Castelul din nori, de Kerstin Gier – Editura Didactica Publishing House – recenzie

Castelul din nori

Kerstin Gier

Titlu: Wolkenschloss

Editura: DPH/ Didactica Publishing House

An apariție: 2020

Nr. de pagini: 392

Gen: Young Adult, Romance, Mystery

    În munții Elvetiei se află Castelul din nori, un hotel grandios, de renume, atins de patina vremii. Însă, în noaptea dintre ani, la balul de revelion, sosesc invitați din toate colțurile lumii. Podelele trosnesc de pașii grăbiți ai iluștrilor musafiri, iar coridoarele se trezesc la viață.

Fanny are 17 ani și, alături de fiul simpatic al hotelierului, Ben, și de restul personalului, este ocupată până peste cap. Pregătesc musafirilor o ședere luxoasă – dar nu le este deloc de folos că aproape nimeni nu este ce pare a fi. Ce planuri secrete se pun la cale în spatele draperiilor brodate? Oare soția oligarhului rus este într-adevăr în posesia legendarului diamant Nadejda? Și de ce preferă arătosul Tristan Brown, din camera 201, să se cațăre pe fațadă, în loc s-o ia pe scări? Fanny încearcă să descurce ițele, însă nici nu bănuiește că a fost deja prinsă în mijlocul unei aventuri care îi pune viața în primejdie.

Eroina noastră și-ar putea pierde nu doar slujba, ci și inima.

    Unele cărți se lipesc de mine ca timbrul de scrisoare, de la prima frază, și despre ele aș vorbi toată ziua. Altele, se lasă descoperite mai greu, dar și despre ele aș discuta cu plăcere. Dar, există și excepții – cărți de la care am mari așteptări, dar ajung să mă dezamăgească, și nici nu îmi vine să scriu despre ele. Iar cartea de față intră, din nefericire, în ultima încadrare.

   Kerstin Gier a reușit să mă prindă cu ale ei comedii romantice, dar m-a și sedus cu trilogia Culorile dragostei, pe care am citit-o pe nerăsuflate, în nici doua zile. Așa că înțelegeți bucuria mea atunci când am văzut pe Libris o nouă carte semnată de ea. Titlul, coperta, descrierea – toate au acționat asupra mea precum cântecul de sirenă, dându-mi impresia că voi avea parte de o aventură plină de mister, poate și ceva romantic. Ei bine, mister a fost, romantism, de asemenea, dar ceva a lipsit – complexitatea. Acțiunea a cam lipsit, povestea mi s-a părut cam ternă și abia în ultimele o sută de pagini lucrurile s-au mai dezmorțit, ritmul a devenit mai alert, iar evenimente precum răpirea unor copii, amenințări cu moartea, scene de gelozie, m-au făcut să o iert puțin pe autoare. Altfel, fie vorba între noi, riscam ca la final  să dau cu cartea de pământ.

   Începutul mi s-a părut foarte promițător, scena care se desfășura sub ochii mei m-a făcut să cred că dădusem lovitura. Voiam cu orice preț să descopăr despre cine e vorba, de ce și de cine fugea. Și cine era tânărul care o săruta.

,,Se spune că, în situații de urgență, din cauza nivelului ridicat de adrenalină, nu simți nici durerea, nici frigul, însă nu e aşa. Rana de la umăr pulsa nebuneşte, sângele îmi curgea pe brat și picura în zăpadă, iar frigul îmi muşca picioarele cu cruzime. Muşchii brațelor și ai umerilor mă ardeau de la cărat copilul, însă nu mă clinteam, ca să nu se trezească, fiindcă altfel ar fi putut pe plânge și ar fi dat de știre urmăritorilor noștri unde ne aflam.

  Se mai spune și că rațiunea funcționează cel mai bine în clipele de pericol major și că îți dăruiește o abordare limpede precum cristalul. Mie nu mi se potrivea. Nu mai știam cine era bun și cine era rău. Iar singura idee clară pe care o aveam era că amortizoarele pistoalelor amortizau, într-adevăr, zgomotul.

  Mai știam și că existau momente mai potrivite pentru un sărut.

  Nu aveam nici cea mai mică idee dacă băiatul care må sărutase era dintre cei buni sau dintre cei răi, și totuși:

  – Am vrut să fac asta de când te-am văzut prima dată, mi-a şoptit el.”

   Un alt lucru care mi-a trezit curiozitatea și m-a făcut să cred că povestea devine interesantă, având o porție bună de paranormal (fantome) și suspans, a fost maniera în care este descris Castelul din nori –  un hotel cu vechime, în care existau suficiente căi de evacuare, scări dosnice și chiar şi lifturi ascunse. De asemenea, exista legenda că hotelul ar fi fost bântuit de stafii.

