Atmosferă – Taylor Jenkins Reid – Editura Nemira

Atmosferă – Taylor Jenkins Reid – Editura Nemira

by -
0
Atmosferă - Taylor Jenkins Reid - Editura Nemira

Atmosferă – Taylor Jenkins Reid – Editura Nemira

Titlu: Atmosferă

Autor: Taylor Jenkins Reid

Editura Nemira
Colecția Nemira Fiction

Anul publicării în limba română: 2025

Titlul original: Atmosphere (2025)

Traducere: Monica Grecu

Număr de pagini: 336

  În vasta întindere a ficțiunii contemporane, puțini autori izbutesc să stăpânească arta de a amalgama verosimilul istoric cu narațiunile profund personale la fel de bine ca Taylor Jenkins Reid. Romanele ei par confesiuni intime șoptite peste timp, atrăgând cititorii în lumile strălucitoare, dar tensionate, ale starletelor de la Hollywood, legendelor rock sau ale campionilor din tenis. 

  În Atmosferă, cel mai recent roman al său, scriitoarea americană își ridică privirea spre cer, plasându-i povestea pe fundalul programului NASA Space Shuttle din anii ’80 — o epocă a ambițiilor îndrăznețe, umbrită de amenințarea nucleară a Războiului Rece și de tragedia iminentă a dezastrului Challenger.

  Publicat în iunie 2025, acest inedit thriller spațial cu filon romantic urmărește destinul lui Joan Goodwin, o profesoară de fizică rezervată, a cărei traiectorie de viață se schimbă radical atunci când răspunde apelului NASA pentru selectarea primelor femei de știință dornice să se alăture corpului de astronauți. Ceea ce rezultă este o poveste despre iubire, descoperire și chemarea irezistibilă a stelelor, care sondează rezistența conexiunilor umane în confruntare cu infinitul.

  Cartea se deschide cu o scenă palpitantă, ce amintește de filmul Gravity: o defecțiune a unei navete spațiale lasă echipajul în pericol, iar soarta misiunii atârnă de un fir subțire de comunicare radio și calcule disperate. Este un început electrizant, care aruncă cititorul direct în dramatismul explorării spațiale. Însă, în loc să mențină tensiunea într-o linie epică clasică de thriller, Taylor Jenkins Reid alege o structură neliniară, revenind în timp pentru a urmări drumul lui Joan de la mediul academic la centrul de antrenament al astronauților de la Johnson Space Center din Houston. 

   Selectată dintre mii de candidați în 1980, Joan ajunge la JSC cu un imens entuziasm alimentat de pasiunea sa pentru astronomie și dorința de a atinge cosmosul. Aici întâlnește un grup foarte pestriț de colegi: pilotul carismatic Hank Redmond, savantul relaxat John Griffin, competitiva specialistă în misiuni Lydia Danes, misterioasa, dar calda Donna Fitzgerald, și enigmatica ingineră de aeronautică Vanessa Ford, a cărei prezență magnetică zdruncină ordinea interioară a lui Joan.

   Pe măsură ce grupul trece prin simulări extenuante, zboruri în imponderabilitate și testări sub lupa unei instituții dominate de bărbați, scriitoarea inserează cu finețe textura culturală a epocii: sunetele sintetice ale anilor ’80, anxietatea nucleară și progresele timide ale femeilor în profesiile tehnico-științifice. Evoluția lui Joan — de la o contemplatoare solitară a cerului la o participantă directă la visul cosmic al omenirii — este redată cu minuțiozitate emoționantă. Cercetarea autoarei se simte în pasajele care descriu detaliile mecanicii orbitale, claustrofobia interioarelor de navetă sau epuizarea fizică a antrenamentului, sub presiunea forței G din centrifugă, ori simțind gustul metalic al aerului reciclat într-un habitat simulat.

  Și totuși, dincolo de fidelitatea științifică, Atmosferă este, în esență, o poveste de dragoste — una care înflorește neașteptat între Joan și Vanessa. Relația lor, ținută ascunsă în contextul homofobiei epocii și al rigorilor NASA, creează o tensiune specială, înfiripată din priviri complice, confesiuni șoptite și apropieri tăinuite.

  Joan e o femeie pentru care inteligența a devenit o pavăză, dar al cărei suflet tânjește după conexiune. Este introspectivă, aproape timidă; se confruntă cu sindromul impostorului, întrebându-se uneori dacă locul ei printre stele este meritat sau doar simbolic, parte din efortul NASA de diversificare. Conflictul interior e amplificat de relația cu familia: sora iresponsabilă, Barbara, mamă singură, o obligă pe Joan să preia rolul de părinte substitut pentru nepoata ei, Frances. Legătura dintre Joan și Frances este una dintre marile reușite ale romanului — o reflecție emoționantă asupra familiilor improvizate și a sacrificiilor pe care femeile le fac pentru cei dragi. Frances, cu curiozitatea ei ingenuă față de univers, oglindește mirarea din copilăria lui Joan în fața misterelor lumii, amintindu-i că ambiția nu trebuie să eclipseze niciodată dragostea.

  Vanessa, la rândul ei, este o forță a naturii: strălucitoare, neiertătoare cu ea însăși și bântuită de propriile secrete. Relația celor două femei evită clișeele, evoluând de la o complicitate ezitantă la o legătură profundă care le obligă pe ambele să-și redefinească identitățile. Autoarea abordează iubirea lor cu finețe și sinceritate, inspirându-se din propria experiență de femeie bisexuală pentru a infuza autenticitate, fără a cădea în moralism.

   Tematic, romanul Atmosferă orbitează în jurul intersecțiilor dintre dragoste și ambiție, identitate și infinit. Se amorsează întrebări tematice profunde: Ce înseamnă să-ți revendici locul în univers când societatea te vrea ancorată? Cum poate iubirea să supraviețuiască într-un mediu construit pentru izolare?
Romanul explorează și dimensiunile spirituale ale științei: cunoașterea astronomică a lui Joan se ciocnește de momente de revelație existențială — privind golul prin hubloul navetei, nu poți să nu te gândești la Divinitate.

  Din perspectiva genului, Taylor Jenkins Reid surprinde dificultățile femeilor din NASA: superiori condescendenți, birocrație masculină, chiar și provocările biologice — ca menstruația în microgravitație. Autoarea nu ocolește intoleranța epocii, în special față de relațiile între persoane de același sex, dar o contracarează printr-un mesaj umanist de încurajare: iubirea, în toate formele ei, este o forță care transcende prejudecățile pământești. Această notă de optimism, deși tinde un pic spre sentimentalism, pare câștigată onest, ca o celebrare a capacității oamenilor de a găsi frumusețe chiar și în adversitate. 

  Structura romanului — cu două planuri temporale, alternând între pregătirea pentru misiune și criza propriu-zisă — construiește eficient suspansul, chiar dacă uneori sacrifică surpriza. Debutul spectaculos poate lăsa impresia că se dezvăluie prea devreme anumite direcții, iar primele capitole pot părea încărcate, pline de jargon tehnic. Dar, odată ce grupul se conturează, dialogurile capătă ritm, umorul curge natural, combinând introspecția cu acțiunea. Scenele de lansare pulsează de adrenalină, în timp ce momentele intime nasc diferite genuri de fiori.

  Acolo unde romanul strălucește cel mai intens este în crescendo-ul emoțional. Autoarea reușește să evoce măreția și teroarea spațiului cosmic: fragilitatea corpurilor umane în fața infinitului, exaltarea de a rupe legăturile cu atmosfera. Evoluția lui Joan — de la savant detașat la exploratoare pasionată — reflectă căutarea generală a umanității de a-și găsi sensul. Finalul revine la criza de pe navetă, aducând o combinație de sacrificiu din iubire și simț al datoriei ce taie respirația.

  Într-o epocă în care călătoria spațială a devenit terenul de joacă al miliardarilor, acest volum o redă visătorilor — în special femeilor ale căror contribuții au fost adesea neremarcate suficient. 

  Pentru echilibrul său între acuratețea istorico-tehnică, pasiunea romantică și reflecția filozofică, Atmosferă poate fi considerată o carte solară – o reamintire că viețile noastre sunt doar puncte minuscule în desenul cosmic, dar că-n aceste puncte dospesc povești de o complexitate extraordinară. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.