Anihilare, de Jeff VanderMeer – Editura Nemira – recenzie
Anihilare
Jeff VanderMeer
Editura Nemira
Colecția Armada
Data publicării în limba română: 2020
Titlul original: Anihilation (2014)
Traducere: Bogdan Perdivară
Număr de pagini: 208
Premiul Nebula
Anihilare de Jeff VanderMeer – Finalist Locus.
Pentru fanii SF, romanul Anihilare este o variațiune New Weird pe teme abordate deja perfect în capodopere ale genului ca Picnic la marginea drumului sau Solaris, adică o reflexie literară care trebuie neapărat explorată.
Patru femei, antrenate și instruite de agenția guvernamentală secretă Southern Reach, s-au oferit voluntare pentru a douăsprezecea expediție de cercetare în zona carantinată Aria X. Psihologul, antropologul, topograful și biologul încearcă să descopere misterele unui teritoriu abandonat, în care tehnologia și legile normale ale naturii nu mai funcționează și unde toate echipele trimise până atunci au dispărut. Ori s-au întors, după o vreme, într-un soi de stare zombată.
Au fost selectate pe baza criteriului de diversitate față de misiunile anterioare, în ideea de a se încerca diferite variabile în contactul cu necunoscutul. Nu au ajuns să socializeze, nu-și spun pe nume, sunt definite doar de specializările lor complementare.
Vocea naratoare aparține biologului, prin prisma viziunii ei este descoperită stranietatea dezolantă de dincolo de bariera Ariei X, un loc din spațiu care se lărgește tot mai mult, ce nu mai pare din această lume, care are propriile reguli de a transforma totul în altceva, insuflând viață sau poate doar extrăgând-o din proiecții ce-au rămas fals animate.
Într-un univers cvasi-oniric, al subiectivismului pur, cititorul nu poate decât să preia empatic perspectiva protagonistei care utilizează persoana întâi și să încerce să o compare cu a celorlalte membre ale echipei, în momentele dialogurilor sau contrazicerilor.
Totul este pus în discuție: percepția corectă a simțurilor, datele științifice, scopurile și obiectivele comune, propriile gânduri, orice umbră de intuiție…
După ce și-a lăsat în urmă numele și identitatea, biologul se confruntă cu forme de viață și fenomene inexplicabile care depășesc cea mai înclinată spre horror imaginație, dar și cu povestea anterioară/paralelă a soțului ei, fost explorator al Ariei X. Amintirile pe care fiecare le-a adus cu sine sunt la fel de periculoase ca lumea malformată ce trebuie studiată…
Anihilare este doar primul volum al trilogiei Southern Reach, astfel încât își permite să nu rezolve – momentan – niciunul dintre numeroasele mistere pe care le deschide.
Suspiciunea pentru cauza apariției Ariei X balansează la fel de tulburător între un contraatac al naturii agresate de om și un contact extraterestru inter-dimensional ce ignoră de fapt omenirea, producând doar mini-reacții la diferiți stimuli, fără să observe cineva efectul dezastruos pe care acestea îl au pentru ființele neînsemnate din dimensiunea locală.
Un roman ca o imersiune conștientă într-un coșmar luxuriant, enigmatic și claustrofobic.
Feeria sa angoasantă este accentuată în ecranizarea de pe Netflix a cărții, filmul devenind altceva decât povestea care l-a inspirat. Merită parcurse ambele perspective artistice de oglindire a aceleași iraționalități hipnotice.
Jeff VanderMeer s-a născut în Pennsylvania, dar și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Insulele Fiji, unde părinții săi au lucrat pentru Peace Corps. Acest lucru și călătoriile timpurii în Africa, Europa și Asia au avut o mare influență asupra operei lui. Romanul Annihilation / Anihilare a câștigat premiile Nebula și Shirley Jackson, a fost tradus în 35 de limbi și a fost transpus cinematografic de Paramount Pictures, în regia lui Alex Garland, cu Natalie Portman în rolul principal.
Cartea o găsiți pe site-ul Editura Nemira
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărți SF
Sursa foto: IMDb
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
13 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Daca e SF e Marius.Frumoasa recenzia dar cartea e cam SF pentru mine.
Multumesc, Arci! 🙂 Acum SF-ul distopic e noua realitate. 😛 Trebuie sa trecem cartile cu virusi si carantinari la subiecte actuale. 😀
Cred ca mi-ar plăcea si mie cartea asta. Recenzia sigur mi-a placut. Bravo, Marius!
Multumesc, Veronik! 😀
Am ramas atat de in urma cu SF-ul… Crezi ca ar putea fi si pe gustul meu, Marius?
Felicitari pentru recenzie!
Merci, Alina! 🙂 Cand simti nevoia si de un pic de fior horror, ar fi perfect. 😀
Multumim pentru impresii, Marius!
Cu drag! 🙂
Felicitari pentru recenzie! Suna bine, dar cam prea SF pt mine.
Meci, Sorina! 🙂
Merci era, meciurile sunt interzise. 😀
Felicitări pentru recenzie, Marius! Mi-ar plăcea să citesc cartea, îmi plac distopiile.
Multumesc, Ro! 🙂 E una dintre cartile genului foarte reusite. 🙂