Carti apărute la Editura Herg Benet-categoria: Romane

Ultimul avanpost de Lavinia Călina

Ultimul-AvanpostAl treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

Alter-EgoVa reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

alter. ego. de Ana Mănescu

Numele meu este Sonnja. Sunt vicioasă, singură, răzvrătită şi mizerabilă.

Noi vom schimba lumea. Suntem cei care vibrează. Stârnim valuri, uragane şi cutremure, dar merită. Sau cel puţin asta am crezut toţi la început.

Printre cărţi, tripuri, flashback-uri, eşecuri, iluzii, idealuri, ţigări, vin, iarbă, un fort din cuburi de zahăr impregnate cu acid, metamorfoze, felinare care dansează, Muzica goală,Epitetele-iubirii fluturi, uragane, sex, dragoste, prietenie şi artă, mesajul este simplu: păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta.

Epitetele iubirii de Cristi Giambașu

Frumuseţea a fost redescoperită. Pentru prima dată în istoria umanităţii, când iubirea atinge cota maximală, înregistrându-se o creştere substanţială, individuală, ideologică, materială. O creştere Sange_de_pasare_pe_haine-Liviu-G.-Stanexistenţială. O energie sublimată se răspândeşte în spaţiul global.

Sânge de pasăre pe haine de Liviu G. Stan

Regizorul Dawid Jarek sosește în România pentru a turna un film despre trecutul misterios al mamei sale, Irena. În iarna întunecată și stranie a Brăilei, îi revin în tonuri intense amintirile crimei petrecute într-o pădure din Polonia, crimă care i-a mutilat copilăria. Iadul lăuntric îl poartă pe Jarek asemenea unei fantome prin propria dramă de familie, între Polonia comunistă şi România contemporană.

Un roman alert și introspectiv despre slăbiciunile umane, iubire, iertare, revoltă, acceptare, înfrângere, copilărie și maturizare.

                   Sunt un curv de Leonard AncuţaSunt_un_curv

Saty este un rebel romantic și un filosof ahtiat după exces. Obsedat să meargă până la capătul oricărei experiențe, acolo unde nu îndrăznește nimeni să ajungă, el caută acea iubire totală (“cea mai grea materie din univers”) care să dea cu adevărat sens istoriei personale. Iubit de femei, admirat și invidiat de bărbați, Saty trăiește ca și cum ar sfida moartea zi de zi, i-ar arăta degetul mijlociu. Alcool, prietenii reale sau de circumstanță, mult sex, nostalgii, filosofie – ce se întâmplă însă când în viața personajului apare o femeie care îl va face să regândească totul? Poate un moment de slăbiciune să îți răpească pământul de sub picioare? Poate iubirea să ucidă?

“We gotta say yes to another excess, cam asta era definiția traiului meu, asta a fost dintotdeauna, dorința de vedea mereu ce există mai departe, ce se întîmplă atunci cînd ceilalți se opresc, iar tu vrei să vezi mai mult, să obții mai mult, să subjugi viața să-ți ofere în plus noi întrebări și noi răspunsuri, noi provocări și noi limite, mai mult și mai mult și mai mult, acolo unde ceilalți nu vor ajunge niciodată. Ce adevăruri sînt acolo, cîte ne ascunde viața, cîte lucruri ne rămîn necunoscute pentru că n-am fost niciodată suficienți de coioși să explorăm?”

Spre seară nu se întâmplă nimic de Cătălin Marin

Spre-seara-nu-se-intampla-nimicDjango, un ceasornicar înțelept și cam plictisit, amator de șnaps și dese intermezzo-uri filosofice despre timp și moarte. Jazpin, asociatul său, care știe tot ce gândește Django și îl urmărește ca o umbră tot mai întinsă de ani. Domnișoara Betty, timidă și nehotărâtă, dar interesată de micile frământări ale vieților altora. Domnul Simmons, un bancher fixist, așteptându-și cafeaua, ziarul zilei și zornăitul monedelor ca parte a unui plan ce a fost decis încă de la începutul vremii.
Și Cutremurul.
Cum se schimbă ordinea lumii într-un univers în care o dimineață începe să nu mai semene cu cele de până atunci? Sunt dramele mici rotițe ale unui mecanism nevăzut?
Un roman pe fundalul căruia viața și moartea sunt personaje cu rol principal, prinse într-un dans când lent și visător, când disperat, dar la finalul căruia poate nu va mai fi nimic.

