Scrisoare pentru un copil niciodată născut, de Oriana Fallaci – Editura:  Lebăda Neagră – recenzie

Scrisoare pentru un copil niciodată născut

Autor: Oriana Fallaci

Editura: Lebăda Neagră

Anul apariției: 2022

Nr. pagini:  132

Categoria: Memorii  Jurnal

   “Autoarea Oriana Fallaci născută în 1930 la Florenţa s-a alăturat timpuriu mişcării de rezistenţă antifascistă din Italia împreună cu tatăl ei, un liberal convins. După sfârşitul războiului şi-a început cariera de jurnalistă, devenind celebră prin reportajele de război din timpul conflictului militar din Vietnam, publicate în forma unui jurnal şi sub titlul „Noi, îngeri şi demoni” în 1969. Caracterizată pe bună dreptate de cotidianul Los Angeles Times drept „ziarista căreia nu i se poate refuza un interviu”, Oriana Fallaci a realizat interviuri cu personalităţi de rang mondial, de la cancelarul german Willy Brandt până la secretarul de stat american Henry Kissinger sau împăratul Etiopiei Haile Selassie.Pe 27 august 2005, curajoasa jurnalistă a fost primită de Papa Benedict al XVI-lea, fiind primul cetăţean italian căruia suveranul pontif i-a acordat onoarea unei audienţe particulare.În noaptea de 15 septembrie 2006, publicista care suferea de cancer de mai mulţi ani, s-a stins din viaţă la Florenţa, lăsând în urmă o operă vastă şi refuzul demn de a accepta orice compromis. “-  Global

  Din ou pornește un cordon, ce se termină într-o minge albă, îndepărtată, cu vinișoare roșii și pete albastre. Așa cum este văzută, seamăn cu Pământul observat de la mii și mii de mile. Da, chiar așa, ca și cum de pe Pământ ar pleca un fir nesfârșit, lung cât idea de viață, iar de la acele distanțe îndepărtate s-ar ajunge la ține. Într-un mod atât de logic, de sensibil. Oare cum pot spune unii că ființa umană este un accident al naturii?

Doctorul mi-a spus să revin după șase săptămâni. Mâine mă duc. Ace de neliniște îmi străpung sufletul, alternând cu văpăi de bucurie.

  Oriana Fallaci continuă să mă surprindă. Cu fiecare carte citită, constat o nouă fațada a  personalității ei  complexe. Femeia aprigă și dezinvoltă, incisivă în multe circumstanțe, care apară drepturile celor uitați de soarta, nedreptățiți de o societate care alege să îi ignoră din considerente  uneori  ilogice, alteori incontrolabile, o regăsim aici într-un conflict cu….sine.

  Cartea poate fi percepută că un monolog continuu, o confesiune tulburătoare, care dezbate cotidianul în tonuri pastelate. Diversele stări sufletești sunt aduse în discuție, uneori cu patos, alteori nostalgic, un amalgam al cărui sens îl cauți și încerci să îl înțelegi.

  Povești scurte, uneori amintiri, le regăsim trecute într-un registru cu o tonalitate ce seamănă cu deznădejdea, un soi de neputință, cu teama de implicațiile ce derivă din existența într-o lume ce uită mult prea des drepturile ce ne revin.

  Știu, sunt fără milă, continui să te țin la curent cu ticăloșiile lumii în  care te pregătești să intri, cu ororile cotidiene pe care le comitem și-ți expun concepte prea complexe. Dar, încetul cu încetul, se cristalizează în mine certitudinea că le vei înțelege, pentru că știi deja totul. A început în ziua când mi-am stors creierul încercând să-ți explic faptul că pământul e rotund precum oul tău, că marea e făcută din apă precum cea în care plutești și n-am reușit să exprim ceea ce voiam.  Brusc, m-a paralizat gândul că efortul meu ar fi putut să fie inutil, că tu știai deja totul și încă mai multe decât mine, iar bănuiala că am intuit corect nu m-a mai părăsit. Dacă oul tău este un univers, de ce n-ar putea fi și gândul?

  În paginile acestei cărți am regăsit acea pledoarie redată în termeni clari, conciși, uneori duri, a dreptului la viață, convingeri personale argumentate cu fapte și povestiri tulburătoare.

  Una dintre acestea este povestea fetiței care adoră ciocolata și umilința la care se ajunge prin gestul inuman făcut de mătușa ei bogată, cea care nu putea fi “ oricum mulțumită “. Răutatea și nepăsarea, sunt doar două dintre motivele care cumva justifică de ce s-a ajuns aici, de ce lumea pe care o știm se schimbă în fiecare zi și nu în direcția care trebuie.

  Recomand cartea autoarei Oriana Fallaci. Multe învățăminte, o scriere inteligentă, dezinvoltă căreia nu îi lipsește esența, un subiect inedit și o lectură tulburătoare și minunată în același timp, toate acestea și multe altele le regăsim în paginile ei.

   Eu nu am cerut să mă nasc, mama. Nimeni nu o cere. Acolo, în neant, nu există voință. Nu există alegere. Există doar neantul. Când ne smulgem din el și realizăm că începem să fim, nu ne întrebăm nici măcar cine a vrut asta ori dacă este bine sau rău. Pur și simplu, acceptăm și apoi așteptăm să descoperim dacă ne place ceea ce am acceptat. 

Carte disponobilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți