Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple-Editura Litera-recenzie

Unde ai dispărut, Bernadette?,de Maria Semple-Editura Litera- recenzie

 Titlul original: Where’d You Go, Bernadette

Editura: Litera

Colecția Buzz Books

Anul apariţiei: 2012, 2018

Traducere din limba engleză de: Mihaela Buruiană

Număr pagini: 388

Gen: Mister

Cotație Goodreads: 3,91

„Gheața. Dătătoare de halucinații. Simfonii înghețate. Inconștientul adus la viață. De o culoare uluitoare: albastră. (Zăpada este albă, gheața este albastră. Tu o să știi de ce, Bee, te pricepi la lucrurile astea, dar eu habar n-aveam.) Ninge rar, pentru că Antarctica e un deșert. Când vezi un aisberg plutitor, înseamnă că a fost născut de un ghețar și că este vechi de zeci de milioane de ani.”

  O carte atipică, pe care nu știu unde exact s-o încadrez. Titlul te duce cu gândul la un roman polițist. Citind-o, observi că este puțin din toate, fără a aparține pe deplin unui gen anume. Este cel mai ciudat roman citit, cel puțin în ultima vreme.

  La început, avem de a face cu o familie aparent cât se poate de normală: Bernadette, o fostă arhitectă de renume, soțul acesteia, Elgie, foarte apreciat pentru munca sa la corporația Microsoft, și Bee, fiica lor de 14 ani, ce tocmai termină școala generală.

   Bee obține note maxime la toate materiile și cu această ocazie, le reamintește părinților o promisiune făcută cu ceva timp în urmă: că dacă va obține note maxime, vor pleca cu toții într-o călătorie în… Antarctica. La capătul lumii.

  Nu prea doritori, dar totuși, nevoiți să-și respecte promisiunea făcută fiicei, încep să pregătească expediția. De fapt, Bernadette îi scrie asistentei sale din India să se ocupe de tot. Asistentă în India, când ei trăiau în Seatle, SUA? Da, este una dintre ciudățeniile lui Bernadette: preferă să angajeze o asistentă la distanță, decât să se ocupe ea însăși de anumite sarcini. Mai ales sarcini care presupun contactul cu alte persoane. Am bănuiala că nici locația asistentei nu a fost aleasă întâmplător: le despărțea o distanță considerabilă, deci avea o scuză pentru a nu o întâlni personal.

  Bernadette suferă de o formă de anxietate socială. Din acest motiv, îi este greu să se adapteze în locuri noi, mai ales dacă acestea sunt aglomerate.

  De fapt, Bernadette nu se simte prea confortabil la gândul că va călători în Antarctica, fiind nevoită să împartă spațiul cu mai multe persoane străine.

„Singurul mod de a ajunge în Antarctica este cu o navă de croazieră. Chiar și cea mai mică are 150 de pasageri, ceea ce înseamnă că voi fi blocată cu 149 de oameni care mă vor scoate din minți cu grosolănia lor, cu risipa, întrebările idioate, flecăreala continuă, pretențiile ciudate la mâncare, conversația lor plicticoasă etc. Sau, mai rău, își vor îndrepta curiozitatea spre mine și se vor aștepta să le răspund cu amabilitate. Fac un atac de panică numai când mă gândesc la asta. Puțină anxietate socială nu a făcut rău nimănui, nu-i așa?”

  O incursiune în trecutul lui Bernadette va scoate la iveală anumite întâmplări nefericite, care și-au pus amprenta asupra personalității ei. De-a lungul timpului, a pierdut mai multe sarcini, iar Bee s-a născut prematur, fetița având probleme cardiace. A fost nevoie de mai multe operații și tratamente pentru a o aduce la o stare bună. De aceea, Bee pare mică pentru vârsta ei.

  Acestea nu sunt singurele lucruri din trecutul lui Bernadette ce au ieșit la iveală. Cu 20 de ani în urmă, înainte de căsătoria cu Elgin, ea a fost o arhitectă renumită pentru creativitatea și dedicarea ei. Dedicare ce friza obsesia. Ce a făcut-o să se răzgândească și să renunțe la profesie? Aceasta nu mai v-o spun, citiți voi!

   Bernadette este privită cu suspiciune în comunitatea părinților de la școala lui Bee. Probabil pentru că este singura mamă care nu se lasă condusă de ipocrizie și aparențe. Au loc neînțelegeri, chiar certuri, cu mama altei fetițe.

   În același timp, Elgie, soțul lui Bernadette și tatăl lui Bee, este din ce în ce mai ocupat cu munca și absent de acasă. Nu asistă la „lupta” lui Bernadette cu „musculițele enervante”, cum le numește ea pe mamele fițoase ale colegilor lui Bee. Ca și când nu ar fi de ajuns, una dintre „musculițele enervante” lucrează cu Elgie și este din ce în ce mai apropiată de el…

   Anumite circumstanțe (nu dau detalii=spoilere) duc la dispariția lui Bernadette chiar cu o zi înaintea expediției în Antarctica. Încep căutările, reconstituirile, o pistă îi conduce pe Elgie și noua sa parteneră la Ushuaia, orășelul-port din Argentina de unde se ia vaporul spre Antarctica… Totul pare fără rezultat.

  Bee nu se lasă și își convinge tatăl să meargă, până la urmă, în excursia programată. Tot speră să găsească o pistă, un indiciu care s-o conducă la mama ei. Este convinsă că aceasta nu putea să dispară, pur și simplu, deși cea mai vehiculată ipoteză este că Bernadette a căzut de pe punte în timp ce vaporul se întorcea din Antarctica la Ushuaia.

Unde a dispărut Bernadette? Vor reuși s-o găsească? A fugit sau altceva s-a întâmplat?

