista 22, și a continuat până în prezent la: Cuvântul Dilema Veche. Decât o revistă, totb, Arhiforum și Scena 9. A contribuit cu o povestire la volumul colectiv Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români ( Editura Trei, 2015). A mai publicat proză scurtă în revista Iocan (2016) și în Revista de Povestiri ( 1017-2018). Al cărei atelier de scriere creativă l-a urmat. Un cal într-o mare de lebede este debutul său în volum individual.”
Într-un mesaj frumos tipărit, pe o bucată de hârtie albă, stătea frumos un mesaj de la autoare pentru cititor. Antropoloagă și scriitoare, Raluca Nagy, descrie această carte că fiind despre întâlnirea cu Celălalt sau despre oricine a vrut, măcar o dată, să fugă de acasă, chiar dacă nu neapărat până în Japonia, pentru a se (re)găsi pe sine.
Câteodată îmi aleg cărțile pentru că au un titlu original sau ciudat, altă dată pentru că au coperţi intrigante sau frumoase. De obicei aleg cărțile dintr-un gen preferat. Recunosc că această carte am ales-o din cauza titlului. De multe ori titlul sau descrierea cărții nu reflectă aproape nimic din conținut. Deși știam acest lucru din numeroasele cărți citite, mi-am dorit să o citesc. Îmi place să experimentez diferite genuri literare, iar în acest volum, autoarea vine cu o scriitură originală și diferită.
O studentă în vârstă de 24 de ani, Rosalyn, care locuiește în Londra, pleacă să studieze un an la Tokio, obținând o bursă, studiind limba japoneză. Sătulă de probleme de sănătate, de cuplu, de familie, decide că e timpul să evadeze, să schimbe ceva. Decizie luată în urma primirii unui pachet, fără expeditor tocmai din Japonia.
Japonia pare o alegere bună. O schimbare radicală, zic eu. Din câte știam despre japonezi, sunt un popor pașnic, setat parcă pe muncă și casă. Rareori sunt nemulțumiți, așa cum rareori sunt petrecăreți. Poate se generalizează, nu e o regulă. Dar autoarea ne confirmă acest lucru. Surprinsă parcă la glumele unui bătrân japonez către o femeie japoneză chiar în fața soțului ei de altă naționalitate.
Un cal într-o mare de lebede ne poartă într-o călătorie intimă și personală. Autoarea este foarte atentă la detalii, uneori mult prea atentă, purtându-ne pas cu pas alături de personajul acestui volum, care pare fi o frântură din propria viață.
„ N-aveam cum să compensez nici mâncând mai mult acasă; îmi era foame și pentru că eram săracă. Nici măcar orezul de bază, pe care îmi imaginasem că-l puteai cumpăra pe un preț de nimic, nu era ieftin. Nu doar că orezul nu se cumpăra cu sacul, dar sacul de orez fusese el însuși singură monedă japoneză vreo șase secole. Iar orezul nici măcar nu era mâncare japoneză tradițională. Doar după Al Doilea Război Mondial a devenit accesibil tuturor. Până atunci, aproape nouăzeci la sută din populație trăise sute de ani cu mei și câteva legume. Singurul orez pe care îl mâncau era cel care le rămânea de la plata impozitului, evident tot în orez. Eu nu trecusem de 1950. Și nu doar eu.”
Interesante clădirile, barurile amplasate la diferite etaje ale blocurilor, nu doar la parter, cum suntem obișnuiți noi.
E adevărat că vine un moment în care ne dorim să evadăm. Să schimbăm ceva la felul cum ne trăim viața. Cu siguranță fiecare om se satură să facă același lucru în fiecare zi, să suporte aceleași persoane. Când simți că te sufoci, te desprinzi de trecut și încerci să cauți plăcerea de a trăi în diferite locuri. Asta a încercat și autoarea să facă cu această poveste călătoare.
Vintilă Mihăilescu spune :
„ În ego-ficțiunea Ralucăi Nagy despre Japonia nu se întâmplă practic nimic: nu există intrigă, în sensul accidental, după cum ne avertizează autoarea încă de la început. …”
Și eu am avut impresia că nu găsesc nimic în acest volum. De la începutul lecturii așteptam ceva care să mă atragă. Ceva care să-mi ofere un motiv să continui lectură. Ceva palpitant, frumos, misterios, psihologic. Deși povestea culturii japoneze, foarte diferită de cea europeană, este un subiect frumos, acestei cărți îi lipsește căldura povestitorului. Profunzimea interioară a personajului fictiv sau nu. Bucuria sau tristețea de a experimenta o nouă etapă parcursă de personaj.
Povestea e credibilă datorită detaliilor asupra obiceiurilor, locurilor, oamenilor, care este total diferențiată de ceea ce știm noi despre japonezi.
