„Vezi tu, James, ura poate fi uneori un combustibil la fel de puternic precum iubirea.”

Eugen Ovidiu Chirovici

Cartea Secretelor | Eugen Ovidiu Chirovici | Editura Rao | recenzie

Cartea Secretelor 

Eugen Ovidiu Chirovici

Titlul original: Bad Blood

Editura: Rao

Biblioteca Rao

Anul apariţiei: 2018

Traducere din limba engleză de: Irina Bandrabur prin Graal Soft

Număr pagini: 282

Gen: Mister, Thriller psihologic

Cotație Goodreads: 3,58

   Eugen Ovidiu Chirovici – Bad Blood

   Când m-am apucat de „Cartea secretelor”, habar nu aveam că este varianta îmbunătățită a altui roman al autorului, „O amintire de la Paris”, pe care de altfel, îl am în bibliotecă, (deocamdată) necitit.

   Nu degeaba „Cartea secretelor” și „Cartea oglinzilor se aseamănă în privința titlului și a copertei. Stilul și construcția sub formă de triptic, poveste în poveste, sunt alte puncte comune.

   James Cobb, un psihiatru cunoscut, este abordat în urma unei conferințe de milionarul Joshua Fleisher. Acesta îi cere ajutorul de specialitate cu scopul de a recupera prin hipnoză anumite amintiri uitate, în schimbul unui onorariu neobișnuit de mare. Omul suferă de o boală incurabilă, este pe moarte și nu vrea să părăsească această lume fără a ști dacă a comis sau nu o crimă.

   Și așa își începe povestea: în urmă cu 40 de ani, el și prietenul lui cel mai bun, Abe Hale, s-au îndrăgostit de aceeași femeie, o franțuzoaică pe nume Simone. Partea aceea din acțiune se petrece la Paris, orașul iubirii, al luminilor, orașul cu o atmosferă anume.

„Locuia într-o clădire veche din Rue de Rome, nu departe de Champs-Élysées. Camerele erau ca niște cutii de chibrituri și trebuia să ai grijă să nu te lovești cu capul de tavan când te ridicai din pat. Aici, noi venerăm dimensiunile mari: case mari, paturi mari, sticle mari de Coca-Cola și pungi mari de floricele de porumb. La Paris, mărimea casei în care locuiai conta mai puțin decât zona în care aceasta se afla.”

„Însă el pregătise o listă lungă de locuri pe care trebuia să le vizitez și o săptămână mi-am tocit tălpile plimbându-mă prin Montmartre, Montparnasse, Faubourg Saint-Germain și Faubourg Saint-Honoré. Mereu am fost pasionat de artă, iar Luvrul mi-a tăiat răsuflarea.”

Eugen Ovidiu Chirovici

   Ceva oribil s-a întâmplat atunci. Simone a fost ucisă, iar Joshua nu își poate aminti dacă el, prietenul său sau altcineva a fost autorul crimei. Totul este confuz și speră că ședințele de hipnoză îl vor ajuta să afle adevărul.

   Deși a semnat un contract de confidențialitate, James se implică din ce în ce mai mult în această poveste, investigând-o pe cont propriu. Găsește mai multe piste, jurnale ale unor persoane oarecum martore la cele întâmplate.

Mi-am amintit ce-mi spusese Julie odată: „Ai ales cea mai periculoasă profesie din lume. Într-o zi, în timp ce vei scormoni prin locurile acelea întunecate, vei întâlni un monstru care te va înghiți cât ai zice pește, înainte măcar să-ți dai seama ce se întâmplă. Dacă aș fi un vânător de coșmaruri, ca tine, aș încerca să fiu mai atentă.”

   La scurt timp, aflăm că alegerea lui Cobb pentru această „misiune” nu este întâmplătoare: psihiatrul a trecut printr-o experiență asemănătoare cu una dintre paciente, care s-a sinucis după ce au trăit o poveste de dragoste.

   Cel mai interesant mi s-a părut modul în care aceeași poveste este spusă dintr-un unghi diferit. Versiunile personajelor sunt diferite, dar în mod surprinzător, fiecare te convinge. De fapt, acesta este mecanismul central din „Cartea secretelor” și „Cartea oglinzilor”: modul în care povestea diferă, în funcție de percepția fiecăruia. Până la urmă, nu mai știi ce și pe cine să crezi.

Romanul este construit astfel încât să se păstreze misterul până la final, cititorul este condus pe piste false, titlul fiind ales pe măsură.

   Totuși, aș fi dorit personaje mai bine construite. Cel mai bine conturat este Abe Hale și totodată, contradictoriu, descrierea sa variind mult în funcție de percepția fiecărei persoane. Pe Joshua, deși aparent este personajul central, îl simt cel mai departe și sumar construit. Valabil și pentru Simone, îi simți „doar umbra”.

   Mi s-au părut delicioase referirile la „The Shining”, remarcate ușor de orice cunoscător. De fapt, „Sanitarium”, scris de E.O. Chirovici, seamănă ciudat de mult cu „The Shining”, atât de mult încât tind să cred că s-a intenționat o parodie.

„Și, desigur, mai este și povestea acelor fetițe gemene, hăcuite cu toporul de tatăl lor nebun…

L-am privit mirat.

– Care gemene?

– Glumesc, a spus el, râzând. Mi-am adus aminte de un film vechi, cu Jack Nicholson, The Shining, despre un hotel din munți.

– L-am văzut, este un film foarte bun, i-am spus și am semnat nota de plată. Ne vedem mai târziu, la revedere.”

Despre autor:

   Eugen Ovidiu Chirovici este un scriitor român, profesia de bază fiind cea de economist. Cărţi publicate: „Cartea oglinzilor”, „Sanitarium”, „Pulbere neagră”, „Hoodoo Creek”, „Voodoo”, „Cine a ucis-o pe Nora Jones?”, „O amintire de la Paris” (varianta inițială a romanului de față).

Recenzii cărţi Eugen Ovidiu Chirovici

Cartea Cartea Secretelor, de Eugen Ovidiu Chirovici poate fi comandată de pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi thriller

 

 

 

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

25 COMMENTS

  1. Am Cartea Oglinzilor. Sigur ca vreau si Cartea Secretelor. Foarte faină recenzie, Sorina. Multumim de recomandare

    • Asa e! Chiar citeam un interviu cu dansul si spunea ca este publicat si apreciat in strainatate, iar in Romania nimeni nu-l felicita. Bine, asta e poveste veche, de acum cativa ani. S-a impus bine si in tara noastra.

  2. Eram tare curioasa de carte si tot asteptam sa vad ce impresii ai. Imi place subiectul si sigur are cate putin din fiecare. Cine ar fi crezut ca va ajunge de neoprit? Sa ne tot mandrim ca este roman.

    • Multumesc, Arci! Pai da, clar nu poate lipsi! Mai ales ca de la tine stiu de Cartea Oglinzilor 🙂

  3. Din cate stiu, autorul este foarte apreciat. Am asistat la o discutie mama-fiu adolescent intr-o librarie. Mama i-a cumparat baiatului “Cartea oglinzilor”, incantata peste masura; era prima carte pe care si-o dorea copilul ei in cei 17 ani de viata.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.