Azgad, de Andra E. Dragomir – Libris Editorial- recenzie

Azgad de Andra E. Dragomir

Editura: Libris Editorial

An apariție: 2019

Număr pagini: 452

Gen: fantasy

  Azgad de Andra E. Dragomir fantasy.

  Mi-am dorit să citesc această carte încă de când am văzut-o pe Libris. Coperta superbă și descrierea îmbietoare m-au făcut să reacționez precum un copilaș care intră pentru prima oară într-o cofetărie. Iar atunci când un exemplar a ajuns în posesia mea, am început să-l parcurg cu mare interes și fără să-mi întrerup o clipă lectura.

  Cu toate că povestea mi s-a părut puțin forțată pe alocuri, am fost foarte încântată de complexitatea universului creat de autoare, de accentul pus pe latura romantică, de dialogul suculent dintre personaje, dar și de scenariul îndrăzneț. E drept că ideea nu este una originală – nici nu mă așteptam la așa ceva, mai ales că în ziua de azi nimic nu mai poate fi original, dar mi-a plăcut atmosfera magică ce amintește vag de Stăpânul Inelelor (se vede că autoarea este, ca și mine, o fană a lui J.R.R.Tolkien, părintele fantasyului modern), silfii ei fiind asemănători cu elfii celebrului autor. Per total, pot spune că este un roman promițător și surprinzător de bun pentru un debut literar.

,,Toți ne vor cunoaşte, ne vor urî sau ne vor iubi. Vor citi despre noi sau vor auzi de la alții, căci asemenea poveşti ne clădesc copilăria, ne călăuzesc adolescența şi ne încântă până la sfârşitul vieții. Asemenea povești nu se uită niciodată, iar cei care nu le cunosc nu vor şti cine sunt cu adevărat şi nu vor şti ce alte lumi nebănuite se ascund după colț. Ei trebuie să ne cunoască, dar nu pentru că doar noi avem nevoie de ei, ci şi pentru că ei au nevoie de noi, de noi toți. Într-o lume în care suntem sortiți să fim singuri, avem mare nevoie unii de alții.”

     Azgad este o poveste fascinantă, complexă și densă, care îi poartă pe cititori într-o lume fantastică, plină de intrigi, comploturi, aventuri periculoase și iubiri înflăcărate. Romanul este o combinație de romantism, fantezie și mitologie, fiind încărcat de scene dramatice, lupte pentru supremație, trădări, manipulări, creaturi întunecate menite să ucidă, bătălii epice și întorsături de situație neașteptate. Totuși, cartea ne oferă numeroase momente romantice și replici pline de umor. 

,,Tărâmul Galadorn, odată cel mai sigur și pașnic loc, a devenit acum îmbibat de sângele celor pe care acesta trebuia să-i protejeze. Dușmani la tot pasul, legături de sânge distruse și dorința nemărginită de putere aduc în atenția cititorului o lume abia creată. O profeție ce pune pe jar întregul regat, personaje dornice de răzbunare, dar și creaturi menite să ucidă tot în calea lor pentru obiective mârșave fac din AZGAD o poveste unde nici eroii principali nu sunt scutiți de moarte și se confruntă cu diverse obstacole împotriva voinței lor.”

  Poate că unii cititori vor fi descumpăniți de faptul că povestea e mult prea romanțată, dar pe mine tocmai acest aspect m-a încântat peste măsură. Practic, asistăm la o incitantă și aparent imposibilă poveste de dragoste între Caladwen, o silfă de pământ, și Castiel, fiu al regelui Valindeemah, prinț al ținutului Azgad, silf nobil și Element de aer.

