Cea care șoptește – Karin Fossum – Crime Scene Press – recenzie

Titlu: Cea care șoptește 

Titlu original: Hviskeren

Traducător: Iulia Dromereschi

Autor: Karin Fossum

Crime Scene Press

Anul apariției: 2023

Nr. pagini: 304

   “Karin Fossum s-a născut în 6 noiembrie 1954 la Sandfjord, în provincia Vestfold din Norvegia. Și-a început cariera literară cu poezie, la 20 de ani (volumul Kanskje i morgen, publicat în 1974), dar este cunoscută pe plan internațional pentru cărțile cu inspectorul Konrad Sejer, care au fost traduse în 25 de limbi și au fost încununate cu mai multe premii – cele mai recente sunt Premiul Gumshoe și Los Angeles Time Book Prize pentru literatură mystery & thriller.
   Pentru romanul Nu privi înapoi! a primit premiul Glass Key și Riverton, iar în 2005 romanul Dragă Poona a ajuns în finală pentru Crime Writer’s Association Gold Dagger.”

   “Ragna trăiește conform unor reguli stricte: îi place serviciul ei pentru că e plin de rutină, îi place să se așeze în fiecare zi în același loc din autobuz, îi place să cumpere în fiecare zi aceleași lucruri de la magazinul de cartier. Are nevoie de ordine în viață. Și chiar are, până în ziua când în cutia poștală găsește un plic cu numele ei, iar înăuntru o amenințare scrisă cu litere de-o șchioapă.

   Ragna își dă seama că trebuie să se folosească de toate mijloacele pentru a se apăra.

  Oscilând între interogatoriul pe care îl realizează inspectorul Konrad Sejer cu Ragna și întâmplările șocante care au dus la arestarea ei, romanul sondează nebunia plauzibilă din viața de zi cu zi și îl face pe cititor să-și pună întrebări până în ultima clipă.”

 “Romanul conține toate elementele care o fac pe Fossum să se numere printre cei mai buni scriitori norvegieni de literatură polițistă: cercetarea psihologică profundă, disconfortul sinistru, tulburător și nebunia plauzibilă din viața cotidiană… Ceea ce e de negândit pândește și freamătă în interiorul textului, creând suspans pe măsură ce povestea înaintează spre finalul șocant.”(VG)

 Deși este un roman static, după părerea mea, este totuși incitant și te ține captiv până la final. Este poate mai greu de  urmărit,  decât un policier obișnuit,  pentru că are o mare încărcătură psihologică, și uneori, de-a lungul poveștii, este derutant.

   Totul se leagă de interogatoriul luat Ragnei de inspectorul Konrad Sejer, care pare o discuție între cei doi. Ragna Riegel ajunge la închisoare pentru că a ucis cu brutalitate un tip, pe care l-a numit în povestea ei “Agentul”. Acesta venise de câteva ori,  îmbrăcat mereu la costum, la magazinul unde lucra ea, Europris, să cumpere materiale, apoi apăruse la ea acasă cu texte și broșuri folosite de Martorii lui Iehova. Ghinionul lui fusese că Ragna, care de ceva vreme găsise bilețele cu texte de amenințare în cutia poștală, crede că el este autorul și-l ucide.

   În discuția – confesiune cu Sejer,  Ragna își va povesti încet încet viața. Copilăria cu un tată bolnav, apoi sinuciderea acestuia, nașterea copilului ei Rikard, conceput în singura ei noapte de dragoste. Și-a crescut băiatul în casa copilăriei, alături de părinții ei. Apoi i-a murit și mama și, la 17 ani,  Rikard a plecat la Berlin, îndepărtându-se de ea.

  Viața monotonă, dar sigură pe care o duce, mai ales că în urma unei operații nu mai putea vorbi decât în șoaptă, îi dă o senzație de siguranță, pe care însă orice amănunt distonant o perturbă.

  Sejer o conduce pas cu pas prin copilărie, viața de adult, singurătatea de după plecarea copilului. O ajută chiar să ia legătura cu fiul ei înstrăinat. De fapt tânărului îi fusese rușine să-i spună că e închis, lăsând-o să creadă că e un tip realizat.

  Acum, în scrisori, fiecare este sincer  cu el, cu amintirile lui, cu viața lui.

 Poveștile ei, scrisorile, unele date culese de la cunoscuți, ne conturează adevărata Ragna, care moștenise boala tatălui ei. Și tot ce am crezut sau ne-am imaginat de-a lungul poveștii devine fals. Adevărurile despre Ragna, despre stările ei, despre viața ei sunt de-a dreptul uluitoare și covârșitoare. Sejer inițiase discuțiile pentru că acum, la vârsta lui, voia și mai mult să cunoască psihicul uman, mintea și motivațiile persoanelor.

   Pentru mine a fost mai greu s-o citesc pentru că îmi plac în general cărțile alerte, cu multă acțiune. Ori aici avem o  confesiune, o introspecție în sufletul și caracterul uman de la prima până la ultima filă. Dar, așa cum îmi place să spun,  este o carte care trebuie “citită și gândită”.

  Aftenposten afirmă:

 “Capacitatea lui Fossum de a face minți omenești obișnuite, deseori rănite, să trosnească și să scânteieze în toate culorile curcubeului este punctul ei forte ca scriitoare. “

    Așa este și sunt curioasă cu ce alte povești despre inspectorul Konrad Sejer ne va mai delecta.