Ciorba rădăuțeană... așa cum trebuie

Ciorba rădăuțeană… așa cum trebuie

  Urmăriți în fiecare miercuri o nouă rubrică pe Literatura pe tocuri, semnată Rodica Pușcașu – Rețete cu umor. Rețete culinare scrise într-un stil unic. Cu poveste, cu umor, care vă vor binedispune. Astăzi vă prezentăm ,,Ciorba rădăuțeană… așa cum trebuie,,

Te rog să te pregătești! Vei citi, în cele ce urmează, secretul rețetei perfecte!

  Așa cum vă povesteam în episodul trecut, Maria l-a cucerit pe Vasile și totul le mergea bine. Nimic nu părea să le tulbure frumoasa poveste de iubire. Totul era roz… așa cum îi plăcea Mariei. Perdelele erau roz, covorul din sufragerie fusese și el schimbat… până și preșul de la intrare era roz.

   La ei în casă era liniște… nicio maioneză nu se tăia, nicio tocăniță nu se ardea și nicio mămăligă nu se afuma în ceaun. Totul era minunat. Destinul – credeau ei – le oferea pe tavă cel mai rafinat desert al vieții – iubirea. Habar nu aveau că toate aceste clipe de liniște le erau numărate…

  Într-o după-amiază de septembrie, când ploaia măruntă nu mai contenea, Maria și Vasile stăteau liniștiți, unul în brațele celuilalt. Comandaseră shaorma de la un fast-food și se delectau acum și cu un film. Nimic nu părea să le spulbere starea de liniște și pace…

Și totuși… deodată se auzi o bătaie insistentă în ușă.

-Cine-o fi așa de bădăran încât să bată așa, se întrebă Maria cu glas tare, în timp ce Vasile se hotărî să înfrunte el situația.

-Mamă… se auzi deodată glasul diminuat, gâtuit și de nerecunoscut al lui Vasile.

  O femeie cochetă, cu o pălărie care încăpu greu pe ușă, se năpusti în cameră și lăsă niște geamantane pe hol. Aruncă o scurtă, dar precisă privire în jur, apoi se întoarse către Vasile (care rămase împietrit la ușă, incapabil să mai spună ceva).

  -Băiețelul meu, se smiorcăi femeia și îl îmbrățișă pe Vasile. Ce ți-a făcut, mamă, de ce ești așa de slab? Ce ți-a dat? Sau nu știe să facă de mâncare? Unde e? Unde e, mamă, să o întreb eu cu ce-am greșit să îmi distrugă mie așa minune de băiat…

  Maria nu avu timp să ascundă ambalajele de la shaorma, nici sticlele de Coca Cola. Înlemni și ea, neștiind cum să reacționeze.

-Aha!!! Te otrăvește… Vasile, ce galben ești, mamă! Ți-a dat Cola și porcărie din aia cu maioneză plină de e-uri? Doamne, ce-ai ajuns, Vasile!

Vasile încă nu-și revenise. Era tot stană de piatră, la ușă.

  Maria se mișcă puțin, atâta cât să dea cu piciorul unei cutii de la tiramisu. Ea nu știa că ochiul de soacră captează totul și funcționează în 5D.

-Nici prăjituri nu știe să facă, mamă? Vasile, spune, așa te-am crescut eu?

  Femeia se puse pe un plâns isteric. Când își apleca capul, Maria mai ascundea câte ceva care ar fi putut reprezenta un potențial pericol.

  După ce plânse vreun sfert de oră, amintindu-i lui Vasile că l-a crescut singură, de când tatăl plecase cu altă femeie, soacra se ridică, se șterse cu un șervețel și păși spre Maria, întinse mâna spre ea, iar aceasta căzu leșinată, peste șaorme și tiramisu.

Când se trezi, văzu chipul încă palid al lui Vasile.

-Vasile, am avut un vis ciudat… șopti Maria, însă după fața încă împietrită al acestuia, își dădu seama că nu fusese un vis.

Din bucătărie se auzea zgomot de oale puse serios la treabă.

Maria se strecură în baie și își sună prietenele.

-Știam eu că trebuie să fie ceva la mijloc, îi spuse Simona.

-Găsim noi o soluție, concluzionă Ioana.

-Știu soluția perfectă, adăugă Sorina.

  În bucătărie, Georgeta, mama lui Vasile pregătea de zor ciorba rădăuțeană. Venise pregătită cu ingredientele: un piept de pui, 2 galbenușuri, 200 ml smântână, 2 morcovi, o țelină, un ardei capia, o ceapă,  o căciulie de usturoi, oțet, o legătură de pătrunjel, sare și piper.

  Puse pieptul de pui la fiert împreună cu legumele spălate cum trebuie, curățate cum trebuie și după ce au fiert exact cât trebuie, le-a scos cu o paletă și a lăsat zeama să se răcorească cât trebuie. Dacă vreți să mă întrebați ce înseamnă „cât trebuie”, ei bine, numai o soacră știe „cât trebuie” și „cum trebuie”.

  După ce zeama s-a răcit, a adăugat pieptul de pui tăiat bucăți potrivite, a pasat țelina, un morcov și ceapa, le-a adăugat în oală, amestecând cum trebuie, apoi a adăugat smântâna amestecată cu gălbenușurile, desigur, câtă trebuie și exact așa cum trebuie. A pornit ochiul de aragaz doar uitându-se la el, a pus din nou oala, apoi a mai lăsat să fiarbă… tot cât trebuie. Pe când toca pătrunjelul așa cum trebuie, cineva bătu insistent la ușă.

Un buchet de trandafiri și un platou cu Poale’n brâu… fierbinți și aburinde.

-Ion, zise bărbatul cu pălărie și cu voce serioasă.

Georgetei i se făcură ochii ca mărgelele pe care le avea la gât.

-Cine sunteți? întrebă ea cu glas de căprioară.

-Sunt vecinul de la cinci… am auzit că aici a venit o bucătăreasă deosebită și o femeie extraordinară… și am vrut neapărat să o cunosc, zise el și îi întinse trandafirii.

  Georgeta uită de ciorbă și de tot. Se pare că Ion era… așa cum trebuie. Din spatele lui țâșniră în casă Sorina, Ioana și Simona.

  Vasile opri ochiul la aragaz și bău un pahar cu apă rece. Maria își reveni, iar Georgeta și Ion își lipiră privirile unul de altul… atât cât trebuie.

-Maria, mamă, hai să punem masa, avem oaspeți de seamă, spuse ea cu un glas pe care abia atunci îl descoperise.

  … și au luat cina împreună… așa cum trebuie, iar Georgeta și Ion aveau multe pasiuni comune… printre care, desigur, bucătăria.

-Și-am zis noi că se rezolvă? concluzionă Simona gustând din delicioasa ciorbă rădăuțeană.

Reţete culinare 

Rețete cu umor

Culinar

#reţeteculinare #culinar #literaturapetocuri #rețetecuumor

Ciorba rădăuțeană… așa cum trebuie – Literaturapetocuri.ro

 

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

8 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.