„E un sentiment ciudat să știu că eu și Connor am citit aceeași carte.”

Dragă Evan Hansen: romanul - Val Emmich
Literaturapetocuri.ro Recenzii cărţi

Dragă Evan Hansen: romanul, de Val Emmich, Steven Levenson, Benj Pasek și Justin Paul – recenzie

Dragă Evan Hansen: romanul

Titlul original: Dear Evan Hansen: The Novel

Val Emmich, Steven Levenson, Benj Pasek, Justin Paul

Editura: Storia Books

Colecția Young Adult

Anul apariţiei: 2018, 2019

Număr pagini: 347

Traducere din engleză de: Ionela Chirilă

Gen: Young Adult, Dramă psihologică

Cotație Goodreads: 4,04

  Întâlnim din ce în ce mai multe cărți cu și despre adolescenți, abordând teme precum depresia, anxietatea, bullying-ul, sinuciderea. „Dragă Evan Hansen” este o astfel de carte, un strigăt de ajutor. Din ce în ce mai mulți adolescenți se confruntă cu astfel de probleme în ziua de azi, ceea ce mă face să mă întreb serios ce se întâmplă. Parcă înainte nu era așa. În generația mea și în cele de dinainte nu auzeai despre atâtea probleme ale adolescenților și nu știu dacă este doar o impresie, dar puștii de acum 10-15 ani parcă erau mai optimiști și plini de viață decât cei de acum. Să fie societatea de vină, stresul, comunicarea defectuoasă? Să fie explozia tehnologică, Internetul, care în loc să ne apropie, mai mult ne distanțează?

„- Haide, dragul meu. Trebuie să fii în stare să-ți comanzi singur de mâncare cât timp eu sunt la lucru. Se poate face online acum. Nu trebuie să vorbești cu nimeni.

Da, dar vezi, nu e chiar așa. Trebuie să vorbești cu cel care livrează când vine la ușă. Trebuie să stai acolo în timp ce-ți dă restul și pretinde întotdeauna că n-are destule bancnote de un dolar, așa că te hotărăști pe loc să-i dai bacșiș mai mult sau mai puțin decât ai plănuit, pentru că n-ai încotro și, dacă îi lași mai puțin, știi că o să te înjure pe înfundate în timp ce se îndepărtează, așa că îi dai peste și, până la urmă, rămâi lefter.”

„Dragă Evan Hansen” este un roman realizat după musicalul cu același nume, lansat acum câțiva ani pe Broadway.

  Personajul principal este, așa cum spune și titlul, Evan Hansen, un adolescent ce se confruntă cu problemele specifice vârstei. Este un tip retras, nu are prieteni, locuiește cu mama sa, care muncește din greu pentru a-i întreține. Tatăl a plecat departe, după ce și-a făcut o altă familie, de care este absorbit total. Evan comunică destul de rar cu el, iar atunci, totul este despre noul său frate.

  Din primele pagini, îți dai seama că Evan suferă din cauza comunicării slabe cu părinții. Se simte neînțeles și mai ales, foarte singur. Este nesigur și stingher în relațiile sociale, nu-și găsește locul la școală sau în grupuri, în general.

„Rămân cu un sentiment atât de puternic de singurătate, că amenință să mi se scurgă prin ochi. Nu am pe nimeni. Din păcate, asta nu e fantezie. E realitate pură, 100% neprocesată, organică, naturală. Există doctorul Sherman, dar el te taxează cu ora. Există tata, dar, dacă i-ar fi păsat vreun pic de mine, nu s-ar fi mutat în partea cealaltă a țării. Și există mama, dar nu în seara asta, nici aseară, nici în seara de dinainte. Serios, când ai nevoie cu adevărat, cine e lângă tine?”

„Meh e pură indiferență. Când ți-e egal, totuna. Nu contează. Nu-i pasă nimănui. Mark Evan Hansen? Meh.”

„După izolarea de care am avut parte toată vara și în care m-am simțit în siguranță, întoarcerea la școală presupune întotdeauna o supraîncărcare senzorială. Să văd cum prietenii se regăsesc cu îmbrățișările lor masculine sau cu țipete care-ți zgârie creierul. Găștile care se formează pe la colțuri, ca și cum toate părțile implicate au fost anunțate dinainte unde e punctul de întâlnire. Râsete până la lacrimi pentru ceea ce trebuie că e cea mai bună glumă din lumea asta.”