   Cu mult timp în urmă, lui Castiel i s-a spus că ei sunt sortiți unul altuia și că vor fi împreună până la sfârșitul lumii, doar că există o problemă. Pe lângă faptul că ea are dubii cu privire la această profeție, lui Caladwen îi este frică să se îndrăgostească de prinț, pentru că se crede o biată silfă de pămant ce nu se putea ridica la statutul cerințelor regale ale lui Castiel. Pe lângă asta, mai erau și regii, părinții lui, care probabil că nu le-ar da niciodată binecuvântarea. Dar toate aceste lucruri nu o împiedică pe Caladwen să se îndrăgostească iremediabil de Castiel. Cei doi împărtășesc ,,momente frumoase: primul lor sărut, urmat de un dans în lumina lunii, sau schimbul de pandantive dintre cei doi, precum și momente mai tensionate ca atunci când peste Castiel s-a aruncat o vrajă puternică pentru a o uita pe frumoasa Caladwen”.

,,Întreg trupul îmi ardea. Îmi mângâia fața cu mişcări lente și se apropia de ea tot mai mult. Mi-am încleştat mâinile după gâtul său și i-am sărit în brațe. Spatele meu era împins şi mai tare în perete şi am început să-i simt pieptul bine lucrat ce se întrezărea prin cămaşa subţire de noapte. Mi-am înclinat capul puțin într-o parte şi el mi-l atinse cu buzele sale moi. Mă privea atent în ochi, până când eu i-am închis pe ai mei, lăsându-mă călăuzită doar de instinct. Îl simțeam din ce în ce mai aproape de mine, de trupul meu, dar şi de sufletul meu, acolo unde el a ajuns deja, înainte ca toate lucrurile astea să se întâmple.”

  Povestea de dragoste dintre Caladwen și Castiel este incitantă și, totodată, plină de umor, duelul lor verbal făcând deliciul cărții.

,,Era însuși „măritul” prinț al neamului silfesc, care părea să se îngrijească de soarta unei biete şi umile servitoare. Foarte drăguț din partea ta, Castiel, aproape că m-au năpădit lacrimile de câtă milă şi afecțiune poate manifesta un prinț față de supuşii săi. Foarte clasic, aproape că te-am crezut, să ştii! Data viitoare când o să mai încerci asta, clar o să sar imediat în brațele tale şi o să-ți mulțumesc pentru că îmi porți de grijă, ce să zic…”

  Nu doar latura romantică a cărții m-a încântat, ci și universul creat de autoare. Am apreciat faptul că a fost atentă la detalii, decorul fiind suficient de migălos conceput încât să mă determine să îmi imaginez lumea ei fantastică. În prolog, aflăm că la început nu a fost nimic, doar duhuri. Acestea se numeau silfide și erau împărțite în cele patru elemente: aer, apă, pământ și foc, chiar dacă erau specifice aerului, deoarece erau duhuri. Ele au decis să creeze o lume a lor numită Galadorn, după care să ia o formă umană pentru a se bucura de tot ce creaseră, devenind astfel nişte creaturi asemănătoare cu elfii numite silfi. Aceștia aveau o sferă de cristal ce ținea unite toate cele patru elemente și era păzită de cei mai înțelepți și puternici dintre ei: silfii aerului, în oraşul lor de pe Muntele Înalt, din Galidor. Doi dintre aceştia au fost singurii care nu și-au dorit să renunțe la puterile magice după forma nouă pe care au luat-o, ceea ce a însemnat că erau cei mai puternici dintre silfii aerului, devenind regi. Astfel, sfera de cristal a rămas în grija lor pentru a fi protejată. Ceilalți însă au renunțat la o mare parte din putere pentru a trăi bucurându-se de acea lume fără magie pe care o creaseră, dar încă mai aveau câteva din calitățile specifice fiecărui Element. Silfii principali aveau câte un conducător ce trebuia să se stabilească în urma câștigării unor probe specifice fiecăruia dintre aceştia și doar liderii aveau dreptul de a se numi Element, restul îi deveneau ajutoare.

  Acțiunea romanului are loc într-o perioadă în care se fac pregătirile pentru ,,Marea Întrecere”. Silfii sunt într-o permanentă agitație din cauza probelor ce aveau să urmeze, pentru că în curând se va afla cine va fi conducătorul fiecărei categorii și singurul care se putea numi Element. Castiel luptă să devină Element al aerului, încercând astfel să nu-și dezamăgească familia, dar pe lângă el mai erau și alții care probabil că erau mai încrezători în forțele proprii, sau doar puțin mai optimiști. Printre aceștia se află și Caladwen, silfă de pămant a cărei dorință arzătoare de conducere îl face invidios până și pe fratele ei mai mare, Caldelan.

,,- Dar asta înseamnă să fii Element, Caladwen, să lupţi și să-ți aperi poporul până ce ultima picătură de sânge se va scurge din tine, până ce ultimul os din corpul tău se va rupe!”

  Părinții lor, temându-se să nu fie răniți, sau mai rău, că nu o să se mai întoarcă niciodată acasă, le-au interzis să participe la probe, dar până la urmă au înțeles cât de mult își doreau să câștige titlul de Element. Însă, ceea ce nu știu ei e că, între cei doi frați există o competiție acerbă, Caldelan fiind în stare de orice ca să câștige probele, iar lui Caladwen nu-i rămâne altceva de făcut decât să spere că nu va fi ucisă chiar de propriul frate.

,,Eu nu eram ca fratele meu! Eu nu aveam noroc, ci tot ceea ce mi se întâmplă era pentru că eu am făcut asta. Nu aveam ocazii să profit din plin de ele, ci eu mi le creasem. Eu nu aveam dorințe pe care să mi le îndeplinesc, ci doar scopuri pe care să le duc la bun sfârşit. Eu nu eram ca el şi nici el nu era ca mine. Noi eram frați, dar de fapt nu ştiam nimic unul despre celălalt.”

  Pe lângă problemele pe care le are cu fratele ei, Caladwen mai are de descifrat un mic mister: de ce prințul Castiel, cauzatorul de conflicte și generatorul de bârfe, îi acordă  atât de multă atenție, când poate foarte bine să se orienteze spre alte silfe mult mai frumoase decât ea. Suspicioasă de fel, își pune întrebarea dacă nu cumva face asta pentru că e de partea fratelui ei și că încercă să îl ajute să câștige, distrăgându-i atenția. Orice e posibil când vine vorba de Castiel!

,,Ceva sigur nu este în regulă. Este posibil ca cineva să vrea mai mult decât să mă facă să pierd pur și simplu probele? Este posibil ca cineva să vrea cu adevărat să mă… ucidă? Gândul acela mă îngrozea și mi-am scuturat rapid capul, în speranța că va dispărea. Dar oare cine? M-am răsucit apoi de câteva ori și am adormit cu acele întrebări înspăimântătoare în minte. Cine îmi este cel mai mare duşman? Cine ar câștiga cel mai mult în urma morții mele? Cine vrea să mă ucidă?!”

  Pericolul se abate asupra lui Caladwen pe timpul celei de-a două probe, cea a curajului, când era să fie prăjită de vie de un ditamai dragonul și făcută ferfeniță de o creatură mistică, un gul (o creatură a întunericului), aparent inexistentă care, din câte se pare, era cât se poate de reală. Asta e semn că profeția se va împlini, în Galadorn va fi război. Însă, până atunci, probele trebuie duse la bun sfârșit. Au nevoie să știe ce silfi vor deveni Elemente, ca să depună jurământul că vor apăra Gladornul până la ultima suflare și că nu se vor alia cu dușmanul. Dar de ce dintre toți silfii care participau la probe a fost numai ea atacată? De ce își îndreaptă Castiel atenția spre o altă silfă dacă știe că Caladwen îi este sortită? Este el un trădător? Îl va ierta Caladwen? Cine este dușmanul din umbră, cel care declanșează războiul?

    Aceasta a fost povestea silfilor de pe meleagurile unde au avut loc bătălii epice și întorsături de situație neaşteptate, unde au avut loc trădări şi am pierdut prieteni dragi, dar unde am învățat că dragostea, unitatea și bunătatea au reprezentat motive de sacrificiu, dar și de speranță, până în ultimul moment. Aici se termină povestea celor care au scris istorie, aici se termină „Azgad”.

Cartea Azgad, de Andra E. Dragomir o găsiți pe site-ul Libris

Recenzii cărți fantasy

Azgad de Andra E. Dragomir – Libris Editorial – review