Femeia Șaman, de Octavian Simu – Editura Herald – recenzie

Titlu: Femeia Șaman

Autor: Octavian Simu

Editura: Herald

An apariție: 2018

Număr pagini: 173

     Femeia Șaman – Octavian Simu – recenzie carte

   Istoria umanității a trecut în evidență numeroase activități mistice, religioase și spirituale în raport cu epoca în care s-au desfășurat și în raport cu noțiunile existente cu privire la lumea spirituală. Oamenii întotdeauna au resimțit o oarecare teamă cu privire la supranatural, iar fenomenele neînțelese de ei au fost puse pe seama unor spirite superioare celor umane, iar comunicarea cu acestea a fost lăsată pe seama celor inițiați, cu puteri superioare și capacități neaccesibile omului de rând.

   Octavian Simu redă în această carte câteva noțiuni elementare cu privire la șamanism, oferindu-ne un punct de plecare în căutarea informațiilor despre această pseudo-religie care a marcat evoluția omenirii. Specialist în cultura și civilizația Extremului Orient, este autorul a numeroase lucrări de specialitate care se axează în mod special pe religie, cultură și civilizație, și a colaborat la crearea “Colecției Șamanism” de la editura Herald. Șamanismul a apărut în urmă cu mii de ani, unele cercetări plasând începuturile manifestărilor șamanice în urmă cu aproximativ 40 000 de ani. Ceea ce este interesant de aflat însă este rolul femeii în cadrul acestor practici. Din descoperirile făcute de-a lungul timpului, s-a aflat că primele activități șamanice au fost efectuate de către femei, mai ales în perioada societății matriarhale, în care femeile erau cele care se aflau în fruntea unui trib. S-a considerat că femeile se află într-un contact mai ușor de realizat cu sacrul în comparație cu bărbații.

   Societatea matriarhala a dat naștere unei religii primitive care omagia relația omului cu natura, o religie bazată pe animism, concept religios care definește o formă primitivă de credință la baza căreia stă ideea însuflețirii obiectelor, animalelor, lucrurilor etc. În practicile șamanice s-a mers până într-acolo încât să se spună că fiecare organ omenesc are câte un suflet, iar cel principal este cel care părăsește trupul la moarte. În această societate, femeile erau văzute ca și superioare prin faptul că ele puteau da naștere unui copil, puteau pătrunde în lumea viselor, a spiritelor datorită unei intuiții care se credea că le lipsea bărbaților acelor vremuri. Femeile jucau, așadar, rol de psihopomp, de intermediar între lumea celor vii și lumea celor morți. Superioritatea femeii în raport cu bărbatul în ceea ce privește puterile supranaturale era dată cel mai probabil și de asemănarea femeii cu Zeița Mamă, entitatea primordială în cadrul credințelor șamanice.

   Ca dovadă a preponderenței femeilor în lumea șamanică stau numeroasele morminte descoperite din perioada Paleolitică ce reprezentau femei de diferite vârste, ce erau însoțite de obiecte specifice activităților șamanice: carapace de broască țestoasă (simbol al eternității), scoici, coarne de gazelă, oase de animale, aripi de vultur etc.

   Femeia șaman era responsabilă cu diverse activități care includeau vindecări, clarviziune, prezicerea viitorului, iar de multe ori juca și rolul de făurar, fachir etc. O dată cu evoluția societății, descoperirea agriculturii și mai ales trecerea la societatea patriarhală, femeii șaman i-au revenit activități din ce în ce mai dificile, pe care le îndeplinea cu greu. Acest lucru a fost accentuat mai ales o dată cu trecerea în epoca de fier. Ca urmare, șamanismul a început să treacă din responsabilitatea femeilor în cea a bărbaților. Cu toate acestea, femeile au fost văzute întotdeauna ca și modele pentru derularea șamanismului. Deși bărbații erau cei care erau inițiați, ei erau de cele mai multe ori efeminizaţi. De cele mai multe ori se îmbrăcau în femei ori mergeau până într-acolo încât își luau și un soț. Cei mai mulți dintre ei erau fie homosexuali, fie foarte feminini sau chiar hermafrodiți. În orice caz, încercau să se apropie cât de mult posibil de modelul feminin.