 Cum mi s-a părut?

   „Atipică” este cuvântul definitoriu al cărții. După titlu, ai impresia că este un roman polițist, dar te convingi că nu este. Cel puțin nu în totalitate. Forma te duce cu gândul la stilul epistolar, dar nici „roman epistolar” nu i-aș spune. Scrisori, bilete, e-mailuri, din ele poți reconstitui acțiunea, din ele este alcătuită cartea, dar nu în exclusivitate.

  Romanul este structurat nu pe capitole, ci pe părți. 7 părți. Sinceră să fiu, prima parte mi s-a părut anostă, cam plictisitoare. Planificarea călătoriei în Antarctica, schimb de e-mailuri dintre Bernadette și Manjula, asistenta ei din India, problemele cu mamele colegelor lui Bee. Cea mai palpitantă scenă din prima parte a fost cearta dintre Bernadette și Audrey (una dinre „musculițele enervante”), în care intervine și Bee. În rest, acțiunea stagnează.

  Dacă veți avea aceeași impresie ca mine, vă sfătuiesc să aveți răbdare, merită. După prima parte, devine brusc interesant…

   Părțile următoare (2-6) au fost preferatele mele, cu dispariția și căutarea lui Bernadette. Începând cu partea a doua, misterul este la el acasă: te gândești des la întrebarea din titlu, îi suspectezi pe toți, te gândești cine ar fi vrut ca Bernadette să dispară… În același timp, sunt momente în care ești de părere că și tu, în locul acestei femei, ai fi ales să dispari, să fugi.

  Finalul a fost neașteptat, amintindu-ne încă o dată de caracterul atipic al romanului. Totodată, mi s-a părut prea abrupt, ca și când autoarea s-ar fi grăbit să încheie.

Antarctica

   Suspectez că autoarea a întreprins cel puțin o călătorie în Antarctica: descrierea peisajelor, a senzației de pe vapor, a răului de mare, o orașului-port Ushuaia, a curenților de aer, a frigului din Antarctica, a pinguinilor și a focilor… Totul pare mult prea real pentru a reieși doar din documentație.

  Nu știam multe lucruri despre Polul Sud, despre faptul că poți ajunge în Antarctica prin Argentina, despre faptul că pinguinii trăiesc acolo, și nu urșii polari, pe care-i găsești la Polul Nord… Într-adevăr, pare ceva inedit și frumos, dar parcă nu e genul meu. Prea frig.

„Gheața. Dătătoare de halucinații. Simfonii înghețate. Inconștientul adus la viață. De o culoare uluitoare: albastră. (Zăpada este albă, gheața este albastră. Tu o să știi de ce, Bee, te pricepi la lucrurile astea, dar eu habar n-aveam.) Ninge rar, pentru că Antarctica e un deșert. Când vezi un aisberg plutitor, înseamnă că a fost născut de un ghețar și că este vechi de zeci de milioane de ani.”

Subtext

  Dacă nu m-a impresionat neapărat acțiunea, cel puțin nu în prima parte, la subtext dau nota 10! Modul în care autoarea îi ridiculizează pe snobi și ipocriți, prin intermediul „musculițelor enervante”, iar interacțiunea dintre Soo-Lin și Audrey face toți banii. La un moment dat, nu știam care dintre cele două mă dezgusta mai tare, dar în cele din urmă, am fost surprinsă. O răsturnare de situație la care nu mă așteptam.

   Este descris mediul corporatist, așa impersonal cum este și consumator de timp liber: „Sunt săli de ședință peste tot, mai multe săli de ședințe decât birouri, care sunt toate extrem de mici. Prima dată când am văzut biroul lui Elgie, mi s-a tăiat răsuflarea. Abia dacă avea loc să se așeze pe scaun. Acum a ajuns unul dintre șefi, și tot are un birou minuscul. Abia dacă poți să înghesui o canapea suficient de mare încât să tragi un pui de somn pe ea, așa că vin eu și te întreb: ce fel de birou e ăla?”

Ecranizare

  Romanul este în curs de ecranizare, cu Cate Blanchett în rolul lui Bernadette. Filmul urmează să apară în luna octombrie a acestui an, în SUA.

Despre autoare:

   Cine n-a auzit de „Beverly Hills, 90210”? Maria Semple i-a fost scenaristă, ca și în cazul serialelor „Nebun după tine”(„Mad About You”) și „Situație de criză” („Arrested Development”). În ultimii ani, s-a dedicat romanelor: „This One is Mine” (2008), „Unde ai dispărut, Bernadette?” (2012), „Today Will Be Different” (2016).

Cartea Unde ai dispărut, Bernadette? poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Litera
Cărţi poliţise

Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple-Editura Litera-recenzie

Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple-Editura Litera-recenzie

Surse foto: arhivă personală, Project Casting, Yoda.ro

 

Sorina Ciocârlan (Sorina Ciocârlan)-Redactor//Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

14 COMMENTS

  1. Pare foarte interesanta.Sunt multe carti pe care dupa 2 capitole iti vine sa le lasi ca dupa aceea sa nu te mai poti opri din citit.Felicitari Sorina!

  2. Multumesc pentru impresii!Sa stii ca imi place ce ai descris tu,ii dau o sansa si trec cartea pe lista mea!

    • :))) daca isi dorea masina, mai avea până scapa de șofer, ca avea 14 ani:)). Da, interesantă carte, originala

  3. Sincer, nu m-ar fi atras cartea dupa titlu si coperta, dar recenzia ta m-a convins! Chiar daca nu sunt sigura ca mi-ar placea, o trec pe wishlist, m-ai facut tare curioasa!

    • Da, si eu. Intr-un fel, are ceva din misterul cartilor politiste. Toata cautarea aceea, ipotezele…

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.