Călăul lui Gaudí – Aro Sainz de la Maza – recenzie

Călăul lui Gaudí – Aro Sainz de la Maza – recenzie

by -
1
Călăul lui Gaudí - Aro Sainz de la Maza - recenzie

Călăul lui Gaudí – Aro Sainz de la Maza – recenzie

Titlu: Călăul lui Gaudí
Autor: Aro Sainz de la Maza
Traducător: Georgiana Nuțu
Anul apariției: 2023
Editura Crime Scene Press
Număr de pagini: 624
Titlu original: El Verdugo de Gaudí

 “După ce e răpit, un politician și bancher cunoscut din Barcelona e descoperit cuprins de flăcări pe La Pedrera, clădirea proiectată de geniul catalan Antoni Gaudi. Procurorul care se ocupă de caz e nevoit să apeleze la măsuri disperate. Milo Malart, inspectorul cu metode de lucru neortodoxe, dar cu un talent indiscutabil, e chemat înapoi la Brigada Omucideri ca să elucideze misterul. Dar Malart a fost până acum pus pe liber pentru că a agresat un superior. Mai mult, e împovărat de datorii și a intrat in depresie din pricină că nepotul său s-a sinucis. Iar în starea în care se află acum, teoriile sale sunt întâmpinate cu scepticism. Asta până când încep să se adeverească, iar pericolul care bântuie prin Barcelona nu mai poate fi neglijat… Un roman pe care nu-l poți lăsa din mână, captivant și înfricoșător în același timp.

  “Absolut uluitoare! “(Madame Figaro)

  Așa este “Călăul lui Gaudi”, primul volum din “Seria Milo Malart”.

  Dar cine este Milo Malart ? Un detectiv excelent, deși “praf că om”, mai ales după sinuciderea lui Marc, nepotul lui, cu propriul său pistol. Băiatul venise în vizită, poate că voia să-și deschidă sufletul, nu vor ști niciodată. Intrase, îi auzise pe Milo și soția lui Irene certându-se, văzuse pistolul lăsat pe un dulap, și-și zburase creierii. Sigur urmează anchetă, Milo este suspendat, lovește și un superor, Irene îl părăsește, el se mută într-o mansardă, iar fratele lui și soția acestuia îl invinuesc numai pe el. Dar cel mai cumplit este propriul lui chin pentru că își iubea foarte mult nepotul. Nu-și poate explica ce s-a întâmplat și ajunge să-și trăiască viață de azi pe mâine, vegetând.

  Singura care-l caută, nu-l uitase, era prietena lui, judecătoarea Susana Cabot, care-l aprecia și ca profesionist. Ea va fi cea care va determina revenirea lui în poliție, sigură că doar intuiția lui nemaipomenită va rezolva cazul.

  Milo are “o genă de nebunie” datorită tatălui său și educației pe care o proiectase asupra băieților. El plecase de acasă, cât de repede putuse, răzvrătindu-se, intrase în poliție, dar urmele încă erau acolo, în subconștientul lui. Milo era mai mult “un lup singuratic”, nu putea lucra în echipă, dar avea o mare calitate, se putea pune în pielea criminalilor, chiar intra oarecum în mintea lor.

  Și uciderea senzațională a unui om de vază, foarte cunoscut, îl aduce din nou în mijlocul acțiunii, deși unii colegi și șeful nu-l doreau. Dar judecătoarea Cabot are un cuvânt greu. Lui Milo i se da o parteneră tânără, inspectoarea Rebecca Mercader. Deși pare fragilă e “o nucă tare”, care va rezista comportării lui Milo, și până la urmă vor deveni parteneri și prieteni de încredere. Vor mai primi mult ajutor de la Toni Crespo, un tânăr polițist specializat în computere, care-l înțelege pe Milo și-l apreciază pentru crezul și determinarea lui.

  Haosul pornește în Barcelona cu uciderea lui Pinto, un om de afaceri, al cărui cadavru este spânzurat pe cladirea numită La Pedrera. Avusese multe posturi, la un moment dat se ocupase de exproprieri, distrugând astfel vieti si familii, fusese și ministru al energiei.

  Apoi o noua dispariție Felix Torrens, pe care însă procuratura o prezintă inițial ca pe o fugă de lege. Dar după cinci zile apare cadavrul acestuia și lucrurile se schimbă.

  O personalitate, extrem de conectat cu oficialitățile timpului, o adevărată legendă. Un tip dezmoștenit de tatăl său, care însă își crease propria viață și o avere colosală.

  Cadavrul lui Felix Torrens este legat de una dintre cele trei cruci de pe colină, îmbibat cu benzină și aprins. Legistul constată că a fost privat de apă în toate cele cinci zile trecute de la dispariția lui, chinuit, torturat, în final ars de viu. Dar unde și cine îl ținuse captiv, și mai ales de ce?!!!

  Milo găsește pe pământ, lângă cruce, pictată litera G, ceea ce, la fel ca locația monumentului, îl duce cu gândul la Gaudi, simbolul Barcelonei, făuritorul a multe opere de artă din oraș, culminând cu catedrala “Sagrada Familia”.

  Ce legătură există între Pinto şi Torrens ? Aparent nici una!

   Milo are totuși o idee și-i cere lui Crespo să cerceteze anumite evenimente mai vechi, legate de data de 10 iunie, data găsirii primului cadavru. Crespo constată că din 1990 în fiecare an avusese loc câte o crimă sau dispariție, uneori se găsiseră cadavrele sau părți din ele, alteori nu. Rugat de Milo, Crespo verifică și computerul lui Marc, nepotul lui, și va constata, vorbind și cu prietena acestuia, că moartea lui avea legătură cu o rețea de trafic de copii. Asta îl pune pe gânduri, verifică viața lui Torrens, și mai ales unul dintre orfelinatele conduse de el, la Ferradura, discută cu o veche angajată și află lucruri incredibile. Apoi o percheziție la Torrens acasă dă roade, găsesc o mulțime de DV-uri cu filmulețe porno, cu o grămadă de personalități, pe care el le șantaja pentru diferite avantaje, și care nu au nici un interes să se afle ceva.

   Asta îi aduce lui Milo o nouă problemă, este scos din anchetă pe motivul că ar fi divulgat amănunte din timpul cercetărilor unui om de televiziune, Mauricio Navarro. Exact așa pățise și atunci când fusese suspendat. Doar că acum își dă seama cine este cel care da date contra bani, dar și cine vrea să închidă anchetă. Mauricio Navarro este ucis. De ce? Cine a făcut-o?

  Dispariția Judecătoarei Cabot, răpită de acasă, pune lucrurile în mișcare și, cu acordul șefului, Milo va ancheta în continuare. Totul este legat de căminul “La Ferradura”, înființat de Torrens, de ororile petrecute acolo, de exproprierile de terenuri ordonate de Pinto, care distrusesera multe vieți. Dar ce vină avusese judecătoarea? Ea condusese completul de judecată care trimisese doi orfani, la Ferradura. În ochii lor ea era la fel de vinovată ca ceilalți. Cei doi copii crescuseră, înduraseră orori, unul devenise “Ucigașul de pe listă” și celălalt, cel dominant, “Călăul”.

  Până la urmă Milo, Rebecca și Crespo vor descâlci toate ițele. Vor afla ce legătură există cu operele lui Gaudi, cu semnele masonice și unde va avea loc actul final.

  Cine sunt cei doi? Ce legătură îi unește? Ce a declanșat crimele și de ce data de 10 iunie? Ce legătură au cu Gaudi și opera lui? Ce au plănuit pentru ultimul act? Ce se întâmplă cu judecătoarea Cabot? Este salvată sau nu? Ce se întâmplă cu Milo? Dar cu Rebecca?

  Nu pot să vă spun mai multe, trebuie să citiți cartea. Până la urmă este vorba de un roman de 618 pagini, plin de dialoguri, acțiune, urmăriri, crime, trădări între colegi, povești oribile din cămin sau din viața celor “aleși”, cei aflați în poziții sociale cheie, cei bogați care au impresia că totul este permis pentru distracția lor, că ei sunt deasupra legii și chiar a vieții. Trebuie să citiți și să parcurgeți cu Milo și Rebecca fiecare moment al muncii, dar și al vieții lor personale.

  Periplul prin Barcelona, operele lui Gaudi, semnele, misterele, legendele masonice sunt foarte interesante si atractive.

   Romanul este scris într-un stil alert, cinematografic, așa că “lectură și vizionare plăcută”.

   Iată câteva păreri avizate:

Un cocktail năucitor: un polițist clasic, o tramă larssoniana, un thriller în stilul lui Dan Brown, moravuri, corupție și excesele televiziunilor mizerabile.“( El Periodico de Catalunya)

Un amestec de suspans și thriller, care ne amintește de Se7en, romanul de față este prima incursiune a lui Sainz de la Maza în literatura de gen – și o ia în serios.”( La Vanguardia)

Un val de crime la fel de negru ca pălăria unui toreador.”( Le Point)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.