Zone interzise – Louise Kennedy – recenzie

Zone interzise – Louise Kennedy – recenzie

by -
0
Zone interzise - Louise Kennedy - recenzie

 Zone interzise – Louise Kennedy – recenzie

Titlu: Zone interzise

Autor: Louise Kennedy 

Editura: Storia Books

An apariție: București 2024

Nr. Pagini: 311

  Louise Kennedy este o autoare irlandeză, născută în 1966, a cărei pasiune pentru scris a apărut târziu, stârnită de participarea la un curs de scriere creativă, după ce timp de 30 de ani activase în domeniul gastronomic ca bucătar profesionist.

  Cartea despre care vreau să vă povestesc, nu este o lectură ușoară în ciuda faptului că personajele sunt accesibile și intriga nu pare să se desfășoare pe planuri simultane care să  sufoce cititorul, obligându-l să țină pasul cu multiple detalii, dar este o lectură care aduce în discuție un subiect prea puțin abordat în scrierile contemporane – situația politico-socială declanșată în urma încheierii Războiului Civil Irlandez  în 1923, care s-a soldat cu segregarea Irlandei în două și cu revoltele constante, declanșate între naționaliștii catolici care își doresc unificarea și republicanii protestanți care insistau ca Irlanda de Nord să rămână parte a Regatului Unit.

  Acțiunea romanului începe în 1969, într-un oraș-garnizoană, în apropierea Belfastului. Străzile înțesate de militari care profită de statutul de putere deținut, dezechilibrul social, controalele stricte, atentatele cu bombe, crimele mușamalizate, abuzurile mocnite și tensiunile constante, acumulate între catolicii naționaliști care sunt ținuți din scurt, exploatați și lipsiți de apărare și protestanții republicani care sunt urmăriți să nu ia mai mult avânt decât e cazul, creează un cadru sumbru, apăsător, nesigur pentru toată lumea.

  Pe acest fundal o cunoaștem pe Cushla Lavery, o profesoară care predă irlandeza, la clasa a treia, într-o școală catolică, unde copiii sunt atent monitorizați și educați cu strictețe și ale căror nevoi primare sunt privite cu indiferență. 

“Înainte să înceapă lecțiile, au trecut în revistă Știrile. Cushla detesta să vorbească despre știri, dar directorul insista. A spus că îi încurajează pe copii să fie conștienți de ce se întâmplă în lumea din jurul lor. După părerea Cushlei, copiii știau deja prea multe despe lumea din jurul lor. Davy s-a ridicat în picioare, întotdeauna primul care se oferea voluntar. Puloverul lui roșu era pătat de sudoare la subsoară și la gât. 

A fost un atentat cu bombă în Belfast, a zis el.

Zice asta în fiecare zi, a intervenit Johnathan, care stătea lângă el.

Da, dar azi are dreptate. Mulțumesc, Davy, a zis Cushla.

Johnathan s-a ridicat și el. N-a fost în Belfast, a zis. O bombă-capcană menită pentru o patrulă britanică pedestră care a explodat înainte de vreme omorând doi băieți de lângă graniță. Au murit pe loc.

Bombe-capcană. Dispozitiv pirothenic incendiar. Gelinită explozivă. Nitroglicerină. Bombă cu kerosen. Gloanțe de cauciuc. Lagăre pentru deținuți politici. Legea puterilor speciale. Avangardă. Vocabularul actual al unui copil de șapte ani.”

  Cushla locuiește cu o mamă alcoolică de care are constant grijă și în majoritatea serilor își ajută fratele, Eamonn, servind în pubul familiei, loc care se află la o limită sensibilă, între cele două tabere de război și căruia i se permite funcționarea deoarece trupele de ordine obișnuiesc să își petreacă timpul acolo.

“A trezit-o tusea mamei ei, o horcăială năclăită care i-a provocat greață. S-a ridicat din pat și a tras draperiile vreo doi centimetri. Dimineața se chinuia să își facă loc printr-o pâclă groasă de nori negri și plumburii. (…) 

A găsit-o pe Gina cum o lăsase în noaptea precedentă, singura diferență fiind o țigară aprinsă. Chiloții îi alunecaseră pe frunte. 

O să vin într-o bună zi și o să te găsesc scrum, i-a zis Cushla, confiscându-i țigara și împlântând-o în scrumiera de cristal de pe noptieră. Gina s-a ridicat în capul oaselor și a luat tava din mâinile Cushlei. A rupt o bucată de pâine prăjită și a mușcat din miez, schimonosindu-se de scârbă în timp ce mesteca.”