,,Pe lângă un „bărbos”ciudat, pe care-l vedea mereu Stucky, când bea prea mult din coniacul de pere făcut în casă de cumnatul lui, mai exista și Doamna Albă, despre care se presupunea că plutea prin hotel în timpul nopții, făcând candelabrele să zăngănească și căutând un suflet binevoitor. Doamna Albă fusese cândva musafir la hotel, spunea legenda, o tânără nefericită în căsnicie care se aruncase de la fereastra celui mai înalt turn, cu inima frântă. Apoi, existau două versiuni diferite: una spunea cả Doamna Albă nu avea să-și găsească liniștea până când nu reușea să convingă un suflet nefericit să sară din turn; cealaltă, mai blândă, spunea că-și dorea numai pe cineva care să-i șteargă lacrimile vărsate – fiindcă niciun bărbat nu merită să te arunci de la fereastră din cauza lui. “

   Însă, în scurt timp, m-am trezit că acțiunea bate pasul pe loc, autoarea pierzându-se în prea multe amănunte despre traiul de zi cu zi al protagonistei – Fanny Funke, o tânără de 17 ani care lucrează ca internă – mai precis, se ocupă cu supravegherea copiilor – la hotelul Janvier, supranumit Castelul din nori, undeva în Alpii Elvețieni, evenimentele având loc în preajma sărbătorilor de iarnă.

   Partea bună e că Fanny este un personaj ușor de îndrăgit. Este inteligentă, îndrăzneață, amuzantă. Nu se lasă doborâtă de probleme și mereu are la îndemână o replică care te face să râzi în hohote. A preferat să abandoneze școala și să își caute o slujbă. A încearcat diverse locuri de muncă – a fost cameristă, a lucrat la spălătorie, dar și ca asistentă spa de hotel și, în cele din urmă, ca baby-sitter. Din nefericire, ea și copiii nu fac o combinație bună. Și asta se vede încă din prima zi. Gemenii Bauer, doi copii plini de energie, aproape că au nimerit în fața unei mașini, iar Fanny a fost la un pas să fie concediată, pentru că șoferul nu era nimeni altul decât Ben Montfort, fiul unuia dintre proprietarii hotelului.

   Între Fanny și Ben sunt șanse să se înfiripe ceva, dar autoarea a preferat să recurgă la un enervant triunghi amoros. În scenă își face apariția un nou oaspete, Tristan Brown, un tânăr care nu pare să ia pe nimeni în serios, cu excepția lui însuși. Deși nici de ultima parte Fanny nu este sigură. Tocmai faptul că arată superb și că este atât de misterios, trezește anumite sentimente în Fanny, iar pe de alta parte, stârnește gelozia lui Ben.

,,Era tânăr, foarte subțire, atletic, ușor bronzat, cu părul scurt, negru, pieptănat pe spate. Ochii lui aveau formă asiatică și erau atât de întunecați, încât, la lumina slabă, nu puteam deosebi irisul de pupilă. Avea, fără discuție, cea mai chipeșă față pe care o văzusem vreodată la un băiat sau la un bărbat (se afla undeva între cele două), inclusiv actorii din filme și seriale.”

   Cu toate că se simte atrasă de Tristan, Fanny își dă seama că tânărul ascunde ceva și că sunt șanse mari să fie unul dintre hoții de hoteluri. Faptul că în scurt timp, inelul doamnei Ludwig, o bijuterie foarte valoroasă, dispare în mod misterios, pare să îi confirme temerile. Să fie adevărat?

   Lucrurile se precipită din momentul în care, doi dintre copii sunt la un pas să fie răpiți. Răpitorul i-a drogat, dar a fost împiedicat să-și ducă la capăt misiunea de vremea nefavorabilă. Acest eveniment face ca un alt oaspete al hotelului, un autor de thrillere, să lanseze zvonul că ar fi vorba de Răpitorul din Grand Hotel. Acesta răpește copiii unor părinți bogați din hoteluri de lux și cere bani și obiecte de valoare că răscumpărare. Așa să fie? Cine este Răpitorul din Grand Hotel? Pe care dintre cei doi tineri îl va alege Fanny? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

“- Faci multe tâmpenii din dragoste, aşa-i?

   – Absolut! am încuviințat. Probabil fiindcă zone importante ale creierului sunt blocate, când te gândești permanent la cineva.

   – Te abții ani de zile și ești atentă să nu îți oferi inima cuiva și apoi, într-o zi, îți dai seama că ai pierdut-o pur și simplu.

   – Aşa este! am încuviințat din nou. Şi apoi, acel cineva nici măcar nu vrea să o ridice, chiar dacă a căzur chiar la picioarele sale.”

Carte disponibilă pe Libris.ro

Recenzii cărți