Biroul de la Vatican de Johan Ickx – Papa Pius al XII-lea și evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – Editură Rao – recenzie
Biroul de la Vatican, de Johan Ickx – Papa Pius al XII-lea și evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – Editură Rao – recenzie
Biroul de la Vatican
Papa Pius al XII-lea și evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Autor: Johan Ickx
Editură: Rao
Nr de pagini: 448
An apariție: 2021
Am fost sceptică cu privire la această carte, dar s-a dovedit cât se poate de interesantă. Am auzit foarte multe critici în legătură cu Papa și cel De-al Doilea Război Mondial. Lumea consideră că Biserica Catolică nu a făcut prea multe în vederea opririi regimului nazist și în vederea oferirii ajutorului pentru comunitatea evreiască.
Papa și consilierii săi au fost acuzați de mai multe ori, de faptul că au fost pasivi cu privire la atrocitățile comise de naziști împotriva poporului nazist. Și mai mult, s-a spus că au fost destul preoți catolici, simpatizanți ai regimului.
„În ianuarie 1964, la încheierea primei sale vizite internaționale în Iordania și Israel, papa Paul al VI-lea a reacționat la acuzațiile aduse lui Pius al XII-lea și aproape că a declanșat astfel un incident diplomatic.„
Din păcate, opinia publică era destul de convinsă de felul în care se petrecuseră toate faptele și Sfântul Scaun nu era văzut prea bine. Sigur că atunci când oamenii sunt siguri că au înțeles adevărul, este greu să le schimbi opinia, chiar și cu dovezi.
Imediat după sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial, Papa Pius era văzut ca un salvator al Romei, dar după aceea lucrurile s-au schimbat, iar acuzațiile au început să curgă. De ce, totuși? A dat papa dovadă de pasivitate în fața tiraniei naziste? Sau pur și simplu a făcut ceea ce a putut din poziția pe care o ocupa?
Într-o încercare se a face ceva mai multă lumină, în martie 2020, papa Francisc a hotărât să deschidă pentru cercetători arhivele pontificale din acea perioadă, în vederea studierii poziției acestuia și a Bisericii Catolice față de nazism.
Astfel s-a născut această carte, plină de povești umane care nu aduc mai aproape de atitudinea Vaticanului din acea perioadă. Nu este vorba doar despre Papa Pius, ci și despre consilierii lui cei mai apropiați și de experții săi în diplomație.
Sunt sigură, că în perioada aceea, toată lumea trebuia să calce pe vârfuri, cu mare atenție, dacă voiau să vină în ajutorul oamenilor care aveau atât nevoie de el. De asemenea cred că realitatea este mult mai amplă și mai complicată, decât poate fi prezentată într-o carte, dar măcar aflăm câteva detalii și din perspectiva celor acuzați.
Nu prea mare mi-a fost mirarea când am dat peste probleme din România, informații despre conducerile de atunci, atât a statului cât și a bisericilor, cu privire la problemele pe care le înfrunta comunitatea evreiască.
Sigur că se vorbește și despre pretențiile autorităților germane, extrem de atente la politicile celorlalte state, printre care și cel român. Poate că această problemă este departe de a fi clarificată, dar deschiderea arhivelor catolice a fost un pas înainte și sunt sigură că vor apărea tot mai multe informații despre acest subiect, de la toate părțile implicate.
Oricum, personal, trebuie să recunosc că a fost vorba despre o lectură cât se poate de interesantă, la care am să mai revin pentru câteva nelămuriri apărute între timp, mai ales în legătură cu întâmplările petrecute pe teritoriul nostru.
„Guvernul român acceptase ca un număr considerabil de copii evrei să treacă de aici spre Palestina, dar se pare că autoritățile germane se opun. Trei copii care călătoreau cu ceilalți fuseseră deja opriți la granița bulgaro-turcă. Rabinul Șafran m-a sfătuit să-i scriu delegatului apostolic la Sofia, ca să-i protejeze într-un fel sau altul.„
Mulțumesc pentru recenzie!