Asculta-ti gandul si implineste-ti visele de Ionut Caragea

Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele de Ionuț Caragea

    Editura eLitera a publicat anul acesta, la 30 ianuarie 2016, romanul “Ascultă-ţi  gândul şi împlineşte-ţi visele” semnat de scriitorul româno-canadian, Ionuţ Caragea. Cartea este o apariţie editorială foarte reuşită. Coperta este creaţia lui Leo Orman şi are ca ilustraţie o fotografie din Montreal-vedere din Hampstead Tower, etajul 22-care aparţine chiar scriitorului Ionuţ Caragea. Lectura cărţii ne face să înţelegem mai bine semnificaţia acestei fotografii. Este vorba de imaginea oraşului fotografiată de la fereastra locuinţei sale din Montreal, locul în care s-a descoperit ca poet, locul de unde au pornit în lume primele sale creaţii literare. Ultima copertă are două texte referitoare la roman, dar şi la autor, primul îi aparţine chiar lui Ionuţ Caragea iar cel de al doilea criticului literar Al. Cistelecan. Romanul este tipărit pe hârtie frumoasă, albă, de bună calitate, cu două tipuri de litere ce variază în funcţie de personajul care vorbeşte.  

    Autorul şi-a numit cartea “roman”, eu personal o consider, după o lectură în care entuziasmul şi curiozitatea mi-au crescut exponenţial la fiecare pagină, una dintre cele mai frumoase cărţi de amintiri pe care le-am citit până acum, şi mărturisesc că sunt pasionată de acest gen de literatură. De aceea ţin să precizez de la început că este o carte absolut cuceritoare în care cititorul retrăieşte alături de autor fiecare etapă a vieţii acestuia, aşa că ajungi să suferi alături de el, să te bucuri alături de el, să îl înţelegi de fiecare dată când se află singur, doar el şi Gândul lui şi extraordinara sa capacitate intuitivă pe creastă, obligat să facă o alegere decisivă.
    “Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele” nu este singura carte a acestui tânăr autor. Născut la 12 aprilie 1975 la Constanţa, el este de mai bine de un deceniu “poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme, promotor cultural şi textier de muzică românească”. În prezent locuieşte la Oradea după un periplu ce l-a dus de la Constanţa la Montreal în Canada unde a locuit şi muncit din 2003 până în 2011. În 2008 a devenit cetăţean canadian. Talentul de poet şi scriitor şi l-a descoperit în Canada. Aparţinând generaţiei tinere de mijloc ca să spunem aşa, a descoperit tainele şi imensele posibilităţi oferite de calculator şi de internet încă de la finele anilor 90 şi a ştiut să le folosească cu inteligenţă, ambiţie şi putere creatoare pentru exact ceea ce trebuie să fie menirea acestor extrordinare instrumente definitorii pentru noul mileniu: să adune oamenii, să-i ajute să se cunoască, să-i determine să comunice şi să le dea libertatea de exprimare. Nu degeaba poetul Ionuţ Caragea s-a numit “Poetul născut pe Google”. Şi-a lansat primul volum de poezii clasic, pe hârtie în anul 2006 la editura ŞTEF din Iaşi, un volum cu titlul “Delirium tremens”. Dar nu voi insista cu amănuntele biografice. Cartea de faţă, foarte bine alcătuită, începe cu o “Scurtă prezentare a autorului” în care sunt toate datele semnificative din viaţa şi creaţia acestuia. În acest mod simplu şi onest cititorul porneşte la drum după ce a făcut deja cunoştinţă cu autorul, dar şi personajul romanului. Urmează apoi în chip de cuvânt înainte un mic capitol intitulat “Divanul lui Caragea” aparţinând cunoscutului critic literar Al. Cistelecan. Titlul este extrem de subtil şi ne oferă un frumos joc de cuvinte. Divan sau judecată poate avea un domnitor, iar Caragea a fost numele unui domnitor de la începutul secolului XIX în Ţara Românească. Cuvântul divan în înţelesul său arhaic ne duce cu gândul şi la lucrarea domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir “Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea”.  În două cuvinte Al. Cistelecan ne-a oferit o imagine sugestivă a ceea ce este în fond cartea pe care o prefaţează. Urmează apoi o destul de scurtă, dar consistentă prezentare a scriitorului Ionuţ Caragea, a universului literar al acestuia, a locului special pe care noua carte îl ocupă în creaţia de până acum a acestuia.
    În clipă în care intrăm în lectura propriu zisă a cărţii, ne dăm seama şi de ce Al. Cistelecan foloseşte termenul de Divan. Ionuţ Caragea ne prezintă amintirile sale extrem de personale, sub forma unui dialog dintre scriitor şi Gândul său. De aici şi titlul primei părţi a romanului “Gândul meu: cum ai devenit poet?”. Partea a doua se intitulează “Gândul meu: Împlineşte-ţi visele”. Fiecare parte are câte cinci capitole clasice aş spune din moment ce fiecare are titlul lui definitoriu. Încheierea cărţii o reprezintă un ultim capitol intitulat “Un scurt Remember” care este un colaj de trei texte a trei autori diferiţi legate de diverse etape de creaţie ale autorului. Cei trei sunt George Filip, Dumitru Scorteanu şi Adrian Erbiceanu, toţi trei prieteni şi excelenţi colaboratori ai autorului pe care îi vom cunoaște de altfel în timpul lecturii.
