„Cred, draga mea, spune el cu blândețe, că, în tot acest timp, acel Picasso demult pierdut al buncii tale… erai de fapt tu.”

Cina cu Picasso de Camille Aubray

Cina cu Picasso, de Camille Aubray – Editura Rao – recenzie

Cina cu Picasso

Camille Aubray

Titlul original: Cooking for Picasso

Editura: Rao

Biblioteca Rao

Anul apariţiei: 2017

Traducere de: Monica Laura Cubotariu prin Lingua Tradom

Număr pagini: 496

Gen: Historical Fiction

Cotație Goodreads: 3,85

   Cina cu Picasso de Camille Aubray historical fiction.

   O carte extraordinară, un roman atmosferic, ce m-a făcut să dau pagină după pagină, în ciuda volumului generos. Am citit-o într-un timp relativ lung (2 săptămâni), dar din motive independente de calitatea romanului. Mai ales spre final, nu m-am îndurat s-o las pe a doua zi. Am terminat-o la 1 noaptea, deși a doua zi (mai bine zis, aceeași zi), la 6:30, eram în picioare.

   Este o poveste de familie, spusă în două planuri, două perioade de timp diferite și având în centru două personaje, bunica și nepoata.

Anul 1936, stațiunea Juan-les-Pins, Riviera Franceză.

   Ondine este o tânără de 17 ani, a cărei familie deține un local, Café Paradis. La fel ca în prezent, zona era populată de turiști, oameni celebri sau cu bani, veniți pentru a-și petrece vacanțele.

   Una dintre vile este închiriată în mare secret de nimeni altul decât celebrul pictor Pablo Picasso. Acesta face un aranjament cu părinții lui Ondine, de a-i furniza zilnic masa, iar fata primește sarcina de a-i duce duce mâncarea la vilă.

„- Acest bărbat a închiriat una dintre vilele de pe culmea dealului. Iată adresa, îi spuse ea, căutându-se în buzunar și scoțând o bucată de hârtie, pe care i-o înmână. Îți vei folosi bicicleta ca să-i duci zilnic masa de prânz acolo.

– Dar ce sunt eu, măgăruș? ripostă indignată Ondine. De când livrăm personal mâncare la domiciliu? Cine este acest bărbat care nu poate veni să-și mănânce prânzul la birt, la fel ca toți ceilalți?

Madame Belange spuse:

– Este cineva très célèbre din Paris. Vorbește franceză, dar mi s-a spus că e spaniol.”

Așa îl cunoaște Ondine pe Picasso, fapt ce-i schimbă viața.

„Bărbatul din pragul ușii părea foarte misterios, așa cum stătea rezemat acolo cu mâinile în buzunare, fixând-o intens cu cei mai pătrunzători și mai negri ochi pe care-i văzuse în viața ei. Privirea lui era atât de fascinantă, încât ea încremeni pe loc, ca un animal din pădure ce tocmai a auzit trosnetul unei crenguțe.

– Bonjour, Patron! reuși să îngaime, dorindu-și să fugă, dar, în același timp, rămânând pe loc, de parcă ar fi prins rădăcini.”

Anul 2014, Riviera Franceză

Unele dintre cele mai mari iahturi ale lumii sunt ancorate în această zonă exclusivistă a portului și multe dintre ele au atât de multe punți și o arhitectură atât de complexă, încât par mai degrabă niște nave spațiale. Mijesc ochii pentru a citi denumirile ciudate inscripționate pe părțile laterale alea acestor vile luxoase, ai căror mândri proprietari sunt bine cunoscuți aici:un prinț arab și numeroșii lui fii, un magnat american foarte retras, proprietar al unei companii de software, un excentric rege al rus al petrolului. Puterea și banii se simt în aer.

   Céline, nepoata lui Ondine, îi calcă pe urme mătușii pentru a găsi un tablou pe care se presupune că i l-ar fi dăruit Picasso, ea fiindu-i model. „Femeie la fereastră”, tablou care în realitate a avut-o drept model pe una dintre amantele pictorului, Marie-Thérèse.

   Pentru a-și ajuta mama bolnavă și internată într-un azil, Céline face tot posibilul să găsească acel tablou. Așadar, pleacă împreună cu mătușa ei într-o călătorie la Juan-les-Pins, sub pretextul unui curs gastronomic.

   Interesant mi s-a părut cum aceste două femei puternice, Ondine și Céline, atât de asemănătoare, luptă în perioade diferite pentru a ajuta aceeași persoană: Sophie, fiica lui Ondine și mama lui Céline. Culmea, amândouă folosindu-se de același tablou, „Femeie la fereastră”, pictat de Picasso.

Și, în timp ce ocoleam în viteză golfuri și luam curbe strânse, trecând pe lângă dealuri abrupte cu vile pe jumătate ascunse în spatele zidurilor înalte și pastelate, nu puteam decât să mi-o imaginez pe bunica Ondine transportând un coș cu produse alimentare pe aceste drumuri misterioase – doar o fată plăpândă, cu părul lung și vălurit, curgându-i în spirale pe umeri, ca o sirenă ridicându-se din mare și transportând tot felul de bunătăți pentru prânzul lui Pablo Picasso.

   Dacă va găsi Céline ceea ce caută veți afla din roman, cert este că va da peste mai multe surprize, printre care și adevărul cu privire la propria origine.

   Autoarea a îmbinat ficțiunea cu fapte reale din viața lui Picasso: istoria sa amoroasă plină de relații furtunoase, Ondine plasându-se între Marie-Thérèse și fotografa suprarealistă Dora Maar; scena bătăii dintre Olga, soția rusoaică a pictorului și Marie-Thérèse, povestită, se pare, chiar de Picasso, anumite replici de ale lui: „Femeile sunt ori zeițe, ori preș pentru picioare, conchidea el după fiecare cucerire.”

Vreți părerea mea? Citiți romanul, merită, nu vă speriați de numărul de pagini!

Despre autoare:

   Camille Aubray este finalistă a concursului Pushcart Press Editors’ Book Award și a făcut parte din echipa de scenariști ai serialelor Life to Live și Capitol. A predat cursuri de scriere la Universitatea din New York și a fost redactor și producător pentru mai multe emisiuni de știri.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

15 COMMENTS

  1. Pare o carte foarte interesanta. Am mai auzit de ea, pe mine nu m-a atras. Totusi, recenzia ta mi-a starnit curiozitatea.

  2. Suna atat de bine! Editura RAO ne aduce periodic asemenea bunatati cu personalitati artistice. 😀 Tocmai am citit un roman asemanator care il integrase in povestea sa pe Gaudi. 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.