Înfrigurare – Ioana Rodica Dumitru – Editura Petale Scrise – recenzie
Înfrigurare – Ioana Rodica Dumitru – Editura Petale Scrise – recenzie
Titlu: Înfrigurare
Autor: Ioana Rodica Dumitru
Editura: Editura Petale Scrise
An apariție: 2024
Nr. de pagini: 138
Gen: poezii
Nu am prea multe în comun cu Ioana Rodica Dumitru, și totuși, judecând după cât de mult mi-a plăcut poezia ei, s-ar putea să avem multe în comun până la urmă. Ea este, cu siguranță, o poetă talentată, dar dincolo de asta, este un suflet frumos, sensibil, care a îndurat multe – cel puțin asta am dedus eu – și totuși găsește în continuare frumusețea în lumea din jurul ei.
Am pornit la drum flămândă
De-aventură și suspans.
Mi-am luat ochelari de soare
Și trei zile în avans
Ca să explorez în tihnă
Munţi, păduri și defilee,
Să străbat noi orizonturi
Și să scap de cefalee,
Să gust viaţa-n zori de rouă,
Să rămân fără benzină…
Mai bogată sunt în tenişi
(N-am nevoie de mașină)
Doar o hartă-n amintire
Şi norocul — G.P.S.
Când cutreier-n lumea largă
Nu m-atinge niciun stres.
Găsesc poezia ei accesibilă și ușor de înțeles, proaspătă, creativă, profundă și extravagantă într-un mod foarte artistic. Cuvintele ei pătrund, iar ritmul limbajului ei îi oferă cititorului asigurarea că va fi încântat de ceea ce va experimenta. Ioana Rodica Dumitru găsește inspirație peste tot. Poeziile ei trăiesc în mod viu întristarea și suferința, eșecul, singurătatea și fragilitatea, dar și iubirea neîmpărtășită.
Vorbesc cu omul din oglindă,
Cel care ieri perfect zâmbea,
Dar sub a cărui piele albă
Depresia prea crunt zăcea.
Poeziile ei te invită într-o lume la care ne gândim cu toții, dar deseori ezităm să o spunem cu voce tare. Însă ea face asta cu meșteșug și frumusețe. Te aruncă în realitatea crudă a vieții și te îndemână să îți schimbi mentalitatea.
Eu mi-s mie fortăreață: cine-s eu stă între ziduri,
Sunt o ială prea hapsână printre alte mii de mituri,
Nu mă ştiţi de ieri, de astăzi iar de mâine – mai deloc.
Din esența primordială, mă desprind şi mă disloc.
Nu sunt geniul din penumbră, cum greșit prea mulți ar crede,
Sunt eșecul din trecut și speranţa ce se vede,
Sunt o rază-a unui astru prea stingher şi prea departe;
Din Eterna Zăbovire mă separ… şi sunt o parte.
Versurile m-au răscolit și m-au făcut să simt o serie de sentimente învălmășite, fiecare dintre ele zgândărind câte o altă părticică din mine. Am parcurs volumul de poezii ,,Înfrigurare” într-un timp destul de scurt, dar mesajul poeziilor a avut o încărcătură emoțională foarte mare, făcându-mă să mă gândesc ore întregi la el. A scris cu sufletul și din suflet, făcându-mi cunoștință cu lumina și dragostea, dar și cu întunericul. Anumite poezii, precum Reflexie, Autoportret, Mamă, Iartă-mă, Eșec, S-au stins poeții și e jale…, Orice singurătate (are singuratarea ei), Cântarea semilunii, Voi sosi cât mai curând, (auto) invitație, Nemărginit, Vindecare, mi-au plăcut foarte mult și le-am recitit pentru a le simți și mai bine gustul.
Au fost câteva poezii în care m-am regăsit (Reflexie, Autoportret), am plâns la anumite versuri, din cauza că mi-au adus aminte de trecut sau de ceea ce trăiesc în prezent, iar poezia Mamă (Tu ești cuvântul prin care Dumnezeu a vorbit cu îngerii) m-a răscolit sufletește, m-a făcut să simt o profundă binecuvântare că (încă) o mai am alături de mine pe cea care mi-a dat viață, mi-a oferit dragoste, sprijin (e stâlpul meu de rezistență)… TOTUL.
Mamă,
aș vrea să îţi sărut
rănile pe care Timpul
le-a lăsat ca cicatrici pe pielea ta
îmbălsămată cu suspin şi dor
de-o primăvară ce ne-ar salva pe toți
de la pieire
Mamă,
Tu eşti cuvântul prin care
Dumnezeu a vorbit cu îngerii
să îl rostească atunci când din pântec
s-au desprins fără de aripi,
căci o iubire ca a ta
e suficientă
şi nemărginit de sfântă
să fie liantul dintre cele două lumi
la capătul cărora ne vom regăsi
negreșit
Dacă nu ai citit nicio altă carte de poezie anul acesta, ți-o recomand pe aceasta. ,,Înfrigurare” este o adevărată bijuterie. Este o călătorie pe care m-am simțit privilegiată să o fac.
,,Cred că cea mai sublimă formă pe care dragostea o poate îmbrăca este poezia: versul are puterea de a transforma efemeritatea ființei umane în eternitatea unui sentiment.
Îmi place să fiu ludică în dragoste şi tragică în moarte: iubim până murim și murim iubind…” – Autoarea
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti
