Ceasurile Sfântului Bartolomeu/Temerarul, de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie

Ceasurile Sfântului Bartolomeu/Temerarul

Autor: Haralamb Zincă

Editura: Publisol

Serie de autor

Anul apariției: 1967, 1991, 2021

Număr pagini: 232

Gen: Polițist, Spionaj

   De această dată, aceeași carte înglobează două povestiri scrise de Haralamb Zincă, „Ceasurile Sfântului Bartolomeu” și „Temerarul”.

  Pe ambele le-am citit la un moment dat, iar „Ceasurile Sfântului Bartolomeu” o aveam într-o ediție veche, subțirică și jerpelită, pescuită dintr-un anticariat.

  Cele două povestiri au acțiunea în momente diferite. Prima, „Ceasurile Sfântului Bartolomeu”, se petrece în primii ani ai regimului comunist, iar „Temerarul” ne duce înapoi în timp, la momentul ce l-a fascinat atât pe Haralamb Zincă: 23 august 1944.

„Ceasurile Sfântului Bartolomeu ” este incredibil de atmosferică, așa cum autorul ne-a obișnuit.

„Clădirile din centrul orașului i se păruseră domnului Bartolomeu Grig neschimbate. Doar magazinele, firmele aveau altă înfățișare, necunoscută de el până atunci. Îl uimeau animația străzii, buna dispoziție a trecătorilor. După un timp, descoperi vitrina unui magazin de ceasuri și se opri în dreptul ei.”

„Se gândi, fără să vrea, la transformările arhitectonice ale orașului, la muzeul vizitat în cursul dimineții, la oamenii cu care, în treacăt, stătuse de vorbă.

„Da, îmi vine greu să înțeleg mecanismul de astăzi al orașului, își mărturisi el. Comerț fără negustori…”

  Bartolomeu Grieg este un străin cu origini românești, ce se întoarce în orașul copilăriei, Arad. I se strică ceasul de aur, așa că pornește în căutarea unui ceasornicar. Ajuns în prăvălia acestuia, îi propune o afacere legate de alte ceasuri.

„Îmi puteți recomanda un ceasornicar de încredere?

– Cum să nu, chiar pe strada noastră… strada Republicii, se găsesc două cooperative.

– Nu m-ați înțeles, zise străinul, eu am întrebat de un ceasornicar.

– Am înțeles bine, zâmbi hotelierul condescendent. La noi, ceasornicarii sunt organizați în cooperative.”

  Nu este un policier clasic, cu crime, dar vorbește despre înșelăciune și vigilența autorităților române de la acea vreme.

  „Temerarul” este despre întâmplările de la 23 august 1944 prin ochii locotenentului Constantin Banu. Povestirea are o viziune cinematografică, ai impresia că ești într-unul dintre acele filme cu acțiune scurtă și intensă. Acțiunea se petrece într-o singură noapte, o noapte decisivă, istorică. Locotenentul Constantin Banu are misiunea de a verifica obiectivele germane de pe Calea Victoriei, iar în călătoria sa îl însoțește, printr-un concurs de împrejurări, un șofer de taxi. Cei doi fac o echipă bună în această misiune deloc ușoară. Locotenentul este nevoit să-și însușească identitatea unui ofițer german, intrând într-un joc dublu periculos.

„- Uită-te bine, nea Gheorghiță, îl îndemn, și să ții bine minte că la baza victoriei e și un strop din truda noastră de astă-noapte!”

  Practic, asistăm la un tur al Bucureștiului acelor momente tulburi; cei doi parcurg cele mai reprezentative locuri ale orașului.

„Mă uit în jur: clădirea Teatrului Național pare părăsită. Pe celălalt trotuar, magazinele sunt deschise: program normal, clienți înăuntru. Bucureștenii își văd nestingheriți de ale lor. Ce naiba, nimeni nu simte că ora H e pe cale să explodeze? Tot taximetristul meu rămâne omul cel mai sensibil și mai bine informat din București. Mă îndrept spre el și-l găsesc mai nervos decât l-am lăsat.

– Ce faci, dom’le, pe unde umbli? Crezi că mă pot ține la infinit de…

Ar fi vrut să zică: „de fundul dumitale”, însă și-a înghițit vorba. Mă așez lângă el și demarează rapid.

– La Palatul regal n-ai vreo treabă? mă întreabă și un surâs batjocoritor i se ivește pe chipul transpirat. Că văd că ai luat toate palatele la rând…”

„Traversăm Piața Victoriei. Un tramvai – nu putea fi decât 19 -, ieșit din depoul de pe Ștefan cel Mare, dă un ocol larg pieței, pentru a se înscrie în cursă direct pe bulevardul care, până aseară, mai purta numele fuhrerului.”

  Totodată, autorul ne face părtași la modul în care se simțea acel moment istoric din perspectiva oamenilor de atunci. Am învățat și am citit atât din cărțile de istorie despre întoarcerea armelor, însă cel mai bine receptăm cele petrecute prin trăirile oamenilor. Oameni ca noi, dar care au trăit alte momente istorice:

„Ce-i cu tine? Mă ridic și mă îndrept spre el. Ai băut? Ai febră? Ai luat foc?

– Ard, ard de bucurie… Doar ai auzit, nu? Kaput cu nemții… E pace, băiete!

– Parcă n-ai fi militar! De unde ai scos tu că-i pace, când pentru noi războiul abia acum începe?”

Evident, umorul marca Haralamb Zincă nu putea să lipsească:

„El însă, la fel de vesel, se descheie cu o mână la haină și-mi arată la cingătoarea pantalonului că are ascuns un pistol.

– Ce-ai crezut, că mă duc la război cu mâinile goale?

– De unde l-ai luat?

– A ieșit unul din groapă, la cimitir. „Ia-l, mi-a zis, că eu nu mai am trebuință de el!” Nu se cădea să-l refuz, nu-i așa?”

„- Barem știi să tragi?

– Pă dracu’! Da’ am văzut în filme că ăia care nu se pricep să tragă nimeresc bine.”

Despre autor:

  Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.

  A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.

  Pseudonimul „Haralamb Zincă”, pe care îl știm cu toții, i-a fost dat întâmplător, de către Miron Radu Paraschivescu, care în calitate de director al unei publicații, nu i-a înțeles scrisul și i-a semnat articolul „Haralamb Zincă”.

A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru cartea-document „Și a fost ora H” și cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

  Alte cărți: „Moartea vine pe bandă de magnetofon” , „Ochii doctorului King”, „Soarele a murit în zori”, „Un glonte pentru rezident”  , „Mapa cenușie” , „Suspecta moarte a lui Mario Campanella” , „Moartea m-a bătut pe umăr”, „Dragul meu Sherlock Holmes”  – recenziile aici

Carte disponibilă pe site-ul Publisol

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Ceasurile Sfântului Bartolomeu/Temerarul de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie