Oameni și Granițe, de Mihai Cotea-O poveste emoționantă-recenzie

Titlu: Oameni și Granițe

Autor: Mihai Cotea

Editura: Eikon, 2017

Număr Pagini; 251

   Mihai Cotea s-a născut în 11 februarie 1989. Profit de ocazie să-i urez un călduros La muți ani! Un tânăr modest, inteligent și profund. Un prieten de suflet și un autor de excepție.

   Pe lângă aparițiile sale numeroase în reviste , antologii  și premii câștigate, a debutat cu romanul Vremea tornadei (Editura Singur,2015), apoi a scris Eu și Mia (Editura Singur,  2016) care este un volum de eseuri & proze foarte scurte.

   Iată că la sfârșitul anului 2017, Mihai vine cu un nou roman, Oameni și Granițe. Un roman care păstrează amprenta autorului oferind cititorului aceeași profunzime cu care ne-a obișnuit într-o nouă poveste de viață. O poveste emoționantă, dureroasă,  originală  în care singurul clișeu este însăși viața.

   În urmă cu ceva timp spuneam cât sunt de convinsă că, Mihai poate scrie comercial. Știu că poate, dar nu-l caracterizează, pentru că el scrie cu sufletul. Îmi doresc să-și păstreze autenticitatea oferindu-ne în continuare emoțiile unei lecturi diferite și pline de sensibilitate.

   Oameni și Granițe este romanul care ne prezintă viața reală. O viață în care măștile cad și ne dezvăluie fața urâtă, ascunsă de cei apropiați. Consecințele minciunilor cu care ne construim identități false.

   Personajele principale sunt Simona și fiica ei mai mică Niculina. Ca personaje secundare apare Adelina, fiica cea mare a Simonei, Silviu, prietenul cel mai bun al lui Marius, soțul decedat al Simonei. Cosmin și un alt Marius, iubiții Adelinei și Victor, iubitul Niculinei apărut mai târziu.

   Subiectul le are ca protagoniste pe Simona și Niculina. Povestea începe când Simona rămâne văduvă, având grijă de  fetele ei. Silviu aparent vrea să ajute. Spun aparent pentru că țelul lui e să se răzbune pe Simona pentru moartea lui Marius. Acesta bănuiește că femeia și-a omorât soțul.

   Silviu nu suferă pentru că Marius era prietenul lui, ci pentru că era îndrăgostit de el. Cei doi aveau o relație. Plin de sentimente de răzbunare îi prezintă Adelinei un tânăr, pe care-l chema tot Marius. Pe care-l pune să o seducă pe fată, ca mai apoi să o drogheze și să o violeze.

   Simona are o confruntare cu Silviu, acesta o bruschează , iar Niculina, care are doar 9 ani în ucide cu un cuțit pe Silviu. Simona o ia pe Niculina și pleacă în Capitală, lăsând totul în urmă, fără a se uita înapoi, lăsând o fiică și o mamă, pentru o altă fiică, acea fiică cu viziuni, considerată o ciudată. Se folosește de pretextul acesta pentru a încerca să câștige libertatea la care a visat întotdeauna. Peste zece ani Niculina vrea să-și câștige și ea libertatea încercând să-și cunoască trecutul în primul rând. Pornește într-o călătorie ciudată alături de Victor.

Simona este o persoană disfuncțională, iar fiica ei pare să o moștenească.

   Acest roman ne prezintă tabloul unei familii atipice. Un tablou a vieților reale, ascunse de ochii lumii. Poate viața personajelor este mai puțin importanta, pentru că acest roman, de fapt, nu este despre granițele unei țări, ci despre granițele dintre oameni, granițele sufletului care nu permite nimănui să intre.

   Profunzimea dezamăgirilor, tăcerilor și egoismului nu sunt caracteristice doar personajelor. Pe parcursul romanului se întâlnesc mai multe povești în care abuzurile violente și sexuale ale bărbatului asupra femeii, abuzurile sexuale ale unei mame asupra copilului ei sunt cu un puternic impact emoțional. Mai mult lipsa empatiei și ignorarea acestor întâmplări ne prezintă lumea așa cum e ea, crudă și nemiloasă. Asemenea  oameni sunt inutili, egoiști și scursuri sociale.

   Îmi spunea o prietenă că toți avem probleme psihice sau de comportament, doar că unii suntem mai conștienți de ele, iar alții refuză să recunoască.

„Mereu am rămas nemișcată în situațiile critice. Momentul aflării adevărului despre moartea tatălui meu, picnicurile patetice, voința mamei asupra vieții mele, fazele recente și nu numai. Inclusiv acum, mă opresc la o cafenea și stau cum zic ăia, cu o privire psihotică, fixând pereții și decantând toate astea în capul meu. Dar de ce mă plâng , de fapt? Accept totul. Da , la bază sunt toleranța întruchipată. Nu e un defect, pentru o vreme scurtă fu cât pe-aici să spăl creierul. Fac bine! Mă autoconserv  și respect deciziile celorlalți. Cu ce i-aș fi ajutat eu pe ăia? Ei știu ce-aveau pe suflet, mai mult încurcam. Stau cuminte și contemplu, accept tot ce mi se oferă. Cetățeanul model.

În școală câștigam mereu concursurile de cumințenie.”

Ați citit citatul? Sper să nu treceți peste el fără să-l citiți!

   Da! Eu m-am regăsit, sunt tolerantă. De cele mai multe ori nu e o calitate, e un defect, cu care înveți să trăiești.

   Întrebarea e:  ce suntem dispuși să facem pentru a ne împlini dorințele? Egoismul poate pune stăpânire pe oameni într-atât, încât să fim capabili de orice pentru a ne simți liberi? Ce e libertatea?

„Numai niște fraiere ar putea să se îndepărteze într-atât de e, încât să se rupă total de realitate ca să scape basma curată după un episod de fragilitate. La ce mai e bună libertatea în condițiile astea?La asta nu m-am gândit. Libertate fără realitate. Să fiu cinstită, numai în realitate nu am trăit până acum. Fie că eram dopată, fie că mă setam să trăiesc în universul artificial creat de maică-mea-n Capitală. Ai făcut ce-ai făcut și ai dat-o-n  favoarea ta. Nico, tu până și libertatea o întorci în favoarea ta. Se numește libertate de gândire, ignorant-o!  Și care e opusul gândirii, mă rog? Evadarea, na!

Frate, nu mă gândeam că există atâtea feluri de libertate. Acum că știu, mă întreb cu ce se mănâncă…”

   S-ar putea să înțelegem greșit definiția libertății, iar atunci când apelăm la chestii murdare pentru a o dobândi, va trebui să trăim cu consecințele actelor noastre. Cine poate trăi fericit când trăiește în falsitate. O falsă evadare nu aduce liniște după ea.

Iată că Mihai a reușit încă o dată să aducă foarte multe emoții în acest roman.

   Va fi pedepsită Simona pentru uciderea soțului ei. Va fi pedepsită Niculina pentru uciderea lui Silviu?

   Sau viața este o pedeapsă pentru ceea cea au făcut? Faptul că trebuie să trăiască cu aceste mustrări de conștiință e o pedeapsă? Asta dacă au una!

Felicitări, Mihai și mult succes în drumul tău!

Cartea Oameni și Granițe, de Mihai Cotea poate fi comandată de pe site/ul Editura Eikon