Clandestin de Ludmila Rain Augustin – Editura Literpress Publishing
Clandestin, de Ludmila Rain Augustin – Editura Literpress Publishing
Clandestin
Autor: Ludmila Rain Augustin
Editura Literpress Publishing
Gen: poezii
Colecția LirioCalla
Număr pagini: 186
Anul 2022
Nu poți fi poet dacă nu respiri poezie și, mai ales, dacă nu raportezi tot ceea ce vezi în jurul tău la vers. Poeta Ludmila Rain traduce viața și circumstanțele sale, în cele mai minunate versuri, pe care le scoate dintr-un suflet clădit din emoții elevate. Citindu-i poeziile, am realizat că Ludmila s-a născut cu un adevărat echipament de poet, la care a adăugat clipă de clipă alte și alte emoții, astfel încât și-a creat un stil inconfundabil, muzical. Poezia Ludmilei este asemenea unei holograme în care cititorul pășește și se delectează, se înfruptă din imagini poetice sublime, se regăsește pe sine, se alimentează cu energie pentru a supraviețiui unui concret plin de griji.
Versurile sale adună, ca într-un ritual mistic, elementele naturii și emoțiile vieții, le transpune într-o lume paralelă, dar atât de prezentă în inimile celor care iubesc poezia. Poeta călătorește în timp și spațiu, cu naturalețea unui om care cunoaște tainele vieții, generând imagini mirifice și dovedind un mare har, acela de mânuire și de îmblânzire a misteriosului cuvânt, devenit, prin valențe emoționale înalte, vers:
„Am dat o fugă la sfârșitul vieții mele,
Să văd cireșul meu – acum un pui,
Și l-am văzut de-acolo, dintre stele,
Avea și el puiuți la rândul lui.
Pe crengi, precum o pâslă moale, albă,
I se-agăța o gârlă de flori dulci,
Și toate lângă el erau ca lumea,
Iar talpa lui purta ai mei papuci.” Rodica Pușcașu
Clandestin
Pe arca timpului m-am vrut o velă
Să strâng în plete harpele de vânt,
Dar am rămas ca vâslele uscate
Să-not în valuri grele de pământ.
În necuvinte mi-am tot dat răspunsuri,
Și mi-am pictat vitralii în nevăz,
Un clandestin prin bunurile lumii
Mergând ca un ateu cu pas de crez.
Bătut în pene, ceasul veșniciei,
Cu-n doișpe priponit forțat de stele,
Îmi mai aruncă uneori balade
Să-mi bătucesc răzorii de pe piele.
Ce să mai judec drepturile rupte
Și împărțeala sorții pe nedrept?
Vâslesc prin gloduri veșnic amorțite
Cătând lumini pe cerul violet.
Un clandestin prin bunurile lumii,
Cu fericirea strânsă-n buzunare…
Pe arca timpului m-am vrut o velă
S-ajung un coviltir pe Carul Mare…
