Cuvinte versus imagini

    Femeile se îndrăgostesc de cuvinte, iar bărbații de imagini. Nu înseamnă că cineva ar fi mai cu moț în toată povestea asta. Pur și simplu așa se întâmplă. Bărbații cred că o femeie frumoasă merită mai multă atenție decât una urâtă, deși tot ei, dacă sunt onești, recunosc că, de exemplu, femeile urâte sunt mult mai ofertante din punct de vedere erotic. Dar, probabil că bărbații sunt convinși de adevărul celor spuse de Oscar Wilde ”Frumusețea e o formă de geniu”. Pentru majoritatea femeilor asta este frustrant, pentru că nu înțeleg de ce o femeie proastă, care își flutură sânii dezinvoltă are mai multă trecere decât una care are mult mai multe lecturi la acitv, dar cu care natura nu a fost atât de generoasă.

   Pe de altă parte, deși nu o spun explicit, și bărbații se simt de multe ori nedreptățiți că unele femei, preferă ciudați sau babalâci (vezi Bukowski, Henri Miller, sau la noi Emil Brumaru) doar pentru că ei sunt înzestrați de la natură cu darul de a se juca în fel și chip cu logosul. Toată lumea e de acord că nu poți să scrii dacă nu ai talent. Este o înzestrare de la natură, cam la fel cum o femeie are sâni sau nu. Mă rog, ar fi o diferență – o femeie poate face operație de mărire de sâni, un bărbat nu poate face operație de implant de talent.

   În mod sigur este mult mai valorizată o persoană care știe să scrie, decât una care arată bine. Deși, dacă stăm să ne gândim bine, și judecăm onest, în ambele cazuri nu este meritul persoanei, ci al naturii care a înzestrat-o așa. Altfel spus, este o condiționare exterioară. Doar că într-un caz este conotată pozitiv, iar în alt caz negativ.

   Până la urmă totul este doar o diferență de percepție. Și, oricând ar vrea fiecare să se creadă mai cu moț decât celălalt, întreaga poveste se reduce la ceea ce enunțam la început. Femeile se îndrăgostesc de cuvinte, iar bărbații de imagini.