Ani cu alcool și sex (ediția 2014) de Cristina Nemerovschiani-cu-alcool-ed2

Partea a doua a trilogiei “Sânge satanic”.
Ani cu alcool și sex continuă nihilismul, mizantropia, ironia, revolta împotriva societății manelizate, reflecțiile originale, scenele necenzurate și detaliate de sex și umorul spumos din Sânge satanic. Romanul reia carismaticul și controversatul personaj M., cu pasaje temporale din diferite perioade ale vieții sale, viața celei “mai mișto ființe care a existat vreodată pe lume”. Scena întâmplărilor este când Bucureștiul, cu barurile și cluburile în mare parte dispărute între timp, când Vama Veche, dar nu numai. În jurul lui M. gravitează atât personaje noi, la fel de memorabile, cât și aceiași R., B., A. sau D. Nostalgie, răfuiala cu timpul, dorința de a păstra intacte sentimente și ființe încheagă firul epic al întregii cărți. Dur și extrem, dar și mai întunecat-romantic decât Sânge satanic, Ani cu alcool și sex este atât un prequel, cât și un sequel, lăsând cititorul avid în așteptarea cărții care va încheia trilogia unui nihilism actual, dezinhibat, inimitabil și adesea autoironic.

N-o să devin mediocru.
N-o să devin sclav.
N-o să-mi fie rușine să fac chetă și să port piercing-uri la 85 de ani.
N-o să mă uit la televizor ca vita și să uit de mine în timpul ăsta.
N-o să port chiloți albi și șosete albe.
N-o să mă uit la comedii romantice.
N-o să beau o cafea cu Andreea Bănică, nici pentru 10.000 de euro.
N-o să citesc cărți de self-help.
N-o să merg la munte doar ca să fac grătar.
N-o să fac sex cu un bărbat trecut de 60 de ani.
N-o să merg la nunți și botezuri.
N-o să iubesc niciodată România.
N-o să-mi iau bicicletă.

Suflet pierdut de Silviu Urdea

Suflet-pierdutMihail, un tânăr care trăiește o intensă poveste de dragoste alături de Emma, primește într-o dimineață cea mai neagră veste posibilă: iubita lui a murit în urma unui tragic, dar ciudat accident de maşină. Din acel moment viaţa lui nu va mai fi niciodată la fel. Investigând, află că accidentul fusese precedat de o serie de dispariții misterioase, care par să aibă un numitor comun. Împreună cu cei mai buni doi prieteni ai săi și alături de inspectorul Constantin, Mihail încearcă în final să descopere identitatea celui care, într-un vehicul fantomă, a fost ultimul care a văzut-o pe Emma în viață…

Suflet Pierdut îți dă palpitatii și te umple de groază. Este o carte despre legătura nemijlocită dintre dragoste și crimă, viață și moarte, totul în formele sale cele mai naturale și brute.

Cât de mult poate o tragedie personală să schimbe ceea ce suntem cu adevărat?

Din_oficiuDin oficiu de Cristi Ardelean

După ce i se repartizează din oficiu cazul unei crime misterioase, un tânăr avocat se trezește prins într-o intrigă de roman polițist care-l depășește. Principala probă de la dosar este o carte. Nedumerit și incitat de confuzia dintre ficțiune și realitate, care ar putea decide soarta unui om aparent nevinovat, avocatul se adâncește în lectura cărții, în centrul căreia se află o crimă. Dar, pe măsură ce află povestea personajului, avocatul descoperă că, până la urmă, între realitate și ficțiune sunt mai multe ițe încurcate decât păreau la prima vedere… Până unde sunt dispuse Imblanzitorul-apelor-ed2ciudatele personaje să meargă pentru a-și atinge scopul?

Cu pasaje de thriller polițist, cu tente de film horror, dar și cu un fundal realist al României de azi, Din oficiu este un roman care te ține în priză până la final.

Îmblânzitorul apelor (ediția a 2-a ) de Flavius Ardelean

Îmblânzitorul apelor este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă – și, deci, unică – poveste de dragoste. (Observator cultural)
A. R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Fin analist al ambiguităţilor şi un specialist al morbideţii, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului. (România literară)

