Doar un sărut – Rodica Mijaiche – recenzie

Titlu: Doar un sărut
Autor: Rodica Mijaiche
Editura: Literpress Publishing
Seria „Clubul Celor Pierduți”
Colecția Passion FLower
Număr pagini: 284
Gen: historical romance
An apariție: 2024

“Retrasă de ani buni din înalta societate și ajunsă la vârsta de douăzeci și șase de ani, considerată deja o fată bătrână, Lady Amelia Winthorpe își trăiește liniștită viața în Bath. Moștenitoare a unei averi considerabile, nici prin cap nu i-ar fi trecut să se căsătorească. Traiul ei liniștit este tulburat de apariția noului tutore al nepoatelor ei desemnat prin testamentul lăsat de cumnatul și de sora ei.
Lord Gabriel Stanhope, conte de Silvermore, nu are timp pentru alte complicații în viața lui, iar noile lui protejate chiar asta sunt. Pentru că, odată cu ele, iese la iveală și trecutul pe care-l dorea uitat. În tinerețe iubise și pierduse. Când Amelia decide că singura modalitate de a-și recupera nepoatele este să se căsătorească cu un gentilom, Gabriel îi propune să se căsătorească cu el. Dar, ținând cont de trecutul care-i leagă, nici nu vrea să audă de planurile lui. Ea are deciziile ei de luat, care nu-l includ și pe el. Gabriel, însă, nu este bărbatul care să lase lucrurile la voia întâmplării.”

  Primul volum al seriei “Clubul Celor Pierduți” își desfășoară povestea în Anglia anului 1815. Avem doi actori principali: Lordul Gabriel Stanhope, noul conte de Silvermore și Lady Amelia Winthorpe. Cândva s-au iubit, dar….

  Amelia și-a făcut vise și iluzii, dar Gabriel a dispărut. Ea s-a stabilit la Bath, în casa moștenită de la mătușa ei Clara, părăsind “înalta societate”, care pentru ea a însemnat numai deziluzii. Dar… după câțiva ani viața i-l scoate în cale pe Gabriel, acum conte și tutorele fetițelor surorii ei, el fiind bun prieten cu cumnatul.

  Sora ei îi spunea mereu că: dacă li se întâmplă ceva fetițele vor ajunge la Amelia, ce alt tutore mai bun decât iubitoarea lor mătușă ar putea fi? Doar că moartea ei și a soțului într-un accident, aduce și alte necazuri. Gabriel preia fetițele, Amelia le-ar fi putut avea numai dacă era căsătorită, de… legile nedrepte ale Angliei!

  Întâlnirea cu Gabriel, care încearcă să-i spună câte ceva despre anii de despărțire și ce motive au dus la asta, e ca o explozie, fiecare ținând la părerea și dreptatea lui. Așa că dacă Gabriel dându-și seama că doar pe ea a iubit-o și-și propune s-o recucerească (mai ales că cea mai bună alternativă a situației ar fi căsătoria lor), Amelia ia hotărârea de a-și “cumpăra un soț”. Întâmplarea face să se adreseze doamnei Robinson, cunoscută ca o “bună petitoare”. Aceasta îi face cunoștință cu lordul Christopher Portland, prietenul ei. Erau cei doi oameni care-i făcuseră cel mare rău lui Gabriel, dar Amelia nu știa asta.

  Întâlnirile și interacțiunile personajelor duc la situații amuzante, spumoase dar și periculoase.

  Amelia află despre Gabriel cum ajută oamenii, care-i rămân credincioși, ca Peach sau Sam, dar și cu câtă duritate se răzbună, cum s-a întâmplat și cu Portland, care-i distrusese viața în trecut. Tot ce află plus comportarea lui Portland îi dau și mai multe motive Ameliei să renunțe la planurile făcute. Doar că nu se gândise ce va face lordul, care avea neapărată nevoie de bani, și mai les putea astfel să-i facă rău și lui Gabriel.

   Răpirea Ameliei pune lucrurile în mișcare, iar norocul ei și al lui Gabriel sunt oamenii care-i iubesc.

  Ce se întâmplă cu Amelia? Reușește Gabriel s-o salveze? Ce se întâmplă cu el? Ce se întâmplă cu “infamul lord” Portland? Ce se întâmplă cu fetițele?

  Multe întrebări și mai multe răspunsuri, așa că citiți romanul. Sper ca în celelalte volume să aflăm mai multe despre Peach și ceilalți protagoniști, care veghează asupra Ameliei, a lui Gabriel și a fetițelor.

  Mi-a plăcut povestea. De altfel perioada anilor 1800-1900 în Anglia este foarte ofertantă pentru povești din cauza îngrădirilor sociale și politice. O perioada în care, pe nedrept, femeile erau considerate doar un bun al bărbaților, ei fiind cei care dispuneau de banii lor, luau hotărâri în numele lor, ele fiind considerate doar bunuri de schimb în căsătorii aranjate, sau bune doar să facă urmași și să vadă de casă. Rar mai apărea câte un bărbat care-și considera soția egala lui și-i accepta sfaturile.

  De aceea autorii au brodat multe povești și întâmplări situate în acea perioadă și mai ales lăsând loc de finaluri romantice și fericite.

   Felicitări Rodica Mijaiche și așteptăm noi povești!