Eşti prea frumoasă de Julia Quinn -recenzie

Titlul original: Minx
Editura Miron
Traducere: Andreea Radu
Anul apariţiei: 2016
Nr. pagini: 368
Cotă Goodreads: 3.86

Seria Blydon (Splendid Trilogy) 1. Splendid (Splendid-1995), 2. Dansînd la miezul nopţii(Dancing at Midnight-1995), 3. Eşti prea frumoasă (Minx-1996)

Descriere Eşti prea frumoasă – E nevoie de o tânără îndrăzneață ca să tenteze un păcătos… Frumoasa și bătăioasa Henrietta Barrett nu a ascultat niciodată de regulile societății. Ea administrează domeniul tutorelui său în vârstă, preferă să se îmbrace în pantaloni, nu în rochii și răspunde la improbabilul nume de Henry. Când tutorele părăsește această lume, preaiubitul ei cămin ajunge pe mâinile unui văr îndepărtat.
…Și e nevoie de un păcătos ca s-o îmblânzească. William Dunford, cel mai dorit burlac din Londra, află cu uimire că a moștenit o proprietate, un titlu și o protejată, care vrea cu tot dinadinsul ca prima lui vizită la moșie să fie și ultima. Henry e hotărâtă să continue să administreze domeniul din Cornwall fără ajutorul chipeșului nou lord, dar Dunford e la fel de sigur că poate să schimbe lucrurile… începând cu tânăra sa protejată.
Când Henry se transformă într-o lady, ea devine nu doar centrul afecțiunii întregului oraș, ci și o atracție irezistibilă pentru bărbatul care credea că el nu se va îndrăgosti niciodată.

Pe William Dunford l-am îndrăgit din Splendid, atitudinea, prietenia necondiţionată pe care o arăta celor dragi lui, dar mai ales devotamentul în clipe de dificultate m-au făcut să îl urmăresc cu destulă atenţie şi să aştept cu nerăbdare titlul în care va juca rolul principal. Eşti prea frumoasă este genul de carte care te încântă, fără voia ta şi te relaxezi, zâmbeşti şi spre final te enervezi. Autoarea nu m-a dezamăgit, ba chiar a reuşit să surprindă toate acele emoţii care o caracterizează şi până în ultima clipă am făcut scenarii despre happy-end. Diferită de primele două din serie, fără atentate asupra personajelor, dar în acelaşi timp la fel de adorabilă pentru că acum se întâlnesc toţi prietenii, așa cum le este obiceiul.

În anul 1816, la Londra, Arabella Blydon decide să facă un pariu cu cel mai bun prieten al său, William Dunford. Puneau rămășag pe o mie de lire că într-un an de zile va fi căsătorit şi fericit de situaţie. Pentru cei din jur pare un scenariu dubios, William se amuză la gândul că va fi bogat, doar că Arabelle ştie că ceva se va schimba şi el va pica în capcana dragostei.
Numai că soarta îi joacă feste şi este anunţat că a câştigat titlul de baron, moşteneşte Stannage Park o proprietate în Cornwall, dar ea va veni la pachet împreună cu Henrietta Barrett.

Henry locuia la Cornwall de la opt ani. Rămasă orfană şi săracă, va ajunge să fie luată în grijă şi iubită ca pe copilul ei de către mătusa sa soţia baronului de Stannage. După moartea ei, baronul se izolase lăsând întreaga răspundere a proprietăţii asupra tinerei de doar paisprezece ani. Dragostea pentru cei din jur, dar şi pentru locul de care se ataşase o îndemnase să facă totul bine de la bun început devenind administrator cu drepturi depline şi doamna conacului.

Rămasă singură din nou, îngrijorată într-un fel că va fi alungată de pe proprietate decide să îi joace feste celui care moştenise titlul, mai ales că îl considera „un filfizon şi un dandy„. 🙂
Prima lor întâlnire la conac poate fi memorabilă pentru că William Dunford, lord de Stannage era mai mult decât se aşteptase Henry. Bărbatul era frumos ca păcatul, emana tinereţe, prospeţime, naturaleţe, iar ea crede că deţine armele potrivite pentru a-l îndepărta.

În loc să-l întâmpine o copilă alintată la conac, se trezeşte faţă în faţă cu un porc imens şi murdar, dar şi cu Henrietta Barrett îmbrăcată în haine de bărbat, murdară şi mirosind îngrozitor. Așa va înţelege că ea este Henry, cea care se ocupă de proprietate.

„Dunford ridică o sprînceană. Aceasta este Henry?
-Eşti fată, spune, dîndu-şi seama cît de stupid sunau cuvintele exact cînd acestea-i părăseau buzele.
-Ultima dată cînd am verificat, da, spune ea cu obrăznicie”

După această primire „călduroasă”, Henry pune punctul pe i şi îl anunţă pe lord de condițiile în care trebuie să trăiască, economie la apă (o dată pe săptămână baie) din cauza crizei, mâncare greţoasă şi proastă plus implicare în activitatea conacului, să se trezească devreme şi să respecte condițiile.
William se conformează până conștientizează că este o glumă, dar îi face pe plac, intră în jocul aparent nevinovat pe care Henry îl juca cu stoicism.