Fara-rusineFără rușine de Cristian Robu-Corcan

Matei Istodor este un scriitor epuizat emoţional, aflat la vârsta pensionării, care mai are o simplă formalitate de bifat pentru a deveni şi el un pensionar ca toţi pensionarii: depunerea dosarului de pensie. Uşor de spus, greu de făcut. Această tentativă banală aprinde fitilul unei bombe existenţiale a cărei explozie va amesteca trecutul şi prezentul într-un nod impenetrabil al memoriei şi introspecţiei. Absurdul bâlciului cotidian, reveriile copilăriei, viaţa consumată, tinereţea, iubirea, familia, cruzimea comunismului, singurătatea bătrâneţii, adevărurile crunte ale literaturii şi lecţiile şi mai crunte ale vieţii, toate acestea compun labirintul unui roman la capătul căruia ni se relevă o concluzie ultimativă privind condiţia scriitorului şi necesitatea ruşinii în această lume.

cum-a-ars-o-anghelescuCum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes de Cristina Nemerovschi

Gigi Anghelescu are 39 de ani, patru luni, o săptămână, trei zile, șase ore, patru minute, câteva secunde și într-o dimineață ia hotărârea cea mare: să devină scriitor de succes. Pentru a porni în urmărirea visului său, își dă demisia de la banca unde lucrează. Vegheat și consiliat și în cele mai mici detalii de către cei doi prieteni apropiați, Georgescu și Mateescu, deja scriitori, Anghelescu face primii pași pe aventurosul drum al cuceririi lumii literare, despre care la început nu știe nimic. Urmărit de amintirea nefericitei iubiri din adolescență, pentru preafrumoasa Adina, dar și chinuit de dorința de a salva literatura de “impostori” – dintre care se distinge pregnant figura lui Cernătescu –, Anghelescu întâlnește cele mai șocante și mai colorate personaje, pe un drum unde, la final, îl va aștepta o surpriză de proporții uriașe.

Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes te face să privești mai atent lucrurile din jur. Și să nu îți mai poți controla hohotele de râs.

Prolog. Cele trei reguli de aur ale unui scriitor de succes

1. Nu încerca să fii original. Nu e bine. Poți să te încurci în ițe și să pierzi de tot mesajul pe parcurs. Cele mai bune cărți ies atunci când amesteci tot ce ai citit vreodată la alții. În plus, gândește-te și tu: dacă a spus altcineva un lucru înaintea ta, sunt mai mari șanse ca lucrul acela să fie bun și adevărat.

2. Ai grijă să nu fii sincer de tot atunci când scrii. Poate știți și voi, scrisul e o capcană. Prin el, chiar și cel mai curat suflet poate fi deconspirat, pervertit și mutilat – tu scrii, naiv, gândindu-te că vei ajunge la inima cititorului, și așa sfârșești prin a fi răpit de Securitate, Interpol, noul KGB, Asociația Pro-Băsescu, Salvați femeile abuzate!, CIA, Vier Pfoten sau extratereștri.

3. Nu renunța NICIODATĂ la rimă, fie că scrii poezie, fie că scrii proză.

Lustruirea armelor de Mihail GălăţanuLustruirea-armelor

Şi, totuşi, vânam ceva? Vânam femei.
Bărbatul e un vânător, nu? Născut vânător.
Lustruiţi armele. Bine, bine, le lustruim, dar pentru ce?
Aşa, pur şi simplu. Trebuie să lustruieşti ceva.
Să lustruim. Sau poate vânam înseşi razele soarelui.
Vânam însăşi lumina, devreme ce lustruiam cu atâta osârdie, punînd suflet din sufletul nostru veşnic, nemuritor.

***
Laura este Ea. Pentru tine, este Ea. Laurita. Daurita. Laurie. Lauri. Lori. Lora. Lăuraş. Tăuraş. Taurita. Taurina. Tauri. Torro. Torrino. În toate felurile. Alint. În toate felurile. Nume. În toate felurile. Eşti frumoasă, Laura. Eşti iubita mea.
Iubită în toate felurile. În toate orificiile.
În toate chipurile.
Laura este subţire şi are o voce gutural-afectată. Sâni mici. Păr cu gust de festivalul castanelor coapte. Are un miros al ei, simplu, de parfum ieftin.
Şi nu ştiu sigur dacă o iubesc sau nu, dar ce băiat ştie asta la o asemenea vârstă? Ne jucăm, deocamdată ne jucăm.

Specimenul de Andrei TrifănescuSpecimenul

Cartea 1 din seria Invadatorii

Nu avem amintiri. O lume a fost construită special pentru noi. Aici, suntem pioni într-un joc fatal, pe care trebuie să-l câștigăm dacă vrem să rămânem în viață. Împotrivindu-se regulilor coordonatorilor, unul dintre noi a fost ucis cu brutalitate… dar s-a întors. Și nimic n-a mai fost la fel.
Extrași și aduși în lumea reală, îi întâlnim pe cei care au pus la cale totul. Suntem pregătiți însă pentru a privi noua realitate? Pământul nu mai este nimic altceva decât o planetă stearpă, otrăvită și invadată.

