Dansînd la miezul nopții de Julia Quinn – recenzie

Titlul original: Dancing at Midnight
Editura Miron
Traducere: Anca Marin
Anul apariţiei: 2015
Nr. pagini: 367
Cotă Goodreads: 3.83

 Seria Blydon (Splendid Trilogy) 1. Splendid (Splendid-1995), 2. Dansînd la miezul nopții (Dancing at Midnight-1995), 3. Ești prea frumoasă (Editura Miron)(Minx (1996), 3.5. Where’s My Hero? (2003) (in Where’s My Hero?)

  Dansînd la miezul nopții – Lady Arabella este și frumoasă și deșteaptă. Dar s-a săturat de bărbații care își doresc ca femeile să aibă o singură calitate. Așa că atunci cînd Arabella află de la un pretendent că ar fi dispus să o ia de soție doar pentru averea ei și pentru felul în care arată, se decide să se retragă de pe “piață”. În timpul șederii prelungite la țară îl cunoaște pe lordul John Blackwood, un erou de război rănit, care o intrigă ca nimeni altul.
   Lordul John a supraviețuit ororilor războiului… dar nimic nu îl poate chinui mai tare ca Lady Arabella. Ea îl înfurie… dar îl face să-și dorească să trăiască din nou. Deși știe că ea merită un alt bărbat, mai bun, nu-și poate înfrîna dorințele.
Cînd lumina aspră a zilei va înlocui magia nopții, oare sufletul lui chinuit va învăța din nou să iubească ?

  Oricâte cărţi aş citi, cel mai bine mă simt când abordez genul historical romance. Mă reprezintă în totalitate, iar când prind ceva scris de o autoare preferată, pur şi simplu o devorez rapid.

  Aşa cum am scris şi cu alte ocazii, Julia Quinn îmi place la nebunie, este pe gustul meu. În Splendid m-a cucerit şi a reuşit să mă învăluie în mister, acelaşi lucru l-a făcut şi de data aceasta, numai că a fost o diferenţă între ele.

  În cartea Dansînd la miezul nopții, Alex şi Emma au fost preferaţii mei, personalităţi asemănătoare, temperamentale, pasionale şi puse pe nebunii, în schimb Belle şi John, parcă ar fi în extrema cealaltă. Ei sunt învăluiţi într-o atmosferă boemă, discută despre cărţi, poezii şi sentimentele ce le stârnesc, dar şi despre consecinţele războiului. Gândurile lui John sunt atât de vizibile, iar autoarea de multe ori face referire la rana lui de la picior, copilărie, negreala sufletului său, aşa cum o descrrie chiar el. Tocmai acest aer romantic, m-a determinat să mă întreb uneori dacă autoarea a ales să o scrie aşa.

   Nu ştiu de ce am trăit cu impresia că ar trebui să mai fie ceva la această carte. Un altceva care să o completeze.

  La fel ca şi Splendid, vom avea aventuri, bileţele primite de John în care îi scria pur şi simplu locaţia unde se afla cineva anume: Sunt în Londra, fără să se semneze, dar şi tentative de omor. La început a crezut că este o greşeală, dar când s-au repetat, a înţeles că undeva are un duşman. Îi era temă pentru el, însă cel mai mult se gândea la Ea.

    Oxforshire, Anglia, 1816

Dacă rînd pe rînd, ai împînzi cu buruieni o lume…

   Lady Arabella Blydon este o domnişoară aparte, iubeşte să citească, este deschisă, inteligentă şi deloc pe placul burlacilor. Sunt atraşi de averea şi de frumuseţea ei, însă nu vor să îşi manifeste restul calităţilor. Societatea încuraja doar bărbaţii să fie superiori, ei puteau să dezvolte anumite abilităţi şi pasiuni în schimb femeile erau ideale doar pentru lucruri mărunte, să mărească familia şi să administreze casa, dar şi pentru a fi la curent cu moda, în fond ieşeau mereu în public.

   Sătulă să fie îngrădită, alege să stea împreună cu verişoara sa Emma, acum ducesă de Ashbourbe, chiar pe proprietatea lor de la ţară. Părinţii ei erau plecaţi într-o călătorie în străinătate, iar Emma îi era mai mult ca o soră. Aici se bucura de aer curat şi de pasiunea ei pentru citit. În timp ce se delecta cu ultimele pagini din Poveste de iarnă-Shakeaspeare şi zâmbea mulţumită că îi terminase toate operele pe parcursul a mai multe luni, îl întâlneşte pe Lord John Blackwood.

   Fără să realizeze depăşise graniţele lui Alex, ducele de Ashbourne şi stătea la marginea unui copac. Atmosfera era ideală pentru meditaţie, dar este surprinsă de prezenţa acestuia. Schimbul de replici, iar reacţiile lordului sunt schimbătoare. Apreciază că este o tânără cultivată, dar în acelaşi timp pare să îl irite prezenţa ei şi devine răutăcios.

