Umilirea publica in epoca Internetului de Jon Ronson
Titlul original: So You’ve Been Publicly Shamed
Umilirea publică în epoca Internetului, de Jon Ronson
Titlul original: So You’ve Been Publicly Shamed
Editura: Art
Anul apariţiei: 2016
Traducere din limba engleză și note de: Andra Matzal și Cosmin Postolache
Număr pagini: 335
Gen: Investigație jurnalistică, psihologie socială, nonficțiune
Cotație Goodreads: 3,90
„E rușinos să fii nevoit să recunoști că ți-e rușine.”
„O umilire poate fi ca o oglindă care distorsionează, din cele pe care le putem găsi la bâlciuri, care fac ca natura umană să arate monstruos.”
Cum probabil v-ați dat seama din titlu, cartea lui Jon Ronson este despre rușine. Rușine, umilință, gafe, toate în public.
Trăim într-o lume dependentă de Internet. Mare parte a lucrurilor se întâmplă pe Internet, totul se raportează la Internet, Internetul nu doar face parte din viața noastră, ci a ajuns să se confunde cu ea; Internetul ne curge prin vene.
În cartea sa, jurnalistul Jon Ronson ne vorbește despre toate aceste lucruri; despre turnura pe care lumea a luat-o de ceva timp încoace, de când Internetul a început să ocupe un loc din ce în ce mai mare în viața noastră. Odată cu apariția și răspândirea mediului online, s-a creat o nouă raportare la lume, foarte diferită de cea de acum câteva decenii.
Autorul face o observație foarte interesantă, și anume că odată cu explozia Internetului, a rețelelor de socializare, umilirea publică ia amploarea celei din Evul Mediu, când oamenii erau executați sau biciuiți în piețele orașului, cu spectatori de față:
„Am avut senzația că oamenii de pe Twitter fuseseră invitați să joace într-o dramă de tribunal și, deși fuseseră lăsați să-și aleagă singuri rolurile, toți îl aleseseră pe cel al judecătorului care dă verdictul spânzurătorii. Sau poate chiar și mai rău de-atât. Aleseseră toți rolul celor pe care litografiile îi reprezintă asistând obscen la biciuiri.”
Pe Internet, anonimatul și fenomenul de contagiune amplifică reacțiile la maxim. Sunt curioasă dacă reacțiile ar fi aceleași în afara mediului online. Tind să cred că nu.
„Acum, însă, prin intermediul rețelelor de socializare, ne-am creat o scenă pentru drame artificiale, zgomotoase și constante. În fiecare zi apare un nou erou magnific sau un răufăcător de-a dreptul revoltător. Totul e radical, dar fără nicio legătură cu felul în care suntem cu adevărat noi, oamenii. Ce forță ne face, în astfel de situații, să fim mai puternici decât suntem, de fapt? Ce avem de câștigat din asta?”
Autorul ne demonstrează toate aceste lucruri, vorbindu-ne despre mai multe concepte din psihologia socială, pe baza unor cazuri concrete petrecute în realitate: oameni celebri, cu poziții sociale înalte și cariere prestigioase, au pierdut totul într-o clipă de neinspirație. O glumă proastă sau o poză nelalocul ei postată pe Internet poate strica reputația și credibilitatea unei persoane, construite în timp și cu greu. Persoanele respective și-au pierdut locurile de muncă, gândul că ar putea fi căutate pe Google de un potențial angajator reprezentând un adevărat coșmar.
„Uriașii lumii începeau să pice pe capete grație unor oameni care până nu demult erau neputincioși – bloggeri sau oricine altcineva cu un cont pe rețelele sociale. Iar arma care le venea de hac era nouă: umilirea online.”
Citind cartea, nu mi-a venit să cred cât de disproporționate pot ajunge reacțiile internauților. Într-adevăr, persoanele respective nu au avut o atitudine tocmai O.K., postând anumite glume proaste sau poze neinspirate, însă reacțiile oamenilor la acele postări depășesc limitele, instigând la violență și mustind în jigniri.
Cartea este plină de astfel de exemple, în care lucrurile chiar scapă de sub control. În timpul lecturii, de multe ori m-am întrebat: „Dar oamenii ăștia chiar n-au ce face?”
Una e să dezaprobi, să critici un anumit comportament sau mai exact, o postare, și alta să devii la rândul tău deplasat. Incredibil câtă furie și ură poți întâlni în acest loc „minunat” numit Internet.