Ești gata de confruntare? Ne vei fi alături în războiul ce ne va elibera? Specimenele te așteaptă! Grăbește-te, înainte ca invadatorii să se trezească!

Prea târziu… Sunt deja printre noi.

Disputa din Micul Paris de Paula LavricDisputa_din_Micul_Paris-Paula_Lavric

Această scriere a Paulei m-a scos din schema obișnuită a vieții. Ce poți face dacă existența nu se conformează planurilor tale? Eroina se simte captivă într-o lume descreierată, însă viața ei este o trecere prin infern și ea știe că există și scăparea. Pari complet normală, i se spune la un moment dat. Dar de ce n-ar fi? În fapt, este mai sensibilă și are o viață interioară infinit mai bogată decât a unor paiațe ale căror cugetări de maximă valoare se reduc la Mă gândesc că este naşpa să nu poţi purta tocuri. Oscilând între atenția unuia sau a altuia, este un suflet chinuit, făptură născută din Albastrul ei, a cărui intensitate este oscilantă; perfecțiunea lui nu o găsește complet nici în grija tatălui, nici în tandrețea soțului, nici în micile atitudini de cochetărie specific feminină. Universul perfecțiunii se reconstituie prin ochiul interior; deși limitată în acțiuni, nu am fost niciodată limitată în imaginație… Atenția ei, răsucită către interior, descoperă tot ceea ce fiecare cititor, prins de vârtejul zilnic, uită: detaliul care asigură confortul cu sinele şi aduce bucuria lucrurilor mărunte sau, dimpotrivă, alimentează constuctiv evoluția individului, generând conflictul cu sinele.

Alina Mardare

Unul dinte motivele pentru care Disputa din Micul Paris ar trebui să aibă cât mai mulți cititori este următorul. Femeile vin în literatură cu propriul imaginar senzorial și afectiv. Și aici Paula Lavric se încadrează perfect. Nu se distanțează de personajele create (atunci când o face ele rămân undeva departe gravitând), ci le înconjoară cu o lumină maternă. Un alt motiv este faptul că avem de-a face cu un debut, iar cel de față seamănă foarte bine cu prima respirație a unui făt venit dintr-o lume superioară.

Cătălin-Mihai Ștefan

Cum am omorât-o pe Diana de Ana MușatCum-am-omorat-o-pe-Diana

„La cât de dulce este Ana în general, titlul acestei cărți m-a speriat. Apoi am realizat că poate în fiecare zi trec pe lângă o Diana și o poveste de iubire în care dacă nu îl «omori» pe celelalt nu reușești să supraviețuiești. Și, în plus, cine nu și-ar dori să fie înțeles și iubit așa cum e Diana? Așa că am dat Play melodiei mele preferate și am citit pe nerăsuflate o carte bună pentru orice seară de vară.”
(Sabina Cornovac-Mihaila, www.sabinacornovac.ro)

„Scrierea Anei Muşat m-a făcut să vreau să mai citesc ce va scrie. Poate că nu pare mare lucru enunțul acesta, aşa simplist cum este, dar să știți că e mare. Chiar foarte mare. Pentru că – e un truism ce spun aici, desigur – trăim într-o lume cam lovită cu pucul și care ne oferă atât de puține momente pentru lectură, încât suntem forțați de vremuri să ne alegem cu mare grijă ce citim. Iar când eu spun «aleg să mai citesc ce scrie Ana», înseamnă că ceva, cumva mi-a atins feng shuiul meu de degrabă cititoriu.
Apropo de cuvinte, citez din autoare: Ne lăsăm înfrânți de cuvinte și nu de sentimente. Spunem lucruri pe care nu le simțim, credem vorbe chiar dacă știm că nu sunt adevărate. E mai simplu așa. Să vorbească ele pentru noi. Și noi să le acceptăm fără să încercăm să simțim ce e dincolo de ele.”
(Cristian China Birta, www.cristianchinabirta.ro)

„O carte pe care-o citești cu grabă să afli cine, de ce și mai ales cum. O carte densă despre sine, crimă și iubire, cu personaje care seamănă cu oricare dintre noi, până la un punct. Ce punct? Citiți. Citiți și-o să aflați.”
(Ioana Chicet-Macoveiciuc, www.printesaurbana.ro)

Editura_Herg_Benet

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.