   Autorul a încercat să sublinieze în această carte nu superioritatea femeilor în fața bărbaților și nici măcar să fie un avocat feminist care să hrănească dispute, ci să ofere o sinteză a istoriei șamanismului, mai ales în contextul în care, cu excepția unor scrieri ale lui Mircea Eliade, în România nu există o cultură și o literatură șamanică. Așadar, prin această carte se încearcă să se aducă la lumină unele elemente ce țin de istoria șamanismului, să ni se ofere o frântură din ceea ce a fost cândva, chiar dacă în mică măsură, o parte din istoria noastră.

   Această carte se împarte în mai multe părți. În primul capitol se încearcă o prezentare a începuturilor șamanismului și a încadrării femeii în societate ca șaman. Aici este conturată semnificația rolului femeii în societatea antichității. Capitolul doi vine cu o serie de lămuriri cu privire la practicile șamanice, semnificația lor, scopul și manifestarea lor în contextul societății matriarhale, desfășurarea tranșei șamanice feminine. În partea a treia, autorul face o transpunere a zeităților în lumea șamanică. Se pune mai ales accentul pe importanța Femeii Cosmice în șamanism. Această mai era numită Zeița Mamă, Zeița Primordială, Zeița Pasăre sau Zeița Bizon și reprezenta energia feminină sacră universală.

   Pe lângă Zeița Mamă, numeroase alte entități au fost caracterizate ca zeițe cu manifestări aparținând șamanismului, printre ele numărându-se Inanna, zeiță a planetei Venus, venerată de către sumerieni, Ishtar venerată de către babilonieni, dar și Isis, zeița magiei, vieții și căsătoriei la egipteni. Cel mai probabil mitologia era în strânsă legătură cu șamanismul, crezându-se că șamanii/șamanele, după ce își încheiau activitățile în lumea pământeană, treceau într-o stare spirituală ca zeități sau ca spirite ajutătoare. De altfel, relația cu spiritele și cu strămoșii era foarte importantă în tranșa șamanică.

   Șamanismul este cea mai veche formă de spiritualitate și de medicină a umanității, bazându-se în mod special pe relația omului cu natura, pe comuniune și spiritualitate. Deși în prezent putem cataloga rezultatele obținute de către șamani drept un efect placebo, nu putem nega impactul pe care acesta la avut în cadrul evoluției omenirii. De fapt, în majoritatea marilor religii existente în prezent, se regăsesc, deși poate în mod indirect, reminiscențe ale șamanismului care le-a precedat. Interesante de observat sunt caracteristicile pe care trebuia să le îndeplinească o persoană pentru a deveni șaman. Majoritatea erau epileptici, schizofrenici sau suferinzi de orice altă boală degenerativă care ar fi putut să ducă la o criză asemănătoare cu intrarea în transă. În lipsa unei astfel de boli sau în prezența ei dar în lipsa unei crize, se recurgea la substanțe psihotrope care să o inducă pentru a putea desfășura activitatea șamanică cu succes.

   În prezent, deși șamanismul nu mai are aceeași forță și influență pe care o avea în trecut, încă există persoane care se ocupă cu aceste activități, deși în niciun caz în aceeași manieră în care o făceau în trecut. Femeile șaman își desfășoară activitatea în cabinete, ateliere de inițiere și educație șamanică, unde se organizează cercuri de meditație, ședințe în colibe de sudație, ritualuri șamanice cu dans, cântece, bătăi în tobe. De fapt, astăzi nu mai poate fi vorba atât despre șamanism cât despre neo-șamanism, o îndeletnicire adaptată mai mult secolului XXI și orientată pe evoluție. În ceea ce privește șamanismul clasic, se mai întâlnește în foarte puține regiuni, până când va dispărea și de acolo și vom vorbi în totalitate numai despre neo-șamanism, în timp ce practicile străvechi vor dispărea pentru totdeauna în activitatea prezentului.

Cartea Femeia Șaman, de Octavian Simu poate fi comandată de pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi