Wild Cards, de George R.R. Martin-Editura Nemira-recenzie

Traducere: Laura Bocancios, Silviu Genescu

Editura: Nemira

An apariţie: 2017

Număr pagini: 658

Colecţia; Nautilus

,,Durerea era o plăcere. Puterea era o plăcere. Jokertownul era locul unde plăcerea putea fi găsită întotdeauna.”

   Cu toţii ne punem la un moment dat întrebarea despre final, despre sfârşitul lumii şi cum va fi acesta. Este logic ca orice lucru care are un început să aibă şi un sfârşit. După viaţă vine moartea, iar în unele culturi, reîncarnarea, ulterior moartea. Este un întreg ciclu, lanţ care ţine lumea într-o cuşcă de posibilităţi cu privire la ce va fi după. Ar fi mai bine să nu ne mai gândim la evenimente macabre şi să le înlocuim cu…poveşti şi supereroi. Imaginaţia ar fi cale de scăpare spre ceva cu totul şi cu totul ieşit din comun. Dragi cititori, pentru câteva minute pe zi, gândiţi-vă că aţi putea fi orice sau oricine, că aţi avea puteri ieşite din comun sau o înfăţişare pe care mai degrabă o veţi ascunde. Nu totul ţine de dorinţa dumneavoastră, ci de noroc şi un joc de cărţi. Depinde de şansă de veţi fi joker ori as…

   Cine să fie George R.R. Martin? Întrebarea este mai mult retorică 😊. El s-a născut în 1948 la New Jersey. În anii 1970 a scris o serie de nuvele pentru care i-au fost decernate premiile Hugo şi Nebula, apoi a continuat cu romane de SF, fantasy şi horror. În anii 1980 a fost producător şi scenarist, editor al seriei „Twilight Zone” şi producător al filmului „Frumoasa şi Bestia”. În 1996 a început seria fantasy „Cântec de gheaţă şi foc” considerată o capodoperă a genului, fiind până în prezent tradusă în peste 2200000 de exemplare vândute numai în Statele Unite şi ecranizată de HBO în serialul de succes „Urzeala tronurilor”.

   „Wild Cards” nu este numele unui personaj, nu este o figură de stil, ci numele unui virus creat de extratereştri pentru a le amplifica unele calităţi, poate chiar să le confere puteri inedite. Aşa ar fi trebuit să se întâmple, dar de cele mai multe ori le era fatal. Orice creaţie are nevoie şi de un cobai…o fiinţă genetic identică cu takisienii şi anume oamenii. Extratereştrii trimit o navă care conţinea virusul pentru a-l administra pe Terra. Zis şi făcut, dar un seamăn al lor s-a opus şi a urmat nava pentru a opri dezastrul. A luptat cu propria familie, dar a fost aruncat pe Pământ şi a ajuns în mâinile armatei americane care nu a crezut cele spuse de Tachyon.

   Povestea continuă cu ultima aventură a lui Jetboy, tânărul erou  care a dispărut la finele celui de al Doilea Război Mondial şi care a…reapărut. Lumea s-a schimbat cât timp a stat pe insulă, oamenii nu se preocupau decât de profit, cinematografele erau în plină ascensiune. Se decide să scrie o carte despre cele petrecute pe câmpul de luptă al cerului, nu mai doreşte să zboare vreodată, dar va fi obligat să îşi mai pună o dată casca şi să cutreiere văzduhul.

   Omul a fost mereu propriul său inamic. Nici acum multe nu s-au schimbat, cu excepţia armelor. La fel şi pentru ultima aventură a lui Jetboy: în plan secundar un alt individ îi era pe-o potrivă, dar în prim-plan extratereştrii şi virusul de care vorbea Tachyon. Eroul nostru se luptă, încearcă să oprească inevitabilul, dar va boala se va răspândi.

   În timp ce Jetboy se afla pe cer încercând să protejeze populaţia de la sol…cursurile din şcoli erau în plină desfăşurare. Nu după mult timp copiii vor observa cele ce se petrec în oraş. Profesorii vor să îi ţină departe de evenimentele din exterior, încearcă să păstreze o mască a normalităţii, dar lucrurile nu ies aşa cum şi-ar fi dorit. Doi băieţi decid să plece. Trec de toţi şi toate pentru că vor să ajungă  acasă. Din păcate nu se gândesc la consecinţe, la ce le poate rezerva viitorul prin simplul fapt că au făcut o alegere de tipul da sau nu la momentul nepotrivit. Aşa îl întâlnim pe Croyd. El se avântă pe străzile oraşului, cuprinse de haos. Oamenii mor sub ochii săi, alţii se transformă în monştri. Singura lui cale de scăpare pare a fi adăpostul casei sale. Am spus că părea a fi unicul colac de scăpare, dar când ajunge la destinaţie află că tatăl său s-a stins din viaţă. Croyd ce va face? Va dormi cam prea mult…iar când se va trezi va da peste ceva…nelalocul său.

  Acea zi avea să se numească ziua „Wild Cards” pe care nimeni nu avea să o uite cu uşurinţă; a fost momentul în care omenirea s-a rupt de normal şi s-a apropiat de haos. Virusul extraterestru a luat cu asalt Pământul. Unele persoane au decedat, altele s-au transformat în Jokeri, pentru că deveneau de nerecunoscut, nişte monstruleţi, iar alţii deveneau  Aşi – arătau normal, dar aveau superputeri. Croyd, unul dintre personajele pe care le-am îndrăgit de la primele cuvinte(alături de Tachyon) este ceva la mijloc, între Joker şi As. El doarme mult, până la câteva luni, iar apoi se trezeşte arătând diferit de fiecare dată, uneori fiind Joker, iar alteori As. Mănâncă foarte mult şi nu doarme câteva săptămâni. Comite infracţiuni pentru a-şi ajuta familia şi încearcă să-i ajute pe Jokeri să lupte împotriva discriminării.

  Toate personajele care sunt prezentate în carte au o poveste, unii sunt puternici, iar gloanţele de mitralieră se lovesc pur şi simplu de piept şi cad pe podea, alţii pot vedea până la nivelul moleculelor, alţii fac timpul să treacă mult mai încet…câte şi mai câte. Care să fie finalitatea? Autorul ne conduce din planul obiectiv într-o dimensiune a ficţiunii care se măreşte de la o istorisire la alta. Descrierile sunt riguros realizate, cititorul este aruncat pur şi simplu într-o realitate alternativă „avu timp să cânte doar un vers din „L’Haricots sont pas sales”, când bezna se fragmentă, undele de şoc lovindu-se de urechile lui, iar el şi căruciorul zburară în direcţii diferite, răsucindu-se şi învârtindu-se prin aer./-Ce nai…mai apucă el să spună înainte să se izbească de zidul de piatră din cealaltă parte a tunelului şi să se prăbuşească la pământ…/ – Doamne, Renaldo! N-am pornit împotriva unui tanc./-Îmi pare rău…n-am vrut să-l omor pe unul care cânta precum Chuck Berry…”. Lucrarea este narată la persoana a III-a, iar acţiunea este dinamică. Şarmul operei constă în acest ritm trepidant cu care sunt conturate cadrele şi protagoniştii, precum şi în suspans şi necunoscut. Pur şi simplu nu ştii la ce să te aştepţi de la următoarea pagină.

Wild Cards”, faţete diferite, indivizi cu sentimente şi amintiri, „Ascultă-l, dar fii prudent. Vocea lui este ca un şarpe, fascinant, dar când te-a prins, atunci loveşte…Aceasta-i „realitatea” ta”.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Wild Cards, de George R.R. Martin poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti
Recenzii şi articole Nemira
 

5 COMMENTS

  1. Mi-a plăcut enorm cartea, este de fapt o antologie, fiecare poveste fiind scrisă de un alt autor. Numele lor se găsesc sub titlul “capitolelor” și în cuprins.

  2. Felicitari pentru recenzie! Pare interesant, dar eu cu extraterestrii si SF nu prea :))

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.