Crimă la Paris – Matthew Blake – blog tour
Crimă la Paris – Matthew Blake – blog tour
Crimă la Paris
Autor: Matthew Blake
Editura: Trei
Ficțiune, Crime. Thriller. Mystery
Nr. pagini var. tipărită: 400
Anul apariției: 2025
Titlul original: A murder in Paris
Limba originală: Engleză
Traducător: Alunita Voiculescu
“MATTHEW BLAKE locuiește la Londra și, înainte să devină scriitor, a lucrat ca scenarist la BBC, ITV Studios și studiouri independente. A studiat engleză la Durham University și Merton College, Oxford, și a fost cercetător și autor de discursuri pentru parlamentul britanic. Thrillerul său psihologic de debut, Anna O, a fost bestseller numărul 1 la nivel global și a fost publicat în peste 40 de țări. În prezent se află în curs de ecranizare pentru Netflix. “
Un nou roman de Matthew Blake. După thrillerul său psihologic de debut, Anna O, sincer eram curioasă ce va urma. Descrierea de pe copertă m-a intrigat, dar ce a urmat m-a lăsat efectiv “cu gura căscată”. Pentru că, așa cum spune și Publishers Weekly romanul “Crimă La Paris” este : “Captivant! Blake țese o intrigă ca o pânză de păianjen, care se întinde pe aproape un secol și te incită și te emoționează de la început până la final. Cu răsturnări de situație uluitoare și întrebări provocatoare despre natura memoriei, această carte este aproape imposibil de uitat.”
Dar “Ce-ar fi dacă o amintire te-ar putea ucide?” sau “Poate că te înșală memoria?”
Haideți să vedem dacă … și s-o urmărim pe Olivia de-a lungul vieții și experiențelor ei. Olivia a crescut și trăiește în două țări Anglia și Franța. După moartea tragică a mamei ea locuiește, alături de bunica ei, Josephine, în Franța. Apoi viața îi pune în cale alte încercări, o căsătorie nereușită, dar un copil de excepție, un post de medic expert în recuperarea memoriei, la Spitalul Chering Cross din Londra, o relație stabilă, deși la distanță, cu bunica ei, o viață aparent normală. Ajunsese un medic bun, empatic, urmase psihologia, inspirată de psihiatrul francez, care o tratase în adolescență, deși toată viața pare urmărită de-o greșeală din tinerețe.
Dar echilibrul fragil al vieții ei este distrus de un telefon primit de la un polițist francez, aflat la Hotelul Luteția, de pe faimosul Rive Gauche din Paris. Polițistul, căpitan Vidal, îi cere să vină la Paris pentru că bunica ei maternă, faimoasa pictoriță, Josephine Benoit, al cărei tablou atârnă în holul hotelului, este tristă, confuză dar hotărâtă să mărturisească o crimă. Ea susținea că la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, în 1945, a ucis o persoană în camera 11 a hotelului.
Cercetând arhivele poliția vede cu stupoare că într-adevăr în 1945 acolo murise o supraviețuitoare a lagărului de la Auschwitz, Sophie Leclerc. Dar bunica ei mai susține că de fapt numele adevărat al moartei ar fi Josephine Benoit, și că ea este Sophie Leclerc și i-ar fi luat identitatea.
Care este adevărul? Cine a fost de fapt bunica ei?
Asta va trebui să afle Olivia. Și avem povestea pe două planuri trecut și prezent, povestită din perspectiva Oliviei, și a lui Sophie. Punctul de legătură pare a fi doctorul Louis Villefort, un psihiatru cunoscut, acum în vârstă de 90 de ani, care fusese parte din tinerețea lui Sophie și a lui Josephine. Acesta o tratase și pe Olivia, când la 16 ani venise să stea cu bunica ei, aparent ajutând-o cu trauma suferită.
Dar oare chiar o ajutase ? Sau?….
La finalul războiului Louis studia medicina și era la hotelul Luteția unde erau cazați supraviețuitorii din lagăre. Avea datoria de-a încerca să-i consilieze psihologic, și să le trateze cât de cât traumele. Lumea îl cunoștea și-l admira pentru că el susținea că făcuse parte din Rezistență. Era chiar acolo când fuseseră cazate în camera 11 Sophie și Josephine. Slăbite, rase în cap, cu haine rupte și murdare, cu priviri haituite, cele două păreau venite din același lagăr, cu aceeași viață dură. Cândva înainte de război fuseseră prietene bune, chiar semănau atât de mult încât lumea le credea surori. Dar parcursul vieții și faptele lor nu puteau fi mai diferite, și fiecare avea câte ceva dureros și periculos de ascuns. Una dintre ele moare, cealaltă îi preia identitatea și Louis, singurul care știa adevărul, aparent o ajută.
Dar realitatea și adevărul le veți afla citind cartea!
Peste ani Olivia va ajunge medic și chiar îl va ajuta pe Louis într-un proces, având încredere în “adevărul” lui. Procesul se termină cu moartea celei care l-a declanșat, o fostă pacientă, Ingrid Fox, care pare că s-ar fi sinucis.
Singurul care susține că a fost ucisă este detectivul inspector de la Scotland Yard, Myles Forsyth, care crescuse cu Ingrid și cunoscând-o nu putea accepta ideea sinuciderii. El nu va renunța nici un moment la cercetări, unele legale, altele nu, dar nu putea face mare lucru fără cooperarea poliției franceze, mai ales a lui Vidal. Mai mult, mulți polițiști în funcții și oameni puternici cu poziții sociale înalte, fuseseră tratați de Louis de Villefort, și-i erau datori.
Dar accesele de demență ale lui Josephine, intercalate cu momente de luciditate, afirmația ei că a ucis pe cineva în 1945 în camera 11, mai apoi uciderea ei, vor duce la continuarea cercetărilor și sosirea lui Myles la Paris. Și pentru că cineva se temea, se dau anumite ordine și este încercat chiar un atentat asupra Oliviei și a lui Myles. Atentatorul, un fost membru al Legiunii Străine, este ucis. De data asta cei doi încep să colaboreze, Myles îi pune la dispoziție înregistrările lui. Acestea întărite de amintirile Oliviei și de-acum de experiența ei ca medic psiholog, îi ajută să descâlcească ițele unui complot pornit la finele războiului. Un complot monstruos, al unui om căruia puțin îi pasă de răul pe care îl face în încercarea de a se salva.
Cine era bunica Oliviei? Cine murise în camera 11 – Sophie Leclerc sau Josephine Benoit? Cine omorâse de fapt și de ce? De ce a trebuit să moară Ingrid Fox? Ce secrete trebuiau ascunse? Este prins vinovatul? De ce a ucis? Ce încerca să acopere? Ce se va întâmpla cu Olivia?
Veți afla totul și multe altele citind cartea. Merită!!!
Modul de structurare al poveștii ne face să trăim cu Olivia fiecare pas, fiecare cercetare, fiecare gând, și alături de supravietuitorii lagărelor, la Hotelul Luteția, ultimele zile ale războiului.
Romanul este: “O carte plină de tensiune, cu un criminal care se asigura că adevărul nu va ieși niciodată la lumină. Cititorul ajunge să se gândească la maleabilitatea propriei memorii și la modul în care amintirile noastre pot fi create de ceilalți.“( Netgalley .CO.UK)
“Dacă va plac romanele psihologice care combină intriga și suspansul cu o explorare a naturii umane și a veridicității amintirilor, fie ele afectate de demență sau nu, va recomand Crimă la Paris. Te face să te întrebi dacă scopul chiar poate vreodată să justifice mijloacele.”( Jenmed’s Book Reviews)
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului:
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