    Aşa cum am mai spus povestea propriu zisă este un dialog între Gândul autorului şi el însuşi. Gândul întreabă, precizează, aduce aminte, iar scriitorul povesteşte, face aprecieri, adaugă amănunte semnificative. Din acest dialog cititorul află cine este Ionuţ Caragea şi cum a ajuns din absolvent al Facultăţii de Educaţie fizică şi sport şi jucător de rugby, poet, scriitor şi autor de aforisme. Mie mi-a plăcut în mod special tonul povestirii, sinceritatea amintirii, spiritul pozitiv de care te impregnezi ca cititor, capacitatea de a recrea din amintiri perioade din viaţa lui, dar şi din istoria noastră imediată sine ira et studio. Ionuţ Caragea nu caută vinovaţi pentru lucrurile mai puţin plăcute din viaţa lui şi nu dă vina pe ţară pentru că decide să emigreze. Nu a plecat în Canada să facă avere şi nici nu a făcut-o. Toate alegerile lui au un singur scop – cunoaşterea de sine, construirea personalităţii proprii. Este un poet inspirat, dar şi o minte bine organizată, ordonată, capabilă de disciplină atunci când este nevoie, şi mai ales capabilă să discearnă binele, frumosul, divinul, misterul, miracolul în tot ce-l înconjoară.
    Din povestea vieţii autorului până la 40 de ani, cititorul îşi dă seama că Ionuţ Caragea a trecut prin diverse crize existenţiale definitorii, cele mai importante fiind la 30 de ani şi la 40 de ani. De fiecare dată a ieşit întărit. La 30 de ani a descoperit poezia, la 40 de ani a descoperit chipul concret al fericirii personale.
    Citind cu nerăbdare fiecare capitol, mi-am amintit anii 80 cu toate neajunsurile lor, cu problemele de supravieţuire zilnică, dar care pentru copilul care era atunci Ionuţ doar anii dulci ai copilăriei la malul Mării Negre cu tatăl său în adevărate aventuri marine, sau în casa şi grădina bunicilor. Anii 90 deja deveniţi şi ei istorie pentru noi toţi, sunt excepţional redaţi. Eram atunci cu adevărat într-o tranziţie dureroasă şi generaţia lui Ionuţ Caragea care avea doar 15 ani în 1990, a avut cel mai mult de suferit din amestecul acela indigest de trecut la care se renunţă foarte greu şi de viitor care încă nu fusese definit. Urmează anii de după 2000 când foarte mulţi tineri, dar şi mai puţin tineri sunt atraşi de mirajul Occidentului devenit relativ accesibil. Descrierea anilor petrecuţi în Canada, pe care o putem numi a doua sa patrie, este absolut minunată. Şi cum cunosc destule persoane care au făcut aceeaşi alegere atraşi de imaginea de vis a arţarilor cu frunzele înroşite de toamna indiană, pot recunoaşte chiar un tipar al modului de adaptare a oricărui imigrant la şederea în această ţară. Canada va rămâne pentru totdeauna în biografia lui Ionuţ Caragea drept locul unde şi-a descoperit harul poetic şi unde a înţeles ce loc însemnat ocupă iubirea în viaţa sa. De fapt întorcerea în România a însemnat descoperirea iubirii. România înseamnă în acelaşi timp Nicoleta devenită soţia sa, iar acum înseamnă şi Ana Maria, fiica sa. În rest, graţie internetului, lumea este mai mult decât accesibilă şi larg deschisă explorării şi comunicării.
    Ionuţ Caragea reuşeşte în romanul său câteva portrete de neuitat. În primul rând cel al tatălui său, Florin Caragea, o glorie a generaţiei de aur a rugbiului românesc, dar şi un om serios, aşezat şi muncitor şi un tată excepţional pentru fiul său căruia ştie să-i ofere lecţii de viaţă simplu, concret fără dramatisme inutile. Destinul lui Florin Caragea este însă dramatic şi modul în care fiul său ştie să redea gradual acest dramatism este impresionant. Potretul mamei este realizat în linii simple, dar semnificative. Totul vorbeşte despre oameni obişnuiţi care se iubesc şi se respectă şi sunt gata să fie alături de cei pe care îi iubesc. La fel de frumoase sunt şi portretele bunicilor, dar şi a prietenilor pe care şi-i face mereu şi mereu de-a lungul anilor. Autorul pare să aibă de altfel vocaţia prieteniei. Şi evident portretele diverselor iubite pe care Ionuţ Caragea le-a avut în căutarea marii iubiri împărtăşite. Alexandra, Ioana, Catherine şi evident Nicoleta. Din toată povestirea bine ritmată de intervenţia Gândului şi de poeziile explicative, am înţeles că Ionuţ Caragea nu este ceea ce se cheamă un cuceritor în relaţiile sale sentimentale, ci un bărbat aşezat dornic să ofere protecţie şi o viaţă sigură şi îşi doreşte un suflet pe măsura propriului suflet cu care să poată comunica şi împărtăşi orice gând, orice trăire. Din fericire acest vis i se împlineşte.
    Foarte interesantă este prezenţa permanentă a poeziei de-a lungul lecturii. Ori de câte ori scriitorul simte nevoia unei explicaţii mai profunde apelează la poeziile lui care sunt mereu ecoul inspirat al diverselor momente din viaţă sa. Aceste poezii fac lectura şi mai atractivă, este un mixt de lectură, proză/poezie şi ajută să înţelegem locul pe care creaţia literară îl are în viaţa scriitorului.
    Dacă aş risca să fac o comparaţie cu o operă similară a unui poet foarte cunoscut, în minte îmi vine imediat numele lui Alfred du Vigny cu a sa „Confession d’un enfant du siècle”. Avem tot o biografie ascunsă într-un roman şi căutarea iubirii adevărate cu toate experienţele sale dramatice le apropie foarte mult. Ca să nu mai vorbim de faptul că ambii poeţi trăiesc din plin începutul unui nou secol care vine galopant cu alt mod de a înţelege lumea. Doar că mai norocos decât romanticul poet francez, Ionuţ Caragea a reuşit să descopere iubirea, să-şi găsească sufletul pereche şi prin această miraculoasă întâlnire, să redescopere patria părăsită:

