Crimă la Torino, de Stelian Ţurlea

Titlul: Crimă la Torino

Editura: Crime Scene Press

Număr pagini: 128

     Stelian Țurlea scriitor şi jurnalist român. A absolvit Institutul de Limbi Străine, Facultatea de limbi romanice (franceză, spaniolă), Universitatea București, în 1968, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 1976. A fost aproape trei decenii redactor de politică externă (revista „Lumea”), a condus, după 1989, pentru scurt timp revistele „Lumea”, „Zig-Zag”, apoi ziarul „Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 a lucrat la ProTV ca director editorial, iar din 2000 este și editor senior al ,,Ziarului de duminică.”

    Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. Autor a optsprezece romane, zece cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit șase albume.

     O româncă, Maria Grapponi, care lucra la Torino este omorâtă, poliţia nu află nimic şi încheie cercetările. Dar un român bogat stabilit la Torino, care face tot felul de acte de caritate: construieşte biserici, şcoli, oferă burse pentru comunitatea românească, vrea să determine românii de acolo să citească româneşte şi-i vine ideea unui concurs, gândind că o carte poliţistă îi va tenta.

      După Salonul Internaţional de carte, trei scriitori (cu care se şi încheie un contract) urmează ca în 10 zile să scrie un roman poliţist, un juriu va hotărî câştigătorul care va primi 100000 euro, cartea va fi tipărită în mii de exemplare, fiecare român din Torino primind cadou o carte, Nababul gândind că astfel îi va determina să citească. Rămân în ecuaţie trei scriitori George Visinescu( povestitorul), Laura Mogan şi Nicodim Ropotan (numit şi veteranul).

     Sunt cazaţi sub pază la vila Nababului, fără internet, cu oameni care să-i servească şi un comisar pensionat Giovanni Nolte, care îi ajută cu cercetările. Li se dă un dosar al cercetărilor făcute de poliţie în cazul morţii Mariei Grapponi, poze, declaraţii ale celor care au găsit-o, ale prietenilor, fără ca misterul morţii ei să fi fost elucidat.

    Nicodim Ropotan, veteranul cum îi spun colegii, un scriitor în vârstă, ciufut, intolerant, acaparează discuţiile oriunde se duce, bea şi se ceartă cu oricine îndrăzneşte să-l critice, descris ca “promotorul romanului psihologizant”, prezent şi în manuale, declară că nu scrie pe laptop ca atare i se aduce o secretară.

    Laura Mogan, replica feminină a veteranului, încă tânără, cam urăţică, dar cu “un verb nebun şi o vervă neobosită” care o fac să fie primită, dar şi temută în toate cercurile. Nu se dă în lături de la nimic, se împrieteneşte cu Eloisa, soţia lui George pe care îl consideră un rival (până la urmă îi fură de pe laptop manuscrisul unui român început la Bucureşti cu mafia italiană), încearcă chiar să se culce cu el.

     George Visinescu, povestitorul, urma să ia parte la Salonul Internaţional de carte ediţia 2013, unde se lansa traducerea în italiană a unui roman de-al său. Nu-i place să participe la discuţii, interviuri, dezbateri, reuniuni, dar Eloisa (soţia lui pe care o iubea) adoră să fie văzută la braţul lui în astfel de locuri aşa că-i face pe plac. Tot datorită ei ajunsese implicat în acest proiect.

      Giovanni Nolte, comisarul pensionat care cercetase cazul Mariei, se află la vilă pentru a da lămuriri la dosar dacă i se cereau, dar mai face şi mici cercetări sperând că până la urmă va reuşi să rezolve cazul.

      Şi începe nebunia…Secretara lui Ropotan dispare şi este înlocuită de o nouă secretară care ajunge şi în pat cu scriitorul, acesta  în final, după ce renunţă la concurs, moare în timpul unei partide de sex. George este aproape otrăvit la o cină şi până să-şi revină, Laura îi fură manuscrisul romanului. Dar George are o nouă idee şi introduce mafia românească, despre care auzise că ar opera şi în Italia, în romanul său.

     Lucrurile se precipită, are loc concursul, se află şi cine a omorât-o pe Maria Grapponi, lucrurile au un deznodământ de-a dreptul surprinzător. Dar pentru a afla citiţi cartea.

     Găsiţi în ea frânturi din viaţa de zi cu zi, rivalităţi între scriitori, gelozii între femei, rivalităţi în poliţie, rivalităţi între bogătaşi, clanuri mafiote italieni şi români, vendete vechi de 100 de ani.

     Eu vă mai spun doar că, romanul este scris într-un stil antrenant, incitant şi chiar amuzant, cu un umor fin.

   Nu degeaba George Arion afirmă ”Excelenta proză pe care o scrie Stelian Ţurlea e o mărturie exactă, credibilă despre anii noştri”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi poliţiste