  Viața anostă și calculată a Cushlei este dată peste cap de apariția în pub a lui Michael Agnew, un avocat protestant, al cărui activitate umanitară atrage adesea atenție nedorită deoarece acesta nu ezită să-și ofere suportul în cazurile atribuite simpatizanților IRA (Armata Republicană Irlandeză care luptă pentru unificarea Irlandei și înlăturarea Marii Britanii din ecuație).

   Michael este căsătorit și are un fiu adolescent despre care Cushla știe. La fel cum știe și la ce riscuri se pot expune dacă relația lor este descoperită – acuzații de trădare, pierderea locului de muncă, distrugerea afacerii de familie, abuzuri, încarcerare și chiar moarte, dar modul în care povestea evoluează nu îi lasă Cushlei prea mult timp de introspecție. 

  Întâlnirile ascunse, minciunile, secretele pe care cei doi le gestionează, lasă în urmă indicii care se strang tot mai apăsător în jurul lor, ca o ceață lăptoasă și amenințătoare. 

“S-a întors și s-a sprijinit într-un cot, uitându-se la ea. Crezi că suntem ridicoli?

Asta de unde ți-a venit?

Crezi?

Când suntem singuri, nu, dar da, câteodată cred asta. Prietenii tăi cred că sunt o jucărie pe care ai agățat-o într-un pub. Ceea ce cam sunt, sinceră să fiu. Și ești însurat, ceea ce mă face pe mine cealaltă femeie. De fapt, suntem mai rău decât ridicoli. 

De asta ești furioasă? a întrebat-o.

Încerc să nu fiu, dar nu mă pot abține.

Să știi că Dumnezeu ne-a făcut asta, a conchis el. Mi te-a scos în cale când eu n-am nimic să-ți ofer.”

  Când micuțul Davy McGeown, elevul ei preferat din clasa Cushlei, o anunță că tatăl lui a fost grav agresat de o grupare protestantă care l-a lăsat invalid, semi-paralizat și incapabil să își susțină financiar familia aflată oricum la limita existenței, Cushla face tot posibilul să îi ajute material și emoțional, în ciuda rugăminților lui Eamonn de a nu atrage și mai mult atenția asupra ei.

“Tatăl unuia dintre elevii mei a fost atacat azi-noapte, a zis ea.

Bărbatul care a fost găsit azi-dimineață?

Da.

Doamne, a zis el, am auzit știrea.

Cartierul social era la stânga, murdar și șters, pe fundalul strălucitor al câmpiilor. Acolo locuiește familia lui, tocmai în spate, a zis ea. Căsătorie mixtă. S-a uitat la profilul lui, căutând o reacție, dar, dacă avea vreuna, nu-și putea da seama.

Se pare că s-a dus la băut după muncă și a plecat pe la zece să ia autobuzul. Probabil că a fost târât cu forța într-o mașină, pentru că a fost găsit la mai bine de doi kilometri depărtare, a spus Michael.

De unde știi toate astea? l-a întrebat Cushla.

Auzim tot la tribunal, a zis el.

Doamne ferește! a exclamat Cushla. Adică n-a făcut altceva decât să meargă pe stradă?

Aici nu e vorba de ce faci, i-a răspuns el. Ci despre cine ești.”

   Înfruntarea conducerii școlii unde lucrează iscă conflicte, la fel disparițiile de acasă seara târziu, precum și interacțiunile cu Tommy, fratele mai mare al micuțului Davy, bănuit ca fiind cooptat de trupele IRA, toate acestea o conduc pe Cushla pe o pantă abruptă și periculoasă. 

   Când casa lui Davy este incendiată, barul condus de Eamonn, distrus și Michael suferă o tragedie, pașii rămași pentru a încerca să își salveze viața, reputația și familia sunt din ce în ce mai nesiguri.

   Un detaliu care mi-a plăcut mult a fost felul în care Gina, mama alcoolică și absentă, victima perfectă care tânjește constant după atenție, reușește să își controleze viciul în momentele crâncene pentru a fi suport fiicei sale, în ciuda sentimentelor ambivalente resimțite. O toxicitate relațională care permite celor două femei să facă cu schimbul în a se susține emoțional, deși inițial nu ai putea intui capacitatea aceasta în Gina.  

   Cartea nu conține liniile clasice de dialog. Replicile vin în cascadă, ca parte integrantă din decor. Acest element mi s-a părut ușor deconcentrant la început, deși nu era prima dată când am întâlnit această tehnică, dar ulterior aspectul în cauză a reușit să confere un farmec aparte scrierii.

   O dramă contextuală care doare din cauza nedreptăților create de un sistem bolnav, defect și extremist. O poveste de dragoste care se bazează pe relațiile familiale puternice în ciuda toxicității care predomină. Un final care își lasă amprenta în mintea cititorului ca gustul acid al unui fruct ce părea aproape copt.

Recenzii cărți

Cartea este disponibilă pentru comandă pe libris.ro

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.