„-Aşa Arabella, a murmurat. Trebuie să stai în poziţia asta incomodă încă patruzeci şi cinci de minute ca să poţi termina cartea.
-Iar la final te vor durea toţi muşchii feţei, a auzit o voce venind din spate.
Belle a lăsat cartea în poală şi s-a întors în direcţia din care venise vocea. La câţiva metri de ea se găsea un bărbat îmbrăcat obişnuit, dar elegant. Părul îi era de culoarea ciocolatei, la fel şi ochii, de aceeaşi nunaţă. Avea expresia amuzată şi părea că o privea de ceva timp. Incapabilă să scoată vreun cuvînt, Belle i-a aruncat o privire mustrătoare, sperînd ca astfel să-l pună la locul lui.
Nu a părut însă să reuşească. Bărbatul părea chiar mai amuzat decît mai devreme.
-Ai nevoie de ochelari, i-a spus simplu.
-Iar tu nu ai ce căuta aici, i-a răspuns ea.
-Aşa să fie. Eu aş fi zis că tu esti intrusă.”

Belle este surprinsă, dar îl ia ca atare, dar interesul îi trezise, mai ales că era un domn obişnuit şi cu un defect la picior, şchiopăta destul de vizibil. Le povesteşte prietenilor săi, iar Alex este dea dreptul încântat să îl ştie în zonă. Cu ani în urmă îl salvase de la moarte în timpul războiului şi abia aşteaptă să-l revadă. Informaţiile despre acest bărbat necunoscut vin avalanşă, dar Belle face ce face şi iese la plimbări, îl caută inclusiv la conacul său, în timp ce John vrea să o evite. Are coşmaruri nocturne, amintiri din război, se simte vinovat că nu a putut apăra o tînără de la viol, iar la scurt timp ea s-a sinucis.

Cuvintele Este ca şi cum ai fi fost tu, îl bântuie, suferă foarte mult, dar nu poate scăpa de ele. Deşi nu are nici cea mai mică vină, el se consideră vinovat. Întotdeauna a fost pe locul doi, cel de-al şaselea copil al familiei, mereu ignorat, de mic obligat de circumstanţe să se descurce singur, iar cireaşa de pe tort, se pare că tot cauta în război moartea cu lumânarea, numai că ea nu-l vrea. După patru ani de război este împuşcat în picior şi aşa este trimis de urgenţă acasă, în Anglia. Această perioadă l-a marcat, dar Belle îl resetează, îi place la nebunie, se îndrăgosteşte puţin câte puţin, dar se retrage în carapacea lui când depăşeşte limitele.

Numai că un sărut pasional îl aprinde şi mai tare, dar sentimentele lui contradictorii îl determină să regândească planurile sale şi să o facă şi pe ea să renunţe la persoana lui.

„-Ar trebui să te gîndeşti mai bine înainte să te arunci în bratele bărbaţilor, micuţă aristocrată. Vocea lui avea inflexiuni periculoase.
Îl privea uimită şi furioasă în acelaşi timp.
-Fii fără grijă, i-a răspuns cu răceală. Următorul bărbat în braţele căruia mă voi arunca nu va mai fi atît de lipsit de nobleţe încît să mă insulte aşa cum faci tu acum.”

   Această atitudine defensivă o va determina pe Belle să sufere, dar cumva va reuşi să îl facă pe John să recunoască că sentimentele lor nu sunt banale. Decide să plece din zonă şi să îl impulsioneze. Are aliaţi de nădejde, pe verişoara ei, Emma, dar şi pe Dunfort. Vor pune la cale un plan bine stabilit, să îl anunţe că se va logodi cu un alt bărbat în Londra, iar John dacă o iubeşte să o caute disperat.

  Dacă se va conforma rapid sau nu, este chiar surprinzător, cert este că el este îndrăgostit şi pentru prima dată simtă că vibrează sufletul în el.

„Negreala din sufletul lui nu dispăruse complet, dar începea să se năruiască. Greutatea nu i s-a ridicat cu totul de pe umeri, dar a părut să scadă.
Putea ea oare să aibă acest efect asupra lui? Era atît de pură, de bună, încît să-i cureţe petele de pe suflet?”

  A fost o deosebită plăcere să îi regăsesc pe Alex şi Emma, acum sunt la fel de îndrăgostiţi nebuneşte. Ea este însărcinată, iar el mereu ca o cloşcă. În schimb spre deliciul meu a apărut Dunford (abia aştept să îl revăd în următoarea carte din serie, presimt ca va face spectacol), un foarte bun prieten al Arabellei, iar bonus a intrat în schemă Persephone Scott, altă tânără domnişoară venită de la ţară.

   Dacă v-a plăcut prima carte din serie, atunci sigur şi aceasta va fi pe măsura aşteptărilor. Eu am sperat prea mult de la ea şi într-un fel am simţit că îi lipseşte din spiritul autoarei Julia Quinn.  Chiar şi aşa, Dansînd la miezul nopţii şi-a atins ţelul, m-a relaxat, iar la sfârşit am zâmbit, în fond este o carte cu happy end.

8.9 puncte/10

Cartea Dansînd la miezul nopţii de Julia Quinn este oferită spre recenzie de către Editura Miron.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Editura Miron