Aceasta este umilința publică. Una dintre concluziile cercetărilor lui Ronson este faptul că femeile sunt atacate mai dur atunci când vine vorba de umilire în public. Gama de injurii la adresa femeilor este mai largă, ajungându-se chiar la amenințări cu violul. De asemenea, s-a constatat că femeile implicate într-o asemenea experiență au găsit mai greu un loc de muncă decât bărbații aflați în aceeași situație.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale fenomenului de umilire publică în contextul Internetului este faptul că însuși autorul a fost, la un moment dat, blamat pentru ceea ce a scris în această carte. Dovada că odată intrat în vizor, nimeni nu scapă de rolul de țap ispășitor, cu sensul său inițial, din Evul Mediu. Pentru ce anume a fost criticat autorul puteți afla citind cartea.
Lectură plăcută și aveți grijă ce postați pe Internet!
Citate:
„Combină nesiguranța cu ambiția și obții incapacitatea de a refuza propuneri.”
„Cu siguranță, a fantasma despre uciderea cuiva, fără însă a da curs acestui impuls, este o cale prin care învățăm să fim morali.”
„Rușinea internalizată poate duce la agonie. […] În vreme ce descătușarea de rușine poate duce la libertate, sau măcar la o poveste amuzantă, ceea ce, într-un anume fel, este tot o formă de libertate.”
„Să judeci o persoană după cât de mult o tulbură o umilire e o cale de-a dreptul neobișnuită și arbitrară de a-ți face o părere despre cineva.”
„Ne percepem ca fiind nonconformiști, dar cred că toate acestea nu fac decât să creeze o epocă mult mai conformistă și mai conservatoare.”
„Trasăm granițele normalității, zdrobindu-i pe cei din afara ei.”
„Mi-a ajuns. Am părăsit Twitterul.
Lumea de dinafara Twitterului era MINUNATĂ. Am citit cărți. Am reluat legătura cu oameni pe care îi știam din viața reală și ne-am întâlnit să bem ceva față-n față. Apoi am alunecat din nou spre Twitter.”
Despre autor:
Jon Ronson este un jurnalist gonzo, scriitor de cărți nonficțiune, realizator de documentare TV și emisiuni radio. Este autorul bestsellerului Testul psihopatului. O călătorie prin industria nebuniei.
Printre cărțile lui se numără: Them: Adventures with Extremists; Out of the Ordinary: True Tales of Everyday Craziness; Lost at Sea: The Jon Ronson Mysteries.
The Men Who Stare at Goats (Bărbați holbându-se la capre) și Frank: The True Story that Inspired the Movie stau la baza unor filme de succes.
Cartea Umilirea publică în epoca Internetului de Jon Ronson este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.
Autor: Sorina Ciocârlan
Pare interesanta cartea, intrucat autorul chiar vorbeste despre realitatea contemporana. Desi nu este genul de carte pe care o citesc, in general, cred ca as fi, totusi, curioasa, sa o citesc.
Cred că este o carte foarte interesantă prin tema pe care o tratează… și este de actualitate. Trăim într-o lume care s-a mutat aproape integral în mediul online. Practic, totul depinde de mediul online.
Chiar as vrea sa arunc un ochi pe aceaste carte, intrucat subiectul este unul de actualitate.
Cat adevar se ascunde in spatele acestor cuvinte ..
Da, asa este, cartea este interesanta si trateaza probleme de actualitate, in noul context creat de explozia Internetului.
Mi se pare o carte de interes actual . Ne lovim de reactii pe net zilnic si poate ar trebui sa evaluam cumva ,intr-o epoca a internetului, daca noi controlam netul sau el pe noi.
Felicitări pentru recenzie, Sorina locco_smiley_10
bravo sorina,interesanta cartea
felicitari pentru prezentare! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Multumesc!
Felicitari pentru recenzie.
Felicitari pentru recenzie! Cartea pare interesanta intr-un anumit fel.
Cu siguranta o carte interesanta. Mult adeva cuprinde. Realitatea noastra dura si trista. Cu totii suntem vinovati indiferent daca suntem activi sau pasivi. Am ajuns sa ne inchidem in noi, sa ne fie teama sa be exprimam pentru ca vom fi judecati, jigniti. Cel mai trist si grav mi se pare faptul ca noi femeile suntem rele cu noi -femeile- . Atunci sa nu ne mire ca barbatii jignesc.
Decat sa judecam mai bine ne-am vedea de ale noastre, dw bubele noastre.
Nu citesc multa nonfictiune, dar ideea acestei carti chiar ma atrage 🙂
Un subiect extrem de actual și o recenzie minunată, felicitări! <3 Tocmai am citit „Reconsitutind-o pe Amelia” si mi-am dat seama până unde se poate ajunge… cred că această carte mi-ar plăcea și mie.