   Evan merge la psihoterapeut, care îi dă tema de a scrie o scrisoare adresată lui însuși. O scrie, numai că într-un context nefericit, un coleg de școală, Connor, i-o fură. Connor este alt adolescent cu probleme, ce rătăcește nefericit prin viață. Alt băiat neînțeles de propria familie, care nu îl cunoaște deloc. Are probleme cu drogurile, dar părinții refuză să vadă acest lucru.

  Connor se sinucide, iar scrisoarea lui Evan este găsită asupra lui. Scrisoarea începând cu „Dragă Evan Hansen” și faptul că singura semnătură de pe ghipsul lui Evan îi aparține lui Connor conduc la concluzia că cei doi erau buni prieteni. Părinții lui Evan îl imploră să le povestească mai multe despre fiul lor, să-i ajute să-l cunoască tardiv.

   Evan nu se îndură să le spună adevărul și ajunge să construiască o întreagă poveste despre presupusa lor prietenie. Cel mai ciudat este că toate minciunile spuse îi ajută pe părinții lui Connor să treacă mai ușor peste pierderea acestuia.

   Un coleg îl ajută pe Evan să creeze o întreagă corespondență între el și Connor, iar totul atinge proporții de necrezut. Se înființează o fundație în memoria lui Connor, Evan devine celebru și începe să iasă cu Zoe, frumoasă soră a presupusului prieten. În tot acest timp, se simte foarte vinovat și simte presiunea minciunilor. Va ieși adevărul la iveală?

   În alt plan, Connor, din viața de apoi, vede tot ce se întâmplă și culmea, descoperă că s-ar fi înțeles foarte bine cu Evan. Cunoaștem povestea din perspectiva lui și aflăm motivele care l-au împins la sinucidere.

  Evan și Connor se aseamănă destul de mult; amândoi au o comunicare defectuoasă cu părinții, aceștia necunoscându-i cu adevărat. Să fie un profil al adolescenților din ziua de azi?

„Bănuiesc că asta merit pentru că mi-am ridicat ziduri atât de înalte. Familia mea chiar nu știe nimic despre viața mea. Câteodată aduceam vorba despre un prieten (ies cu un prieten; am primit-o de la un prieten). Dar nu cred că mă credeau. Mai ales că nu veneam niciodată cu un nume.”

„E un sentiment ciudat să știu că eu și Connor am citit aceeași carte.”

   E-mailurile false, minciunile spuse, fundația construită cu ajutorul donațiilor în memoria lui Connor, acțiunea din roman sunt feluri de a creiona societatea din ziua de azi, bazată pe stres și absența emoțională a părinților din viețile copiilor, pe lipsa unei comunicări autentice. Probabil că de aici decurg toate problemele adolescenților de azi, depresie, anxietate, tendințe sinucigașe.

   Așa cum am mai spus, „Dragă Evan Hansen” trage un semnal de alarmă, asemănându-se, din acest punct de vedere, cu „Cele treisprezece motive” .

Despre autori:

   Val Emmich este scriitor, cântăreț, compozitor și actor. A apărut în mai multe producții televizate și romanul său de debut este „Ther Reminders”.

Steven Levenson este scriitor și dramaturg. A câștigat Premiul Tony pentru romanul de față.

  Benj Pasek și Justin Paul sunt compozitori și au lucrat la coloana sonoră a mai multe musicaluri, filme și emisiuni. Au primit pentru musicalul „Dear Evan Hansen” Premiul Tony, pentru La La Land, un Golden Globe și un Oscar pentru „City of Stars” (cel mai bun cântec original).

Recenzii cărţi Storia Books

Recenzii cărţi young adult

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

14 COMMENTS

  1. Ai dreptate, Sorinache. Noi nu am fost asa. Am avut probleme, dar parca stateam mai bine cu psihicul. Multumesc pentru recomandare! Vreau sa citesc si eu cartea :*

    • Da, mai. Hai ca in generatia mea aparuse curentul emo, dar nu eram chiar asa, stiu ca majoritatea il luam in ras. In generatia mea mai era cum mai era, dar in cele trecute, parca stiau sa se distreze oamenii mult mai bine. Lectura placuta!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.