    “prin femeia pe care o iubesc
    am redescoperit patria
    prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă
    şi am un viitor”...(p.199)

    În finalul romanului Ionuţ Caragea ne oferă un fel de concluzie la care a ajuns de-a lungul vieţii a cărei poveste ne-a oferit-o cu modestie şi deplină sinceritate: “În acest univers datoria oamenilor este să-şi caute sufletul pereche, dar nu prin uzura relaţiilor, ci prin revelaţia creaţiei artistice, singura care îi poate face compatibili cu cel mai înalt grad de înţelegere şi comunicare.”( p.191) Un aforism pe care l-am citit pe pagină de facebook a autorului întregeşte afirmaţia anterioară: ”Omul este o scânteie prinsă între două umbre: umbra celui care este şi umbra celui care a fost cândva”. Asta este şi scopul romanului “Ascultă-şi gândul şi împlineşte-ţi visele” să ne facă să vedem scânteia dintre cele două umbre.
    Am descoperit în roman destule fraze memorabile, dar cele care mi-au plăcut personal şi deci total subiectiv cel mai mult, sunt cele de la pagină 121: “Oamenii  care fug de singurătate, fug de şansa care li se oferă pentru a găsi răspunsurile la întrebările cine sunt? ce caut? unde trebuie să ajung? ce mă face cu adevărat fericit? Vorbind la superlativ despre propriile sentimente sau folosind trucuri care le scot în evidenţă aspectul fizic, ei vor să atragă pe alţii care să le confere răspunsuri la aceste întrebări. Puţini sunt cei care au găsit cele mai importante răspunsuri în singurătate, iar mai apoi au atras, ca nişte magneţi, prin frumuseţea lor interioară, oameni de aceeaşi valoare”.
    Romanul “Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visul” este de la prima la ultima pagină o lectură plăcută, interesantă, frumos scrisă, captivantă. Nu pot să spun decât că aştept continuarea.
                              

Cartea Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visul este oferită pentru recenzie de autorul Ionuț Caragea.

Facebook-site personal: ionutcaragea.ro

Autor: Dana Burda