Nu știu ce-și doresc ceilalți de la o carte, dar eu caut ca şi cititor să citesc cărți care transmit emoții. Nu contează că sunt emoții negative sau pozitive. Un cal într-o mare de lebede este o carte rece, probabil destul de asemănătoare cu poporul japonez. Dacă asta a vrut să sublinieze autoarea o felicit.
Raluca Nagy ne spune o poveste diferită și autentică cu o simplitate dezarmantă, purtând cititorul pe meleaguri necunoscute. Călătoria în Japonia poate fi o experiență interesantă văzută alături de o tânără studentă în căutare de noi perspective asupra vieții.
Dacă ești în căutare de o lectură diferită, altfel decât ai avut până acum, recomand această carte. Chiar dacă pe mine nu m-a captivat decât într-o mică măsură, sunt multe lucruri interesante de descoperit despre Japonia și nu numai.
Titlul chiar este interesant, stârnește curiozitatea. Îmi place subiectul abordat, dar nu știu dacă mi-ar plăcea și cartea, pare cam statică pentru gusturile mele.
De asta spun ca trebuie citit pentru o părere proprie.
Merci, Eva
Felicitări pt recenzie, pare interesantă.
Multumesc, Roxana!e diferită!
Pare interesanta,dar mie imi plac cartile cu multa actiune.
Felicitari Vero pentru recenzie!
Multumesc, Arci
Se pare că e o carte mai mult descriptivă, decât una cu acțiune…
Titlul mi se pare și mie interesant și… da, chiar mă așteptam să ne spui cum lucrurile au luat o turnură surprinzătoare și cartea a devenit captivantă. Cu toate acestea, eu tot sunt curioasă în privința sa.
Mi-a plăcut foarte mult recenzia, Vero! Și mai ales sinceritatea cu care ai descris experiența pe care ai avut-o citind-o.
Ma bucur tare mult, Rodi, sa aud ca vrei sa o citesti!
Iti multumesc frumos
Chiar un titlu deosebit! 🙂 Iar recenzia ta i-a crescut atractia si mai tare, Vero! 🙂
Multumesc, Marius!
Un subiect interesant, mai ales pentru cei ce iubesc cultura japoneza. Nu stiu daca mie mi-ar placea neaparat, dar merita incercat.
Asta cred si eu Sorina
Multu
O carte potrivită pentru cititorul care îndrăgește cultura japoneză. Cine știe, poate într-o zi voi citi și eu cartea. Mulțumesc pentru recomandare, Vero!
Cu mare drag, Alina!!
O carte atipică e binevenită uneori, când vrei să faci schimbări. Cred că mie mi-ar plăcea volumul. Și, contrar celorlalți, mie titlul nu mi-a „spus” nimic deosebit; doar o metaforă.
Minunat, Andreea!
Tind sa cred ca atat recenzia cat si cartea scot, individual, in evidenta calitativul evocarii esentei in sine. Pentru cititorii pasionati de o multitudine de detalii, asupra unui fragment de cultura si de percepere prin ochii altcuiva, pare a fi o alegere buna. Felicitari pentru recenzie.
Mare mulțumire, Lucian!
O recenzie pertinentă! Felicitări, Vero 🙂
Multumesc , Cosmin
Unele carti au darul de a captiva prin descrieri, in schimb altele abunda de emotii. De obicei urmaresc acel ceva care sa ma faca sa raman pe parcursul lecturii in priza, sa simt ceva.
Apreciez curajul autoarei de a dori sa ofere altceva cititorilor. Cine stie ce v-a scrie data viitoare.
Ramane sa vedem , Mili
mi-ai starnit curiozitatea cu titlul asta neobisnuit! recunosc, nu am fost niciodata fascinata de acea parte a Asiei, dar pana la urma, imi place sa aflu mai multe despre diferite culturi. asa ca nu m-as da in laturi de la aceasta carte!
Ma bucur, Gabriela
Un titlu care atrage, fara indoiala. Ma bucur ca am citit recenzia ta inainte, totusi. Cultura japoneza mi se pare extrem de interesanta, dar nu doar la nivel de „stiati ca”. O abordare mai personala si mai intima mi-ar fi placut mult mai mult. Dar este un punct de referinta, cu siguranta merita sa stii despre ea.
Multumesc si lectură plăcută!
Carte este o plàcere la lecturat , prin stilul concis si direct al autoarei , este si o enciclopedie în miniaturà despre o lume total necunoscutà europenilor ! Viata japonezilor, mentalitàtile , cultura lor de douà ori milenarà si-au gàsit în Raluca Nagy un „descriptor” minutios si un psiholog
cu intuitii . Afectivul participàrii ar fi „însiropat” textul , asa cum observà autoarea recenziei , l-ar fi europenizat si atunci ar fi devenit o carte oarecare despre Japonia ! Românilor le lipseste o astfel de carte scrisà de Celàlalt!