În clipa când va dezvălui adevărul va înţelege de ce reacţionase așa şi vor lega o frumoasă relaţie de prietenie.

„Cel mai flatant era că lui părea să îi pese de opinia ei despre el. Încerca să pară ofensat cînd ea nu rîdea la glumele ei şi o împungea cu cotul cînd nici unul dintre ei nu găsea amuzantă o glumă a altcuiva. Pe scurt, îi devenise prieten. Iar dacă inima ei făcea lucruri ciudate de fiecare dată cînd el zîmbea…ei bine, Henry era convinsă că putea să trăiască bine-mersi chiar așa. Probabil el avea acelaşi efect asupra tuturor femeilor.
Lui Henry nu-i trecu prin minte că acelea erau cele mai fericite zile din viaţa ei, cu toate că, dacă s-ar fi gîndit puţin, şi-ar fi dat seama că așa era.
Şi Dunford era la fel de fermecat de prietena lui. Iubirea lui Henry pentru Stannage Park era contagioasă, iar el se trezi nu doar interesat, ci de-a dreptul implicat în detaliile legate de moşie şi oamenii de acolo.”

Prietenia, legătura necondiţionată, discuţiile sincere, numeroasele momente petrecute împreună fără a fi îngrădiţi de reguli, departe de ochii societăţii, îi vor ajuta să se înțeleagă, să se descopere pas cu pas. Dincolo de linia invizibilă care îi lega se afla ispita, dar primul sărut a fost mai mult decât au visat-spontan, electrizant şi doar al lor.

„Nu doar că voia să afle, ci simţea că era nevoie să afle. Îi atinse cu blîndeţe buzele cu gura lui, şocat de tremurul electric care-l traversă la o atingere atît de suavă. Se retrase puţin, destul cît să-i vadă chipul. Avea ochii larg deschişi, iar în adîncurile lor cenuşii se citeau dorul şi nedumerirea. Păru că pe buze i se forma o întrebare, dar Dunford văzu că Henry nu ştia cum să o pună în cuvinte.
-Doamne, murmură el. Cine ar fi ghicit?
Gura lui coborî din nou, iar ea cedă cele mai aprige dorinţe şi îi atinse lui Dunford părul.”

Dunford devine conştient că a făcut o greşeală, iar când descoperă de la avocat că Henry/Henrietta Barrett îi este protejată, pur şi simplu se simte trezit la realitate. Datoria îl transformă, îl îndepărtează de Henry pentru că trebuia să se asigure că va avea o căsătorie avantajoasă, în timp ce ea își dorea să rămână la Cornwell şi Dunford să îi fie soţ. Singura soluţie pare să fie plecarea la Londra, să își facă debutul în societate, să fie curtată, adorată şi într-un final măritată cu un burlac demn de ea.
Henry este îngrozită, nu ştia absolut nimic despre modă (dovada se afla chiar în garderoba ei lipsită de feminitate), reguli de conduită şi este ferm convinsă că locul ei nu este printre acei oameni obsedaţi de etichetă, dar de dragul lui ar fi dispusă să încerce, ştia că îi vrea binele.

„-Taci, vulpiţă. Oi fi tu neobişnuită, dar eşti mai mult simpatică decît respingătoare.
Ea făcu o grimasă.
-Ce fel minunat de-a spune asta.
El rîse tare şi-i dădu drumul.
-Ăsta e motivul, dragă Henry, pentru care te plac atît de al naibi de mult.”

Transformarea lui Henry la Londra va fi spectaculoasă, din tânăra îmbrăcată în haine bărbăteşti, acum înfloreşte în casa prietenilor săi, îi cucereşte cu vocabularul direct şi sincer, învaţă toate regulile stupide, rangurile, dar şi cum să dezvolte arta flirtului. Acestă pregătire intensă va fi pentru Dunford un chin pentru că gelozia, sentimentele care îl năvălesc brusc îl vor pune în dilemă.

Oare va înțelege la timp ce simte faţă de Henry sau va dori cu orice preţ să câştige pariul doar pentru a-i face în ciudă prietenei sale Arabella Blydon? Cum va reuşi Henry să îl cucerească şi să îl convingă pe acest burlac înrăit că ea merită să îi fie mai mult decât prietenă?

Eşti prea frumoasă de Julia Quinn este o carte care ne reaminteşte care este farmecul nostru, ce înseamnă inocenţa, afecțiunea şi prietenia. Legături vechi şi noi se conturează pentru a ne încânta, dar şi pentru a ne binedispune. Replici amuzante, priviri ascunse, cuvinte nespuse fac din această carte o lectură perfectă pentru momentele de relaxare.

Dacă iubiţi historical romance, atunci sigur este pentru voi. Chiar dacă nu aţi citit primele două din serie, nu este o dramă pentru că înțelegeți prieteniile legate pe parcurs, iar aici aveți parte de happy-end-ul fiecăruia.

Mi-a plăcut destul de mult, deşi spre final a început să mă enerveze, aceea a fost picătura care a umplut paharul din cauza scenariului menit să incite cititorul şi să îl facă să simtă mai mult. Din serie, trebuie să recunosc, preferata mea este Splendid, aceea are un loc aparte.

9 puncte/10

Cartea Eşti prea frumoasă de Julia Quinn este oferită spre recenzie de către Editura Miron.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Editura Miron